CCR declara avocatura clandestina neconstitutionala

Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a emis recent o decizie prin care a stabilit ca o persoana care nu este asociata Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR), institutie condusa de Gheorghe Florea, nu are dreptul sa practice profesia de avocat.

Decizia nr. 129 din 13 martie 2014 a CCR vizeaza exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, alin. (2) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Exceptia a fost ridicata de Marin Tulus, ca urmare a trimiterii sale in judecata pentru savarsirea, printre altele, a infractiunii de exercitare fara drept a profesiei de avocat.

Inainte de a ajunge pe masa judecatorilor de la CCR, exceptia a fost  prezentata de catre Marin Tulus in fata magistratilor Judecatoriei Slatina.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate,  autorul acesteia  sustine ca “dispozitiile art. 1 alin. (2) si (3) din Legea nr. 51/1995, care reglementeaza asocierea in Uniunea Nationala a Barourilor din Romania ca forma exclusiva de exercitare a profesiei de avocat, incalca dreptul de asociere, dreptul la munca, conditiile restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si indatorirea de a exercita cu buna-credinta drepturile si libertatile constitutionale, intrucat ingradesc dreptul de exercitare a profesiei libere si independente de avocat.

Art. 1, alin. (2) si (3), din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat arata ca:
(2) Profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, denumita in continuare U.N.B.R.
(3) Constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de inregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatata si din oficiu.

Judecatoria Slatina a considerat exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Marin Tulus drept neintemeiata si a comunicat incheierea de sesizare presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei respective.

Astfel, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate  este neintemeiata, “intrucat dispozitiile de lege criticate reprezinta masuri de protectie si garantie atat pentru parti, cat si pentru toti ceilalti participanti la activitatea judiciara, dar si de prevenire  a propagarii fenomenului  infiintarii barourilor paralele, neconstituind o restrangere a exercitiului dreptului la munca prevazut de art.41 din Legea fundamentala.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 1 alin. (2) si (3) din Legea nr. 51/1995 sunt constitutionale, deoarece “arata ca avocatura este un serviciu public, organizat pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat este exercitata de un  corp  profesional  selectat  si functionand  dupa  reguli  stabilite  de  lege. Aceasta  optiune  a  legiuitorului  nu  poate  fi  considerata  neconstitutionala, avand in vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate. Faptul ca accesul la profesia de avocat este conditionat de satisfacerea anumitor cerinte nu poate fi privit ca o ingradire a dreptului la munca sau a alegerii  libere  a profesiei.”  

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

In urma examinarii incheierii de sesizare a Judecatoriei Slatina, a punctelor de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, a raportului intocmit de judecatorul-raportor, a sustinerilor autorului exceptiei, a concluziilor procurorului si a dispozitiilor de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, CCR a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Marin Tulus. Curtea a constatat, totodata, ca dispozitiile art. 1 alin. (2) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat sunt constitutionale in raport cu criticile formulate. Decizia CCR este definitiva si general obligatorie.

Iata mai jos Decizia CCR, redata integral.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului  Poporului,  raportul  intocmit  de judecatorul-raportor,  sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 1 alin. (2) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au urmatorul cuprins:

„(2)  Profesia  de  avocat  se  exercita  numai  de  avocatii  inscrisi  in  tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, denumita in continuare U.N.B.R.

(3) Constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R. sunt interzise.

Actele de constituire si de inregistrare ale acestora sunt nule de drept.

Nulitatea poate fi constatata si din oficiu in sustinerea neconstitutionalitatii acestor  dispozitii  de lege, autorul  exceptiei  invoca  incalcarea  prevederilor constitutionale ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, ale art. 41 privind dreptul la munca si protectia sociala a muncii, ale art. 53 alin. (1) referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi  sau al unor libertati si ale art. 57 privind exercitarea cu buna-credinta a   drepturilor si a libertatilor constitutionale.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 1 alin. (2) si (3) din Legea nr. 51/1995 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la prevederile art. 40 si ale art. 41 din Constitutie, invocate si in prezenta cauza, si fata de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, respingand exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, Curtea a retinut ca avocatura este un serviciu public, care este organizat si functioneaza pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitata de un corp profesional selectat si functionand dupa reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat  de  Consiliul  Uniunii  Nationale  a Barourilor  din  Romania,  fara  ca aceasta sa contravina prevederilor constitutionale invocate. Aceasta optiune a legiuitorului nu poate fi considerata ca neconstitutionala, avand in vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele in baza carora functioneaza nu contravin principiilor constitutionale. Faptul ca accesul  la  profesia  de  avocat  este  conditionat  de  satisfacerea  anumitor cerinte nu poate fi privit ca o ingradire a dreptului la munca sau a alegerii libere a profesiei. Normele in baza carora functioneaza Uniunea Nationala a Barourilor  din  Romania  nu  contravin  principiilor  constitutionale,  cei  care doresc  sa  practice  aceasta  profesie  fiind  datori  sa  respecte  legea  si  sa accepte regulile impuse de aceasta.

Cu acelasi prilej, Curtea a mai retinut ca dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, si nu impotriva ei, astfel ca nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispozitiile cuprinse in art. 40 din Constitutie nu sunt nesocotite. Curtea a retinut totodata ca, desi avocatura este o profesie liberala si independenta, exercitarea sa trebuie sa se desfasoare intr-un cadru organizat, in conformitate cu reguli prestabilite, a caror  respectare  trebuie  asigurata  inclusiv  prin  aplicarea  unor  masuri coercitive,  ratiuni care au impus constituirea  unor structuri organizatorice unitare si prohibirea constituirii in paralel a altor structuri destinate practicarii aceleiasi activitati, fara suport legal. O atare solutie legislativa nu poate fi calificata insa ca venind in contradictie cu dreptul de asociere.

In ceea ce priveste pretinsa incalcare, prin dispozitiile de lege ce fac obiectul exceptiei, a art. 53 din Legea fundamentala, aceasta nu poate fi retinuta, prevederile constitutionale invocate fiind aplicabile numai in ipoteza in care exista o restrangere a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, restrangere care, insa, nu s-a constatat.

Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei  jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin decizia mai sus mentionata, precum si considerentele care au fundamentat-o isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA, in numele legii, DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Marin Tulus in Dosarul nr. 5.741/311/2012  al Judecatoriei Slatina si constata ca dispozitiile art. 1 alin. (2) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Judecatoriei Slatina si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 13 martie 2014.