Se implinesc in curand 25 de ani de exercitare a profesiei de avocat ca profesie legal organizata, cu autonomie de functionare, pe baza principiilor si constantelor profesiei din democratiile bazate pe statul de drept.
Autor: Av. dr. Florea Gheorghe (foto), Presedinte UNBR
Este imperios necesara realizarea unui studiu aprofundat cu privire la identificarea problemelor majore ale avocaturii din Romania in prezent si in perspectiva anului 2025, pentru ca profesia sa se adapteze potrivit asteptarilor avocatilor si nevoilor reclamate de realitati investigate prospectiv. Decidentii si avocatii trebuie sa dispuna de repere si informatii esentiale pentru a-si construi strategii proprii de dezvoltare profesionala, pentru a se adapta la nou.
Profesia trebuie sa constientizeze prima riscurile-cheie si oportunitatile carora le sunt si le vor fi expusi avocatii, ori pe care acestia le au sau trebuie sa le creeze pentru a-si adapta practica profesionala si a modifica perceptia generala cu privire la profesia de avocat in prezent si in viitor.
Avocatii trebuie sa-si asume rolul de agenti ai schimbarii in repozitionarea profesiei in societate, deoarece „aratarea cu degetul” in directia organelor profesiei de la nivel central, fara o abordare responsabila a situatiei profesiei in raport de regimul institutional si competentele real descentralizate la nivelul barourilor este neproductiva.
Evolutia profesiei de avocat in Romania s-a facut dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, prin imitarea evolutiei profesiei din alte tari, sub argumentul permanentizarii globalizarii. Evolutia profesiei a fost si este puternic influentata de inertia traditiei profesiei de avocat in Romania, revalorificata recent, respectiv dupa 1998 cand s-a finalizat generalizarea practicii private a profesiei. Descentralizarea flexibila a organizarii profesiei prin reorganizarea Uniunii Avocatilor din Romania in Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si dobandirea de catre barouri a competentelor generale privind evolutia profesiei, inclusiv din punct de vedere numeric, concomitenta cu descentralizarea – inclusiv patrimoniala – a sistemului de asigurari al avocatilor, prin infiintarea filialelor Casei de Asigurari a Avocatilor la nivelul fiecarui barou, au influentat decisiv evolutia profesiei, in conditiile in care nu toate barourile au avut si au capacitatea de a-si asigura o independenta economica certa, deplina, iar in lipsa acesteia, aptitudinea functionala a barourilor s-a dovedit a fi asimetrica.
Constructia profesionala in evolutie a slabit preocuparea barourilor cu privire la imaginea avocatilor, in ansamblu, din perspectiva diferitelor categorii de public.
Serviciile de comunicare ale baroului, ale UNBR nu reprezinta inca o realitate dinamica, apta sa actioneze zilnic si sa amelioreze comunicarea, dar si sa cultive ascultarea atenta a tuturor mediilor care exprima adesea o alta viziune asupra avocatilor decat cea pe care acestia o propun publicului!
Analiza situatiei actuale a profesiei trebuie sa porneasca de la premisa ca profesia de avocat in Romania nu si-a desavarsit constructia profesionala. Aceasta s-a initiat si se realizeaza in conditiile unor schimbari structurale efective, permanente ,in majoritatea lor reflectate in modificari legislative „dedicate” altor profesii in defavoarea si impotriva unui „monopol legal” rezervat profesiei de avocat , configurat de art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Globalizarea permanenta in care ceea ce greveaza profesia este informatia diseminata instantaneu, la nivel planetar, adancirea decalajelor in averea populatiei concomitent cu transformarea statului in clientul „cel mai vanat” datorita sigurantei oferite pentru remunerarea serviciilor juridice , concurenta cu profesii inclinate sa monopolizeze consultanta „in afaceri” data actorilor inzestrati patrimonial de stat influenteaza permanent si determina schimbarea constructiei institutionale a profesiei. Daca se tine cont de faptul ca reconstructia profesionala dupa 1996 s-a realizat concomitent cu cresterea intr-o progresie geometrica, greu de imaginat, a numarului avocatilor, sub presiunea cresterii numarului furnizorilor de licente in drept, permanenta noutatilor tehnologice indispensabile in profesie, imbatranirea avocatilor care au prefigurat constructia institutionala a profesiei dupa 1990, iar restructurarea economica s-a efectuat in conditiile accentuarii concurentei „ilicite” dintre avocati si non-avocati, au avut si au ca efect limitarea accesului pe piata serviciilor juridice a tinerilor avocati .
Schimbarea si adaptarea practicii profesionale se impun in conditiile in care problemele sociale importante sunt totdeauna impregnate de continut juridic, iar viata impune verificarea capacitatii barourilor de a actiona in folosul tuturor membrilor lor.
Remodelarea rolului avocatului in contextul aplicarii a patru noi Coduri si schimbarea rolului actorilor implicati in initierea, mentinerea si intensificarea constrangerilor carora profesionistul – avocat trebuie sa le faca fata, in viitor, sunt realitati incontestabile
Baroul nu trebuie sa fie inert. Este momentul ca barourile sa-si asume pozitia de lider ca agent de schimbare in interiorul profesiei si in mediul profesional in general.
Este momentul sa fie clarificate si identificate strategii si scenarii apte sa convinga membrii barourilor ca este necesara o reactie a profesiei in ansamblul sau pentru adaptarea la un nou context socio-economic si juridic, specific celor aproape 25 de ani de evolutie a profesiei intr-un cadru socio-economic modificat si supus unei schimbari accelerate.
In spatiul public se exprima de membrii barourilor nevoia de a se efectua analize multidisciplinare (strict profesionale, sociologice, economice, etc.) pentru cunoasterea la scara nationala a perceptiilor actuale – din interiorul profesiei, din afara profesiei – privind starea profesiei de avocat dar si a constrangerilor carora trebuie sa le faca fata avocatii. Concomitent se impun a fi cercetate si analizate starea actuala si dinamica valorilor profesiei in raport de asteptarile avocatilor, elementele care le configureaza si starea reala a satisfactiilor profesionale ale avocatilor si increderea lor in viitorul lor profesional.
Se solicita organelor profesiei de la toate nivelele sa conlucreze pentru a realiza o analiza prospectiva a profesiei si pentru structurarea reprezentarii pe care avocatii o pot avea cu privire la evolutia profesiei in viitor.
In functie de caracteristicile de context ale viitorului in care vor actiona avocatii si cu care se va confrunta profesia se impune a se verifica daca semnele identitatii profesionistului – avocat si problemele majore ale existentei acestuia la care se raporteaza reperele si informatiile esentiale privind evolutia profesiei pe plan mondial isi pun amprenta asupra asteptarilor avocatului roman.
Numai astfel profesia poate sa se adapteze la ceea ce asteapta avocatii astfel incat viitorul lor in profesie sa depinda de strategii si reforme initiate de profesie, inclusiv in plan institutional.
In prezent, profesia de avocat este, in general, o profesie „neiubita” in raport cu imaginea pe care mediul informational o creeaza profesionistilor individuali, a caror conduita este adesea generalizata pripit si incorect.
Constructia profesionala a profesiei evolueaza asimetric in plan national.
Coexista barouri in care evolutia profesiei este „inghetata” in modelul trecutului si barouri in care evolutia profesiei are loc dupa modele ale barourilor europene dezvoltate.
Concurenta profesionala a non-avocatilor este tot mai des incurajata de autoritati, iar practicile profesionale ale unor forme de exercitare a profesiei incurajeaza, sustin si stimuleaza conlucrarea cu non-avocatii in domenii care, legal, tin de domeniul profesiei de avocat.
Tarifele pentru prestatiile profesionale sunt tot mai des deconectate de la realitate. Tendinta majora a disimularii transparentei remunerarii serviciilor profesionale din ratiuni ce tin de denaturarea concurentei profesionale oneste, ori de „eludarea” unor obligatii ce tin de statutul de apartenenta legala la un Corp profesional legal infiintat si organizat se accentueaza.
Se intretine artificial ideea ca sunt tot mai incerte perspectivele avocatului profesionist, si din cauza absentei unui orizont predictibil stabilit prin concursul membrilor profesiei si a unor repere de orientare a viitorului profesional.
Traditional Corpul profesional al avocatilor si-a bazat monopolul pe protectia publicului prin respectarea principiilor fundamentale ale profesiei (confidentialitatea, respectul crezului profesional, loialitatea, independenta, securitatea juridica, etc.) si pe faptul ca asimetria informatiilor nu permite consumatorului de servicii juridice sa faca distinctii si sa faca o alegere in cunostinta de cauza intre un sarlatan si un profesionist competent.
La nivel national, pe baza informatiilor disponibile, realizate exclusiv pe baze statistice, cel mai adesea prin raportare la declaratiile date de avocati catre sistemul de asigurari al avocatilor nu se cunoaste exhaustiv care este situatia economica a avocatului. O astfel de investigatie nu poate fi cunoscuta decat daca barourile initiaza demersuri specifice, cu acest obiectiv.
Situatia este identica cu privire la problemele cu care se confrunta avocatii din fiecare barou, inclusiv in planul relatiilor cu alte profesii juridice.
Lipsa comunicarii intra-profesionale determina in majoritatea cazurilor, din ratiuni straine literei si spiritului legii, identificarea unor situatii ce reclama interventiile institutionale ale Corpului profesional, la nivel national, exclusiv din presa, careia, tot mai des ii sunt incredintate spre publicare de catre decani situatii ce vizeaza baroul pe care il conduc, inclusiv hotarari ale Consiliilor barourilor, necomunicate UNBR!
In general avocatii identifica incertitudinii care configureaza viitorul profesiei: starea economiei, evolutia numarului avocatilor, feminizarea profesiei, raportul dintre numarul avocatilor activi si numarul avocatilor pensionari, etc.
Astfel de incertitudini, reale, estompeaza rigoarea rationamentelor privind starea profesiei si transfera cauza nerealizarilor si insatisfactiilor profesionale in sfera majorarii „contributiilor” datorate pentru sustinerea bugetara a sistemului institutional al profesiei, care este organizat in regim legal reglementat. Contributia la bugetul barourilor, al UNBR si al sistemului propriu de asigurari sociale este identificata drept cauza „greutatilor” ce impovareaza avocatul-profesionist.
Este cert ca viitorul profesiei nu este si nu poate fi „cognoscibil” in sensul clasic al notiunii.
Exista insa intrebari inerente practicii actuale a profesie de avocat: pierderea cotei de piata pentru servicii profesionale traditionale in dauna altor profesionisti, dificultatea de a se genera venituri adecvate pentru unii avocati, evolutia numerica a profesiei, structura profesiei in raport de varsta si sex, certitudinea sigurantei sistemului de asigurari in perspectiva. Ele impun raspunsuri ce reclama analiza practicii profesionale actuale si dezvoltarea acesteia intr-o maniera prospectiva.
Reconstructia socio-culturala a profesiei este imperios necesara.
Viata demonstreaza ca exista pentru majoritatea avocatilor un conservatorism specific. Atitudinea pe care avocatul profesionist o are cu privire la orice schimbare a caracteristicilor de context ale mediului in care actioneaza (mediul extern privind evolutia economica, evolutia altor profesii, schimbarea legislatiei privind rolul avocatului in realizarea dreptului, schimbarea industriei privind furnizarea serviciilor juridice, etc.). este in majoritatea cazurilor specifica tiparului „avocatului reactiv” care suporta greu orice schimbare in profesie.
Fiecare avocat se percepe pe sine ca fiind totdeauna realist, preocupat indeosebi de evolutia sa profesionala pe termen scurt, incapabil sa stabileasca obiective pe termen lung din cauza incertitudinilor ce marcheaza evolutia profesiei. De regula, atitudinea contemplativa nu este dublata de actiune pentru schimbare, dar este neaparat „critica” la adresa organelor profesiei, mai ales de la nivel central, chiar daca nu s-au analizat si nu s-au diagnosticat cauzele insatisfactiilor profesionale individuale sau disfunctionalitatile sistemului institutional.
Sunt negate orice tendinte de schimbare sub argumentul „inutilitatii” sau al „dificultatii” deoarece se transpune cu tot dinadinsul trecutul in viitor.
Logica imediatului se opune oricarei judecati de valoare!
Prezentul si mai ales viitorul profesiei sunt provocate, in realitate, de avocatul perceput ca „irealist”, „avangardist”. Acesta are in vedere actiunea sa proprie pentru crearea mediului propice dezvoltarii sale profesionale.
Este tiparul „avocatului pro-activ”, care, de regula, intr-o maniera voluntara, isi propune obiective adesea insuficient clarificate, dar care au in vedere ipoteze de context nou, previzibil.
Exista realitati profesionale insuficient studiate.
Profesia este confruntata cu impactul imbatranirii si al reducerii numerice a populatiei active. Se reduc resursele financiare pentru viitorii pensionari. Se constata scaderea veniturilor din profesie supuse „fiscalizarii”. Concomitent se transfera datorii profesionale ale unei profesii, traditional construita pe principii de solidaritate profesionala si confraternitate asupra generatiilor viitoare.
Prelungirea sperantei de viata profesionala si tratamentul generatiei de avocati „pensionari in activitate” are impact direct cu privire la raporturile dintre avocati si organele profesiei.
S-au multiplicat canalele de transmitere si acces la informatia juridica. Multiplicarea si diversificarea tehnologiei informatiilor face ca „sfatul” juridic sa nu mai fie reclamat cu evidenta si sa fie estompat cel mai adesea de „concursul” decidentului: notar, executor judecatoresc, alt profesionist cu studii juridice.
Toti profesionistii cu studii juridice se declara, in particular, apti sa fie avocati, indiferent daca detin o formare profesionala specifica sau apartin Corpului profesional legal organizat.
Perspectiva mentinerii pe termen scurt a subfinantarii justitiei are consecinte serioase in adancirea decalajului dintre cresterea activitatii judiciare si nivelul resurselor necesare pentru satisfacerea nevoilor de „justitie” reclamate de persoane, entitati, agenti economici, autoritati publice. In conditiile juridicizarii accentuate a societatii si a modificarilor rapide ale legislatiei situatia genereaza efecte imediate cu privire la profesia de avocat. Impactul imediat al realitatilor cu care se confrunta sistemul judiciar este fie prelungirea evidenta a timpului necesar pentru finalizarea procedurilor judiciare, fie refuzul ostentativ al justitiei statale de a mentine monopolul solutionarii conflictelor. Sub pretextul cultivarii cu orice pret a justitiei nestatale, alternative, s-a incurajat de sistemul legislativ, uneori sub influenta unor avocati, sub argumentul transferului costurilor reclamate de sustinerea sistemului judiciar dezvoltarea unor profesii noi (mediatori, consilieri, etc.) in dauna profesiei de avocat.
Cei care reclama „securitate judiciara” (traditionalii „reclamanti”) sunt indrumati de sistemul judiciar catre orice alt profesionist in afara avocatului!
Exista modificari de structura in interiorul profesiei. Profesia s-a feminizat si, pe ansamblu, este substantial intinerita.
Modelele profesionale configurate intr-o epoca in care echilibrul dintre generatii se mentinea natural nu sunt in concordanta cu aspiratiile tinerei generatii.
Se schimba de facto modelele „de afaceri” in profesie, iar confruntarea cu regulile este estompata adesea prin amanare sine die, ori prin incurajarea dereglementarii.
S-a modificat stilul de viata al avocatilor, corespunzator valorilor generale ale generatiei carora le apartin.
S-a modificat modalitatea de lucru in practica profesionala. Spre exemplu, se reclama posibilitatea realizarii veniturilor profesionale pe perioada in care avocatul a optat sa aiba statutul special de persoana aflata in situatia „cresterii copilului pana la 2 ani”, desi, in aceeasi perioada se reclama sistemului profesional sprijin material pentru complinirea lipsei veniturilor!
Dupa o perioada in care boom-ul economic general a permis „goana dupa obtinerea unor venituri cat mai mari”, se instaleaza si este de perspectiva preocuparea pentru cresterea calitatii vietii profesionale, dar, in conditiile in care recesiunea se prelungeste, adesea modelul profesional al „avocatului concentrat pe munca” este estompat.
Industria de servicii juridice investeste tot mai mult in mijloacele de comunicare moderna a informatiei juridice, cu posibilitatea standardizarii lucrarilor profesionale.
Aportul creator pentru actul profesional particular nu este totdeauna vizibil.
Avocatii, in majoritate, nu sunt inca familiarizati cu mediul de afaceri.
Formarea initiala si continua a avocatilor nu a luat si va trebui sa ia in considerare gestionarea resurselor umane profesionale, a resurselor financiare, dezvoltarea pietei, marketingul profesional, etc.
Intruziunea altor profesionisti in domeniile de activitate a avocatilor este tot mai accentuata. Progresele tehnologice permit tot mai mult ca alti profesionisti sa se simta competenti sa furnizeze servicii rezervate in epoca profesionistului avocat. Defensiva barourilor fata de acest fenomen impune o evaluare distincta.
Este imposibil sa ridici suficiente bariere pentru a stopa venire de noi jucatori pe piata serviciilor juridice.
Socurile structurale generate de globalizare si caracterul instantaneu al circulatiei informationale la nivel planetar afecteaza si vor afecta ireversibil profesia.
Cercetarea, dezvoltarea inovatiei sunt esentiale pentru viitorul profesionist – avocat.
Dezideratele configurate de nevoi ale profesionistilor–avocati impun ca obiectiv reevaluarea corespunzatoare a profesiei in societate prin implicarea omniprezenta a avocatilor, in sens pozitiv, pentru preeminenta si promovarea beneficiilor aplicarii corecte a dreptului.
Reconfigurarea dreptului codificat prin punerea in aplicare a celor patru noi Coduri, cu o filosofie de reglementare insuficient diseminata chiar de mediile profesionale obligate legal sa interpreteze si sa aplice coerent legea a determinat o adevarata „ofensiva” prin care sistemul judiciar indica justitiabililor avocatii ca fiind vinovati de durata procedurilor, adesea sub pretextul nerespectarii formalitatilor procedurale nou reglementate.
Preponderenta unificarii jurisprudentei prin mecanisme ce reclama un avocat proactiv, influenteaza decisiv noul „rol” al avocatului in societate: deplasarea greutatii impactului profesional pe „protectia prin acces la drept”. Viata impune un profesionist competent, asigurat obligatoriu de raspundere civila profesionala.
Confruntarea cu decidenti care asigura „protectia judiciara”, insuficient garantata de responsabilitatea decidentilor, este dura.
*
Acesta este contextul in care este necesar un demers organizat, sustinut de toate organele profesiei pentru a se verifica a se demonstra capacitatea barourilor de a sprijini avocatii si profesia.
Sunt necesare strategii si reforme care sa permita ca avocatii sa poata decide si in viitor propriul lor destin profesional prin identificarea caracteristicilor de context ale viitorului profesiei.
Clarificarea corespunzatoare a tuturor actorilor implicati in stimularea vointei avocatilor de a actiona, a reactiona, a se adapta la noile conditii ale profesiei si orientarea interventiei autoritatilor de reglementare a profesiei nu se pot face fara un astfel de demers.
Demersul preconizat trebuie sa identifice strategii si actiuni pentru declansarea de campanii de politici publice pentru documentarea locului dreptului si a avocatului in societate, a rolului avocatului in sustenabilitatea mediului economic, sanatos, pentru politici ce vizeaza dezvoltarea sanatoasa a sistemului judiciar.
De asemenea, se impun a fi identificate strategii destinate si actiuni pentru barouri, pentru avocati, pentru dezvoltarea pietei serviciilor profesionale, pentru dezvoltarea practicii multidisciplinare.
Demersul ar trebui sa stabileasca profilul avocatului anului 2025.
De cele mai multe ori avocatul va fi femeie, cu o alta viziune asupra muncii profesionale, iar valorile profesiei se vor adapta la ceea ce este esential: asigurarea echilibrului intre avocati dependenti de munca si cei dependenti de pozitia in piata avocaturii. Aceasta va fi impartita in „specializari” si „produse de larg consum” si va fi incaputernic afectata de nevoia de a se justifica corespunzator avantajele si costurile reale ale justitiei si ale sistemului juridic astfel incat resurse limitate sa fie afectate unor nevoi nelimitate.
Avocatul are sarcina de a demonstra ca buna functionare a economiei reclama servicii juridice competente, purtatoare de plus-valoare, in care jucatorii locali sa fie interconectati cu jucatorii din alte jurisdictii.
Avocatul anului 2025 este un specialist care va lucra totdeauna multidisciplinar.
Demersul trebuie sa se concretizeze in scenarii de abordare prospectiva a problematicii, evidentiata mai sus, in linii mari.
Demersul implica obligatoriu un diagnostic prospectiv care trebuie sa se concentreze spre identificarea de noi piete ale serviciilor profesionale si adaptarea la nevoi viitoare in conditiile in care exista oportunitati pentru generatia tanara, care se va dezvolta concomitent cu implementarea celor noi patru Coduri.
Se impune conlucrarea cu sociologi, economisti, media, alti profesionisti din profesii juridice sau profesii conexe profesiei de avocat.
Exista posibilitatea abordarii functionale a profesiei subordonate investigarii posibilitatii barourilor de a proteja publicul.
Abordarea represiva – in special cu privire la mentinerea monopolului profesional de facto – este dificil sa fie opusa mecanismului specific si traditional al auto-reglementarii pietei si, implicit, a profesiei, deoarece cotele de piata ce pot fi afectate de cei care „agreseaza” monopolul profesional nu pot fi, natural, semnificative, intr-un stat de drept.
Analiza viitorului profesiei impune:
– o perceptie informatica asupra practicii profesionale actuale, bazata pe realitate;
– spirit critic, orientat spre constructia viitorului;
– depasirea intereselor individuale;
– tratarea informatiilor prin raportare la valorile profesiei si eventuala lor evolutie in raport de progresele tehnicii si modificarea valorilor societatii in ansamblu;
– interconectarea dezbaterilor din interiorul profesiei cu implicarea grupurilor, organizatiilor, actorilor din media, interesati intr-o analiza a unei profesii ce-si revendica tot mai mult rolul de „paznic veritabil” al valorilor ce configureaza drepturile omului;
– interogarea si inter-comunicarea cu toate profesiile care conlucreaza cu profesia de avocat si au sau pot avea o viziune diferita despre rolul avocatului in societate;
– integrarea analizei si reflexiei prospective intr-un context global, in primul rand european.
Diseminarea a ceea ce este realitate sau aparenta, situatie cu caracter de generalitate sau situatie particulara nu poate ignora:
– impactul tehnologiei informatiilor asupra profesiei;
– presiunea asupra ocuparii fortei de munca detinatoare a licentei in drept;
– nivelul real al competentelor profesionale furnizate de invatamantul juridic superior pentru profesiile juridice;
– „absorbtia” planificata a recrutarii in alte profesii juridice;
– rolul „intreprinderii” in furnizarea clientelei in serviciile juridice;
– concurenta accentuata a altor profesii;
– schimbarea drastica a practicii profesionale in perspectiva furnizarii serviciului profesional multidisciplinar integrat.
Sunt aspecte ale practicii profesiei de avocat asupra carora barourile pot interveni, dar si situatii asupra carora interventia directa a organelor profesiei de avocat este exclusa.
Experienta ultimilor 8-10 ani demonstreaza ca intensitatea cu care unele elemente ce configureaza practica profesiei a fost mai puternic resimtita, a provocat politici profesionale adecvate, marcate de sincopele generate de constrangeri financiare generale.
Exista cateva directii in care barourile nu pot sau nu ar trebui sa afirme ca nu pot actiona.
Barourile au initiat si sustin interesele generale ale facilitatii accesului la justitie prin acces la drept fie in ceea ce priveste apararea din oficiu, fie prin asistenta judiciara prin avocat in cadrul ajutorului public judiciar, prin campanii de educatie juridica initiate in parteneriat cu autoritatile locale sau organizatii specializate.
Noua orientare a politicii barourilor este determinata de saracirea populatiei, modificarea nivelului bogatiei populatiei, decalajul in crestere intre bogati si saraci, care face ca bogatii sa fie tot mai bogati iar saracii sa fie din ce in ce mai saraci. Natural are loc diminuarea rolului de „providenta” al statului pe masura cresterii datoriei publice. Situatia a facut si face tot mai dificil accesul la justitie al cetatenilor fara nicio posibilitate financiara ori cu venituri reduse.
Exista eforturi orientate spre a se crea o „biblioteca juridica virtuala”, prin publicarea prin internet a Noilor Coduri, cu doctrina aferenta si jurisprudenta. Publicarea ar viza si hotararile judecatoresti. Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si a Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor sunt fondatori ai Fundatiei ROLII, care are un astfel de obiectiv. Primii beneficiari ai realizarii unui astfel de proiect sunt avocatii, pentru ca orice analiza onesta costuri / beneficii raportate la valoarea contributiei fiecarui avocat la realizarea proiectului demonstreaza eficienta initiativei.
Creste volumul nevoilor de servicii juridice concomitent cu juridicizarea accentuata a societatii, dar si cu accentuarea caracterului tehnicist al reglementarilor legale.
Asimilarea informatiilor juridice de actualitate cu girul unui filtru bazat pe competente recunoscute determina crearea si dezvoltarea de servicii de furnizare de formare profesionala continua la nivelul barourilor. Acestea, in conlucrare cu INPPA, contribuie la furnizarea de servicii juridice la costuri mai mici.
Asimilarea tehnologiei informatiei in practica profesionala a permis si permite standardizarea unor produse ale serviciilor juridice. Tendinta ca actele juridice de rutina sa fie efectuate dupa modele standardizate, chiar de personal non-avocat, adesea strict specializat, a devenit o sursa de „presiune” pentru modificarea regulilor profesionale create in alta epoca.
Timpul necesar abordarilor pentru dezvoltarea pietei – proces cvasi-permanentizat la formele colective de practica profesionala – s-a dovedit si se va dovedi ca fiind un veritabil „timp profesional” eficient.
*
Informatiile de care dispunem – in conditiile in care organismul profesional la nivel national are doar contact mediat de consiliile barourilor si decani cu activitatea avocatilor – permit configurarea de scenarii privind perspectiva dezvoltarii profesiei.
Evolutia profesiei dupa modelul trecutului in functie de variabilele socio-economice dominante are drept efect deteriorarea treptata a conditiilor de exercitare a profesiei, fara ca imaginea profesiei sa se schimbe.
Au efect pozitiv asimilarea in practica profesionala a avantajelor oferite de logistica bazata pe progresele tehnologiei informatiilor si dezvoltarea permanenta a pietei concomitent cu extinderea activitatilor multidisciplinare orientate spre imbunatatirea competentelor, cresterea calitatii serviciilor si dezvoltarea imaginii profesiei si a profesionistilor ei prin evidentierea plus-valorii aferente serviciilor profesionale prestate.
Restrictionarea accesului in profesie are ca efect mentinerea conditiilor economice ale membrilor existenti, dar are ca efect tendinta de eliminare a unor zone de practica profesionala a avocatilor prin extinderea concurentei dintre profesia de avocat cu alte profesii,ori cu non-avocati.
Este cert ca profesia va trebui sa contribuie la imbunatatirea cadrului de reglementare in care actioneaza tinand cont de faptul ca pe plan european au loc modificari rapide ale structurii de afaceri a intreprinderilor construite de formele de exercitare a profesiei, se creeaza veritabile practici cu privire la multidisciplinaritate, iar posibilitatea utilizarii fondurilor publice de catre avocati este extinsa dupa modele practicate in zona de actiune a societatilor comerciale multinationale.
*
* *
Iata argumente pentru crearea unui „Comitet pentru viitorul profesiei” – desemnat de barouri in cadrul institutional actual – care sa elaboreze scenarii de dezvoltare a profesiei, apte sa devina instrumente de lucru, repere pentru activitatea avocatilor si pentru deciziile ce vizeaza profesia.
Activitatea acestuia s-ar concretiza in studiul cantitativ pe esantioane cu relevanta nationala, facut de sociologi, intalniri de grup cu participarea politologilor, economistilor, sociologilor, finantistilor, reprezentantii invatamantului juridic superior, ai mediului de afaceri, ai altor profesii juridice si conexe profesiei de avocat si nu in ultimul rand, al mass-media, ateliere de lucru si alte mijloace de lucru.
Fie ca se va configura „avocatul, ca factor de sprijin al mediului de afaceri”, ori „avocatul, lider in societate” sau „avocatul, aparator al democratiei”, este cert ca demersul ar trebui sa verifice daca avocatul poate fi cu adevarat un arhitect al viitorului propriei sale profesii sau este dependent in totalitate de decidenti ce apartin altor medii socio-profesionale.
