Andi Gabriel Grosaru, avocat coordonator GROSARU & ASOCIATII si asociat coordonator EURO CONSULTING
La inceputul lunii noiembrie a avut loc la Miami, cel de-al 55-lea Congres al Uniunii Internationale a Avocatilor la care a participat o delegatie a Baroului Bucuresti. In calitate de avocat coordonator al societatii GROSARU & ASOCIATII si asociat coordonator al societatii de practicieni in insolventa EURO CONSULTING am participat la lucrarile congresului ce s-au desfasurat pe comisii de specialitate.
La comisia de drept falimentar la care au luat parte specialisti de marca la nivel mondial, s-a pus accentul pe efectele crizei globale si constientizarea companiilor asupra importantei ce o au procedurile de restructurare si de faliment pentru insanatosirea mediului de afaceri din intreaga lume si crearea unor posibilitati de reintegrare in realitatea economica a companiilor ce au avut de suferit de pe urma crizei economice.
S-a pus accentul totodata pe insolventa transfrontaliera, respectiv competenta internationala si aplicarea legii in materie de insolventa sau proceduri specifice in vigoare in tarile unde grupurile corporative internationale sau multinationale in care acestea isi au sediile secundare sau punctele de lucru. Chiar daca Regulamentul European (CE) Nr. 1346/2000 din 29.05.2000 stabileste normele pentru determinarea competentei privind deschiderea procedurii de insolventa pe teritoriul statelor membre, inca sunt identificate probleme la nivel functional al acestora. Instantele din statele membre pe al carui teritoriu se afla centrul de interes al companiei in dificultate vor deschide procedurile de insolventa, avand competenta necesara unei astfel de operatiuni fiind o abordare flexibila cu privire la competenta internationala. Insa problema apare in legatura cu definitia juridica a centrului principal de interese (COMI) ce trebuie sa corespunda cu locul unde debitorul isi administreaza interesele in mod regulat si este verificat de terti, acest concept fiind un concept autonom definit de Regulament care tinde spre abordarea caracteristica dreptului comercial german al sediului real, prin care societatea este guvernata de legea statului in care societatea isi are sediul social sau sediul administrativ central. In situatia unei insolvente ce afecteaza o companie apartinand unui grup international, exista problematica determinarii COMI al companiei, Regulamentul adoptand un concept mai larg, fiind aplicabil daca debitorul este persoana fizica sau persoana juridica, un comerciant sau o companie internationala. Aici se naste o mare dilema si anume: Poate un grup de companii sa fie considerat debitor pentru a fi declarat in insolventa intr-o singura procedura?
Cu privire la conceptul de faliment al intereselor principale ale debitorului apartinand unui grup international de companii, Curtea Europeana de Justitie a concluzionat ca exceptie a cazului in care se dovedeste contrariul, COMI al filialei insolvabile este in statul membru in care are sediul social iar deciziile economice ale filialei pot fi controlate de catre o societate mama al carui sediu social ce se afla intr-un alt stat membru nu este suficient pentru a respinge o prezumtie prevazuta de Regulament.
Datorita ideii de unitate economica a grupului, au existat propuneri cu privire la unificarea procedurilor de insolventa pentru consolidarea masei active a grupului de societati afectate de criza, avand ca model Institutia Juridica Americana a consolidarii substantiale, respectiv a capitolului 11 din Bankruptcy Code, fiind inaintate ca propuneri de lege ferenda, nefiind propuneri imbratisate de majoritatea sustinatorilor doctrinei.
