La data de 17 iunie 2015 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 431 Decizia nr. 279 pronuntata de Curtea Constitutionala la 23 aprilie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 53 / 2003 – Codul Muncii:
„(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii: […]
b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti; […]”.
Autori: Av. Adriana Duncea, Co-Managing Partner, Av. Cosmin Stefanescu, Co-Managing Partner, Duncea, Stefanescu & Asociatii
Ca urmare a analizarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, judecatorii Curtii Constitutionale au constatat neconstitutionalitatea tezei intai a dispozitiilor acestui articol (i.e. suspendarea contractului individual de munca in cazul in care angajatorul a formulat o plangere penala impotriva salariatului).
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, judecatorii Curtii Constitutionale au constatat ca masura suspendarii contractului individual de munca, ca efect al formularii unei plangeri penale de catre angajator impotriva salariatului, nu intruneste conditia caracterului proportional, masura fiind excesiva in raport cu obiectul ce trebuie atins (i.e. realizarea unui echilibru just intre dreptul la munca si dreptul angajatorului de a lua masurile necesare bunei desfasurari a activitatii economice).
Curtea Constitutionala argumenteaza ca suspendarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, atunci cand exista temeiuri pentru a aprecia ca activitatea ilicita a salariatului ar periclita interesele angajatorului, trebuie sa se supuna unor conditii care sa asigure ca aceasta masura nu are un caracter arbitrar.
In acest sens, judecatorii Curtii Constitutionale apreciaza ca respectarea garantiilor de obiectivitate si de temeinicie ale deciziei de suspendare dispuse de angajator poate fi in mod facil pusa sub semnul indoielii, de vreme ce textul in cauza [i.e. art. 52 alin (1) lit. b) teza intai] lasa aprecierea temeiului de suspendare, in intregime, la dispozitia angajatorului ale carui decizii sunt susceptibile a fi calificate drept subiective si, uneori, chiar abuzive, mai ales in contextul raporturilor contractuale de munca care presupun o subordonare a salariatului fata de angajator.
Decizia Curtii Constitutionale este definitiva si general obligatorie.