Articol realizat de către Cleopatra Leahu, Partner – Suciu Popa împreună cu Andreea Lucaci Managing Associate – Suciu Popa.
Avertizorii de integritate constituie un element esențial al statului de drept, reprezentând acele persoane care raportează încălcări ale legii produse în cadrul entității în care își desfășoară activitatea profesională. Având în vedere rolul lor, este imperativă crearea unui cadru legislativ adecvat pentru prevenirea oricăror forme de represalii împotriva avertizorilor.
Realitatea este, totuși, că actele normative adoptate până în prezent în România în vederea protejării avertizorilor împotriva represaliilor nu sunt eficiente, fapt ce a fost criticat în nenumărate rânduri de reprezentanții societății civile.
Crearea unui cadru legal adecvat pentru protejarea avertizorilor a devenit o prioritate abia după ce a fost impusă ca obligație prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Amintim, în acest sens, că în decembrie 2022, Guvernul a transmis Comisiei Europene cea de a doua cerere de plată din cadrul PNRR, în valoare de 3,2 miliarde euro. Aceasta se află încă în evaluare, în contextul în care oficialii europeni au ridicat mai multe obiecții cu privire la modalitatea de îndeplinire a câtorva dintre angajamentele asumate prin PNRR.
Mai exact, Comisia a condiționat închiderea evaluării celei de-a doua cereri de plată, printre altele, de transmiterea, până la data de 23 martie 2023, a dovezii modificării Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public într-o formă cu care Comisia Europeană să fie de acord (jalonul 430). Această solicitare a venit în contextul în care actuala lege transpune o directivă europeană într-un mod care, în interpretarea Comisiei Europene, descurajează raportările anonime.
Mai multe detalii despre parcursul legislativ al legii avertizorului public pot fi regăsite în rândurile care urmează.
Reglementarea sistemului de protecție a avertizorului public în România
România a fost prima țară europeană care a reglementat instituția avertizorului de integritate prin Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1214 din 17 decembrie 2004. Sistemul de protecție a avertizorilor astfel reglementat nu s-a dovedit însă a fi eficient.
Modalitatea prin care România a ales să protejeze avertizorii a fost criticată și de CEDO, în cauza Bucur și Toma v. României, curtea constatând că statul român nu a respectat libertatea de exprimare a dlui Constantin Bucur (fost angajat SRI) în contextul condamnării sale penale ca urmare a divulgării unor nereguli în cadrul unei conferințe de presă. Curtea a considerat că dezvăluirile făcute de dl Bucur „prezentau incontestabil un interes public” în condițiile în care „interceptarea convorbirilor telefonice prezenta o importanță deosebită într-o societate care s-a confruntat în timpul regimului comunist cu o politică de supraveghere strictă de către serviciile secrete”.
Prin hotărârea pronunțată în data de 8 ianuarie 3013, CEDO a obligat statul român să plătească reclamanților daune morale în cuantum total de 37.800 euro.
Câțiva ani mai târziu, instituția avertizorilor a fost reglementată și la nivel european, prin adoptarea Directivei 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (Directiva Whistleblowing).
Termenul de transpunere a directivei în legislația internă a fost stabilit pentru 17 decembrie 2021, mai puțin în ceea ce privește cadrul legislativ pentru instituirea canalelor interne pentru entitățile juridice din sectorul privat având între 50 – 249 angajați, astfel cum sunt detaliate mai jos, pentru care termenul de transpunere se va împlini la 17 decembrie 2023.
Majoritatea statelor europene, inclusiv România, s-au găsit în situația nerespectării termenului de transpunere menționat mai sus, Comisia inițiând procedura de infringement împotriva acestora în ianuarie 2022.
Câteva luni mai târziu, Comisia a trimis României avizul motivat în cadrul procedurii de infringement pentru netranspunerea în integralitate a Directivei Whistleblowing, statului fiindu-i acordat un termen de două luni pentru a răspunde.
Astfel, în decembrie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 571/2004 privind protecția avertizorilor în inters public, după un parcurs legislativ cât se poate de controversat.
Îndeplinirea jalonului 430 din PNRR
Cu ocazia evaluării celei de-a doua cereri de plată din cadrul PNRR, reprezentanții Comisiei Europene au adus mai multe critici cu privire la forma Legii nr. 361/2022, aceștia considerând că Directiva Whistleblowing nu a fost transpusă în mod corect în legislația națională și, pe cale de consecință, jalonul 430 nu este îndeplinit.
Criticile Comisiei vizau, în principal, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022, potrivit căruia raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului în interes public se examinează şi se soluţionează doar în măsura în care conţine indicii temeinice referitoare la încălcări ale legii. Comisia a fost de părere că sintagma „indicii temeinice” este de natură a conduce la o examinare subiectivă a raportărilor anonime. În plus, prevederea nu ar asigura potențialilor avertizori nivelul adecvat de certitudine juridică și ar putea descuraja raportările anonime.
În acest context, în februarie 2023, Ministerul Justiției, în calitate de autoritate responsabilă cu îndeplinirea jalonului 430, a atras atenția Senatului și Camerei Deputaților cu privire la necesitatea modificării cu celeritate a Legii nr. 361/2022.
Astfel, în data de 13 martie 2023, liderii Coaliției de Guvernare au depus la Senat un proiect de lege prin care se elimină sintagma „temeinice” din art. 6 alin. (2) al Legii nr. 361/2022. Această modificare ar permite ca raportările anonime care conțin indicii referitoare la încălcări ale legii să fie analizate, fără ca soluționarea acestora să mai fie condiționată de temeinicia respectivelor indicii.
Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în data de 14 martie 2023. O săptămână mai târziu, acesta a fost adoptat și de Camera Deputaților, fiind depus la Secretarul general și anunțat în plenul Senatului, pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii. Fiind vorba de o lege adoptată în procedură de urgență, termenul legal de exercitare a acestui drept a fost de 2 zile, împlinindu-se în data de 23 martie 2023 – i.e., în ultima zi în care Guvernul ar fi putut trimite către Comisia Europeană dovada modificării Legii nr. 361/2022.
Potrivit informațiilor publice, nu a fost formulată nicio sesizare de neconstituționalitate împotriva actului modificator al art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022. Chiar și așa, opoziția și-a arătat nemulțumirile vizavi de modificarea adusă, USR susținând, conform unui comunicat de presă, că noua formă a legii ar continua să prezinte deficiențe și că nu ar oferi avertizorilor nivelul de protecție avut în vedere de Directiva Whistleblowing.
În orice caz, rămâne de văzut dacă reprezentanții Comisiei vor considera că modificarea adusă art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022 este suficientă pentru scopul deblocării sumei din PNRR aferente celei de-a doua cereri de plată.
Ce trebuie să rețină companiile în materia avertizorilor de integritate
Forma actuală a Legii nr. 361/2022 stabilește în sarcina companiilor cu cel puțin 50 de angajați obligația instituirii unui sistem de protejare a avertizorilor prin implementarea unor canale interne de raportare și stabilirea unor proceduri de raportare internă.
În ceea ce privește procedura de raportare, este esențial ca aceasta să fie concepută astfel încât să fie protejată confidențialitatea identității avertizorului și a terților menționați în raportare.
De asemenea, legea instituie obligația desemnării unui responsabil cu atribuții de primire, înregistrare, examinare și soluționare a raportărilor (e.g., un membru al departamentului de resurse umane), care va trebui să gestioneze raportarea cu diligență și să informeze avertizorul într-un interval de timp rezonabil cu privire la acțiunile întreprinse.
Companiilor vizate li se impune și obligația de a informa angajații cu privire la mijloacele de raportare și la responsabilul desemnat, fiind necesar ca acestea să se asigure că, în orice moment, cel puțin un mijloc de raportare este accesibil.
Suciu Popa este o firmă de avocati de top, ce oferă servicii juridice complete, cu performanțe notabile în toate ariile dreptului afacerilor, inclusiv litigii și arbitraje, drept imobiliar, administrativ și contencios, dezvoltarea de proiecte, energie și resurse naturale, fiind clasată în mod constant de toate directoarele locale și internaționale în topul furnizorilor de servicii juridice. Fiind angajată pe deplin să facă diferența pe piața avocațială din România, Suciu Popa se bazează pe experiența și reputația solidă a avocaților și a partenerilor săi, construite pe parcursul a peste 20 de ani de asistență a clienților multinaționali, investitorilor strategici și fondurilor de investiții, autorităților publice și instituțiilor financiare internaționale, în unele dintre cele mai complexe tranzacții transfrontaliere, proiecte de investiții și litigii.
