Este cert ca avocatul cu adevarat liber este profesionist, nu „om de afaceri”, cu atat mai mult nu este „afacerist”! Succesul profesional si cel financiar sunt lucruri diferite. Marea diferenta este aceea ca primul dainuie in timp si asigura si bunastarea financiara, in vreme ce al doilea se clatina la primul hop. Folosirea instrumentelor mercantile pentru a obtine succes financiar degradeaza prestanta robei, care devine o salopeta corporatista, precizeaza, in mesajul transmis cu ocazia Zilei avocatului 2014, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, Gheorghe Florea (foto).
Iata mai jos mesajul integral transmis de presedintele UNBR.
„Ziua avocatului 2014. Ganduri despre profesie
Sarbatorim in acest an, la 24 iunie, „Ziua avocatului ”.
S-au initiat deja manifestari dedicate implinirii a 150 de ani de la aparitia Legii din 6 decembrie 1864 pentru constituirea corpului de advocati, act normativ care a consacrat pentru prima data in Romania organizarea profesiei liberale de avocat in forma sa moderna pe care o cunoastem si azi.
Se cinsteste cum se cuvine si implinirea a 10 ani de la infiintarea Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor (INPPA), institutie care are un rol esential in dezvoltarea si perfectionarea profesiei de avocat in Romania.
Se pune in aplicare un nou Proiect de comunicare despre profesie, intre profesionisti, intre profesie si public.
Editarea Revistei Avocatul, intr-un format nou, supus permanent actualizarii, reluarea publicarii Buletinului informativ al Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR) si al Comisiei Permanente a UNBR, finalizarea Platformei online de comunicare publica a fiecarui avocat privind elementele esentiale ce particularizeaza conditiile prestarii serviciilor sale profesionale, comunicarea zilnica dintre Departamentul de comunicare al UNBR si membrii Consiliului UNBR cu privire la evenimentele ce privesc reflectarea profesiei in spatiul public au devenit realitati ale noului Proiect. In general, exista stradania de a nu se face compromis intre gand si vorba, intre comunicarea publica si fapte!
Este un semn ca profesia face eforturi de a se raporta la istoria sa, dar si la prezent, prin promovarea culturii profesiei, adevaratul scop al instituirii Zilei Avocatului.
Nu sunt adeptul cliseelor mesajelor ocazionate de Zilele oricarei profesii juridice. In ce priveste profesia de avocat, de regula, raportarea la aceasta se face diferentiat in raport de experienta proprie a fiecaruia: cei care au ales-o pentru a efectua activitati specifice pe baze legale ii prezenta defectele; cei care au ales-o, pentru ca au crezut si cred in ea, ii prezinta calitatile. Si unii si altii le exacerbeaza! Este o realitate ca sunt perioade istorice in care profesia nu a fost iubita!
Este de preferat rememorarea colectiva a colectiei de traditii, credinte, valori pe care Corpul profesional al avocatilor le-a cultivat in timp. Astfel s-a traversat si s-a faurit istoria profesiei.
Evocarea traditiei in profesia de avocat nu poate fi refuzata sub argumentul „desuetului”. In profesia de avocat fiecare generatie faureste istoria celei care urmeaza pentru ca avocatura este o profesie care isi conserva identitatea culturala in memoria colectiva, mai ales datorita fortei tacute a mintii libere si creatoare a fiecarui avocat.
Avocatura dainuieste totdeauna prin comunitatea de interese a membrilor sai.
Desi in numele caracterului liberal al profesiei s-a invocat adesea „libertinismul” (totul este permis!) cei de buna credinta stiu ca avocatura a rezistat peste vremi pentru ca avocatii au inteles intotdeauna ca nu tot ceea ce este permis este si de folos. Avocatura a dainuit deoarece s-a dovedit, finalmente, ca este matura, iar liderii sai au inteles ca omul intreg, puternic, nu se lasa stapanit de tot ceea ce ii este ingaduit, chiar daca totul ii este permis.
Iata de ce investigatia trecutului profesiei dovedeste ca a trebuit sa se discearna in fiecare clipa cand a fost vorba despre constructia normativa a profesiei.
Orice institutie noua, implantata artificial intr-un alt mediu decat cel traditional, nu va avea teren fertil pentru dezvoltare. Chiar daca nevoia de adaptare, modernizare, compatibilizare a profesiei este reala, acestea nu se pot face cu ignorarea si sfidarea regulilor. Daca institutional s-ar admite ca revolta faptelor impotriva dreptului trebuie neaparat acceptata in numele progresului, inevitabil impresia generala ar fi ca se satisfac interese temporare sau de grup.
Este real ca, in numele trecutului si cu argumentul traditiei, nu se poate actiona pe baza unor mituri si prejudecati. Nu se poate actiona insa nici pe baza unei gandiri deziderative care distorsioneaza realitatea in functie de propriile interese ale decidentilor sau a intereselor de grup.
In ultimii 25 de ani profesia s-a aflat intr-o permanenta presiune a timpului, iar viata a confirmat ca optiunea legislativa din 1995, bazata pe ceea ce s-a dovedit a fi durabil in traditiile avocaturii nationale cu adaptarea corespunzatoare la evolutia modelului traditional urmat de avocatura romana (modelul avocaturii franceze), a fost corecta. Imboldul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, nevoia de adaptare „din mers” la presiunea conexiunii profesiei cu profesiile din alte tari europene a determinat adesea ca faptele sa se revolte impotriva reglementarilor, iar un ghem de interese economice, adesea oculte, sa agreseze profesia de avocat, agresiune intensificata mai ales de preluarea de catre alte profesii a activitatilor traditional rezervate avocatilor.
Adaptarea entitatilor profesionale prin preluarea modelelor de organizare si management specifice agentilor economici in general a determinat si determina trecerea de la avocatura personalizata, in care relatia dintre avocat si client garanta calitatea serviciului profesional prestat de „avocatul ales”, la avocatura standardizata, depersonalizata cu consecinta inlocuirii concurentei profesionale bazata pe competenta cu concurenta dintre departamentele de marketing.
Nu se poate inlocui concurenta profesionala dintre avocatii aflati – in viziunea legii in vigoare – in raporturi subiective, intuitu personae cu clientii, cu concurenta dintre specialistii in marketing si nici cu cea a bugetelor afectate promovarii profesionale sau showurilor, specifica avocaturii depersonalizate.
Poticnelile reconstructiei institutionale clameaza refuzul unor astfel de modele in profesie si mai ales satisfacerea presiunii insertiei socio-profesionale a licentiatilor in drept, intr-o progresie numerica continua.
Profesia si-a castigat dreptul la demnitate si la prestigiul profesional si rezista prin verticalitatea avocatilor adevarati, tot mai greu de mentinut in conditiile unei agresiuni permanente, a violentei care substituie concurenta onesta si a atitudinii avocatului care, de regula, solicita responsabilitati concret asumate.
Viata impune cu necesitate concluzia ca domeniul practicii profesiei de avocat reclama modificari de amploare. Realizarea acestora se poate face doar daca exista dorinta reala a avocatilor de a reactiona si de a se adapta la noile conditii impuse de realitatea socio-economica a vremurilor.
Este de dorit evitarea expedientelor amatoriste si repunerea in drepturi a valentelor profesionalismului si a valorilor morale care au permis dainuirea in timp a profesiei.
O viziune coerenta si realista despre ceea ce avocatii sunt cu adevarat capabili sa construiasca in ceea ce priveste propria lor profesie presupune constientizarea faptului ca fortele schimbarii impun un alt tip de profesionist. Este in pas cu vremea avocatul orientat spre actiune, cu viziuni avangardiste, dar care va putea impune propria experienta ca model doar daca este inteles, de regula la final.
Avocatul profesionist trebuie sa inspire mintea si sa nu accepte argumentul altcuiva decat cu prudenta necesara verificarii si intelegerii ratiunii acestor argumente.
Traim vremurile in care, de regula, dascalii livreaza doar informatia. Avocatul adevarat este numai acela care o prelucreaza si nu accepta scheme prestabilite, dovedite in timp ca fiind depasite.
Improvizatia superficiala in exercitarea serviciului profesional nu isi are locul la scoala lucrului bine facut, temelia avocaturii de viitor.
Modelul spre care tindem este avocatul cu o minte permanent libera, critica si independenta.
Libertatea de atitudine bazata pe respingerea prejudecatilor impuse de catre cei care elaboreaza si aplica programe de formare si instruire, cultivarea dreptului de a respinge sabloanele, insuflarea capacitatii de gandire proprie si de actiune dupa propriul sau crez profesional, a postulatului potrivit caruia avocatul trebuie sa aduca valoare adaugata modelelor, atunci cand le are, iar cand nu le are, trebuie sa le creeze – au reprezentat parghiile reale prin care Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor s-a impus si se impune ca fiind creuzetul viitorului avocaturii. Trebuie sa stim ce vrem, unde dorim sa ajungem si prin ce mijloace.
Este cert ca avocatul cu adevarat liber este profesionist, nu „om de afaceri”, cu atat mai mult nu este „afacerist”! Succesul profesional si cel financiar sunt lucruri diferite. Marea diferenta este aceea ca primul dainuie in timp si asigura si bunastarea financiara, in vreme ce al doilea se clatina la primul hop.
Folosirea instrumentelor mercantile pentru a obtine succes financiar degradeaza prestanta robei, care devine o salopeta corporatista. Ati vazut vreodata reclame comerciale pentru ceasuri de lux, care costa zeci de mii de euro, in revistele de pe taraba? Nu, pentru ca aceste firme cu o traditie de munca meticuloasa de mare rafinament nu-si permit sa-si tabloidizeze istoria. Daca ar face asta ar disparea cazand in derizoriu. Aceste firme au rezistat pentru ca au o viziune a viitorului legata de traditie.
Avem nevoie de harti ale viitorului. Avem nevoie sa stim cum vrem sa arate profesia noastra in viitor pentru ca de aceasta depinde modul in care va fi valorizata in societate.
Dezvoltarea numerica a profesiei, cu orice pret, a erodat increderea. Regenerarea acesteia este de durata si presupune solidaritatea noastra.
Profesia de avocat si evolutia ei nu pot constitui obiectul demersurilor prin care se prefera controlul mintii majoritatii pentru a se propune modele de succes opuse unei minti libere, propunand avantaje imediate precum cucerirea unei pozitii in ierarhie sau a pietei serviciilor etc. Totul are un pret si trebuie sa ne gandim la momentul in care il vom plati. Si acest moment este foarte aproape, avand in vedere viteza fara precedent cu care se transforma economia si societatea, imprevizibilitatea si nesiguranta din ce in ce mai accentuate. Le putem depasi doar gandind liber, avand curajul deciziei de a ne departa de haita atunci cand simtim ca se indreapta spre pericol!
Pastrarea identitatii profesiei legal organizate in fata presiunilor statale si non-statale si respingerea influentelor care exclud prioritatea crezului profesional in activitatea avocatului este esentiala. In vremurile in care traim, intarirea crezului profesional este primordiala.
Toate aceste ganduri le incredintez in special celor dedicati reconstructiei profesionale realizata prin INPPA, deziderat la care institutia nu a raspuns inca.
Viitorul profesiei nu este si nu poate fi „cognoscibil” in termeni obisnuiti. Exista planuri individuale, dar nu exista un proiect comun de dezvoltare a profesiei. De aceea sunt necesare analize, scenarii, prognoze privind evolutia pe termen lung a profesiei, prin aportul organizat adus de fiecare avocat interesat.
Un astfel de proiect nu poate fi realizat decat de si prin INPPA, sub autoritatea organelor profesiei, cu sprijinul economistilor, sociologilor, psihologilor, specialistilor in PR, dar mai ales cu consultarea si aportul tuturor profesiilor juridice care isi desfasoara activitatea prin practica dreptului.
Un astfel de proiect este imperios necesar pentru ca managementul profesiei inseamna viziune de perspectiva. Nu suntem in situatia sa taiem panglica in fata unui proiect care sa reflecte reconstructia legislativa a profesiei. Aceasta este inca o cladire „la rosu” pe care suntem invitati s-o continuam, sa-i dam o prestanta, o imagine autentica prin creatia muncii noastre. Insa, aceasta cladire va ramane un simplu container din prefabricate si termopane daca nu incorporeaza valori ale culturii si ale traditiei profesiei de avocat, in acelasi timp cu inovatia.
Ambitia dezvoltarii profesionale nu poate fi garantata decat pe termen lung, iar previziunea care modeleaza preintampina.
Proiectul viitorului trebuie sa se bazeze pe postulatul ca a sta bine ca avocati este egal cu a sta cu teama ca raspundem pentru ceea ce facem atat in fata actualei generatii, cat si in fata celei care urmeaza. Competitia mintilor nu poate fi inlocuita cu o cursa nebuna dupa profit. Nu e momentul sa ascundem ca, uneori, sub toga profetiilor privind profesia, se ascunde manipularea care face ca mintea avocatului sa nu fie libera.
Vremurile au facut ca actualul Corp de avocati sa aiba onoarea sa participe la cea mai mare reforma legislativa de cand exista aceasta profesie in Romania si prin exercitiul profesiei noastre sa aducem schimbarea in bine. Avem o misiune cruciala in istoria acestei profesii, aceea de a discerne, de a da prin sita aceasta avalansa legislativa, astfel incat sa ramana numai ceea este cu adevarat valoros si spre binele tuturor generatiilor care sunt si care urmeaza. Avem misiunea de a aduce corecturi, ajustari acolo unde noile reglementari nu functioneaza in practica. Trebuie sa intelegem din mers de ce nu functioneaza in practica. Nu putem cauta in carti, in doctrina si in jurisprudenta, pentru ca, pentru multe institutii si notiuni, aceasta nu exista inca. Noi suntem cei care trebuie sa participam la formarea ei printr-un efort de ratiune si responsabilitate.
De data aceasta, spre deosebire de reforma legislativa comunista, fiecare avocat poate sa se exprime liber, poate sa-si spuna opiniile, sa aduca valoare muncii avocatiale. Nu in ultimul rand, sa se valorizeze pe sine, ca persoana, prin profesionalism. Aceasta implica insa o responsabilitate uriasa deoarece actualmente, orice avocat are la indemana o tribuna de la care sa propuna modele. Internetul a dat unda verde tuturor, fara niciun filtru, si apare riscul tabloidizarii profesiei. Am vazut ca este o tendinta generala a zilelor noastre, datorata modului anarhic si necontrolat in care se raspandeste informatia. Vreau sa spun, prin aceasta, ca libertatea cuvantului este o mare realizare pe care a trebuit sa reinvatam sa o punem in practica. Insa presupune o responsabilitate si mai mare de a nu-i incalca limitele astfel incat sa-i afecteze pe altii.
Avocatii trebuie sa se gandeasca si la binele natiunii pentru ca, inainte de toate, ei sunt chemati sa participe direct la infaptuirea justitiei si a statului de drept din aceasta tara. Suntem chemati sa conturam, alaturi de magistrati si de celelalte profesii juridice fundamentele unei noi doctrine juridice, ale noii jurisprudente nascute in urma reformei dreptului din ultimii ani. Avem responsabilitatea viitorului, a modului in care va functiona societatea in baza noii legislatii.
Este esential ca organele profesiei sa nu actioneze servil si neprofesionist, in functie de interese de grup. Nu se poate accepta ca structurile institutionale ale profesiei sa nu functioneze. Viitorul generatiei tinere nu poate fi sacrificat prin privarea profesiei de lideri autentici, de mentori care cultiva traditiile avocaturii romane, fara de care perenitatea culturii profesionale este afectata.
Fiecare din Zilele Avocatului in anii viitori ne obliga sa raspundem nu numai la intrebarea „Ce stii sa faci?” ci mai ales la intrebarea „Cum faci?” pentru ca impreuna cu alti profesionisti sa ajungi in situatia sa ai permanent mintea inspirata, fara sa o incarci, dar sa ai si o educatie sanatoasa, bazata pe o cultura juridica fundamentala solida, care-ti permite sa fii imun la manipulare si intoxicare, pentru ca profesia sa dainuie prin avocati autentici care respecta brandul Corpului profesional al avocatului roman.
Avocat dr. Gheorghe Florea
Presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania„
