Daca esti ca mine, nu-ti poti inchipui ca in loc de avocat, o sa ajungi sa ceri asistenta unui tip din aliaj usor, inoxidabil. Totusi, aici sunt nuante.
Cand cinci studiouri de televiziune s-au angajat si ratacit intr-un imens proces antitrust impotriva CBS, volumul de munca si costurile au fost imense: ca parte din migaloasa documentare, studiourile au examinat, vreme de cateva luni, sase milioane de documente, la un cost de peste 2,2 milioane de dolari, suma platita – ca onorarii orare – unei intregi armate de avocati (mai precis, trei armate diferite).
Dar asta se petrecea in 1978. Astazi, multumita inteligentei artificiale, softuri de tip “e-discovery” analizeaza acelasi volum de documente intr-o fractiune de timp, la o fractiune din costuri. In ianuarie curent, spre exemplu, Blackstone Discovery, din Palo Alto, California, a analizat un milion si jumatate de documente pentru mai putin de 100.000 de dolari.
Scriu asta pentru ca am citit, chiar recent, o teorie – iscusit sustinuta cu argumente si cifre – despre cum anume ne vom pierde locurile de munca in favoarea robotilor. Si daca esti ca mine, nu-ti poti inchipui ca in loc de avocat, o sa ajungi sa ceri asistenta unui tip din aliaj usor, inoxidabil. Totusi, aici sunt nuante. Nu forma importa, mai degraba fondul: incet, dar sigur, robotii (mai ales cei care exista doar ca software – bots ii numeste lumea) ne iau slujbele.
Potrivit unui studiu preliminar – asa cum ar trebui numite toate studiile care cerceteaza schimbarile pe termen mesiu sau lung – in urmatorii 90 de ani, peste 70% din ocupatiile noastre de azi vor fi automatizate. Cateva exemple exista: chatterbot se numesc programele care pot simula dialogul cu o persoana. Unul din cele mai cunoscute (inainte de Web) era Eliza, care juca rolul unui psiholog si raspundea la intrebari cu alte intrebari.
Shopbot sunt programele care fac cumparaturi online in locul tau, si gasesc cel mai bun pret pentru produsul pe care il cauti. Mai sunt bots ca OpenSesame, care observa comportamentul tau de navigare intr-un anumit site, apoi modeleaza paginile respective in functie de obiceiurile tale; knowbot sunt programele care colecteaza informatiile de interes vizitand automat paginile potrivite si cautand acolo cuvintele si temele care corespund criteriilor alese de tine.
Unele programe merg mult mai departe de a gasi, in mare graba, documente care contin termenii relevanti pentru cautare. Ele pot extrage concepte relevante chiar si in absenta termenilor specifici; pot deduce obiceiuri, repere comportamentale care le-ar scapa avocatilor care examineaza – sub presiunea deadline-ului – milioane de documente.
Privind de pe fereastra unei case de avocatura, mica sau mare, nu conteaza, privelistea asta iti arata ca o multime de oameni insarcinati cu documentarea dosarelor stufoase nu mai pot fi platiti: oamenii costa mai mult, se plictisesc, au dureri de cap. Computerele nu.
Si computerele devin tot mai pricepute imitatoare ale comportamentului uman. Software-ul isi face loc spre sarcini unde prezenta factorilor de decizie umani era, pana ieri, obligatorie – brokerii de credite stiu asta, consultantii fiscali au aflat-o si ei. Aceste noi forme de automatizare au reaprins dezbaterea despre consecintele economice (dar si sociale) ale progresului tehnologic.
L-am ascultat, tot recent, pe David Autor – care e profesor de economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT) – vorbind despre noi meserii care apar la baza piramidei economice, despre cum meserii si sarcini de la jumatatea piramidei sunt pierdute spre automaizare si externalizare, si cum cresterea meseriilor de la varf a incetinit, tocmai din pricina automatizarii. Nu e niciun motiv, spunea profesorul, sa credem ca tehnologia conduce spre somaj. Pe termen mediu si lung vom inventa alte lucruri pe care oamenii sa le faca. Dar intrebarea importanta e asta: avansul tehnologic conduce mereu spre slujbe mai bune? Raspunsul e nu. Nu mereu.
Suntem la inceputul unei perioade de zece ani cand vom face tranzitia de la computere care nu pot intelege limbajul, la un punct cand computerele vor intelege cate ceva, nu se stie precis cat, din limbajul nostru. Si nicaieri nu e tendinta aceasta mai clara decat in lumea juridica.
Cum crezi ca se va schimba avocatura atunci cand va exista un software care sa caute, in milioane de documente si intr-un timp foarte scurt, activitati si dovezi de interactiune intre oameni: cine, ce si cand a facut ceva, cine cu cine vorbeste. Soft care sa vizualizeze un intreg lant de evenimente, sa identifice discutii care au avut loc pe e-mail, prin mesaje sau la telefon, si sa identifice apoi o anomalie digitala sau de exprimare folosita, sa zicem, de cei pe care-i numim white collar criminals in a-si ascunde cat mai bine activitatile. E vorba de momente de genul “suna-ma pe numarul celalalt” sau “hai sa discutam fata in fata.” Un soft care sa nu foloseasca cuvinte in motorul de cautare, dar care sa-ti poata arata cum anume s-a scurs o informatie confidentiala, sau sa te atentioneze ca un document important – ca un raport de audit – este editat de prea multe ori, in prea multe feluri, de catre prea multe persoane.
Ce crezi ca se va intampla cu avocatura si alte meserii din topul piramidei atunci cand o grozavie ca asta va exista? Cum se vor transforma? Si nu amana raspunsul. Citeste despre Cataphora (www.cataphora.com) sau despre Clearwell, alta companie de e-discovery din Silicon Valley, care a fabricat un software folosit, chiar anul trecut, de DLA Piper. Firma avea un termen (deadline) de doar o saptamana pentru a cerceta peste jumatate de milion de documente. Iar soft-ul celor de la Clearwell a analizat cele 570 de mii de documente (un document poate avea mai multe pagini) in doua zile.
Soft-ul asta – cu toate specificatiile de mai sus – exista deja. Se cauta oameni care sa-l puna la lucru…
