Profesia de avocat trece printr-o epoca de tensiune si tranzitie.
Exista limitari traditionale ale profesiei de avocat care se impun a fi depasite pe masura ce modificarile economice, politice si culturale care afecteaza institutii juridice fundamentale si persoanele si entitatile deservite de avocati cuprind si profesia care nu poate fi decat integrata in realitati noi.
Autor: Av. dr. Gheorghe Florea (foto), Presedinte Uniunea Nationala a Barourilor din Romania
In functie de context activitatea avocatului si a institutiilor avocaturii – forme de exercitare a profesiei, barouri – reclama un nou tip de colaborare, oricum mai intensa, intre avocati si clientii lor sau entitatile interesate de serviciile profesionale ale avocatilor, sistemul judiciar, autoritatile publice locale si mediul de afaceri, dar, mai ales, si facultatile de drept.
Pe plan mondial se promoveaza in fapt, in prezent si in perspectiva noi tipuri de responsabilitate a avocatului fata de clientii sai, fata de sistemul judiciar si exigentele statului de drept, fata de propriile institutii ale avocaturii, fata de societate in ansamblu.
Modelele economice ale profesiei de avocat sunt pur si simplu puse la incercare. Participarea non-avocatilor la capitalul intreprinderii profesionale a avocatului, managementul facut de profesionisti non-avocati, depasirea conceptelor referitoare la unicitatea serviciului profesional al avocatului tot mai mult integrat serviciilor profesionale conexe ce reclama cunoasterea si aplicarea dreptului (contabili, experti, auditori, evaluatori, consultanti fiscali, consilieri in proprietate intelectuala, mediatori, lichidatori, etc.) pun la grea incercare si adesea estompeaza imperativele etice ale profesiei.
Este vremea in care echilibrul dintre aspectele economice presante ale avocatilor, inclusiv nevoile individuale imediate, se confrunta cu responsabilitati etice ale avocatului care se impun a fi reevaluate.
Viata a dovedit ca profitul economic pe termen scurt altereaza uneori ireparabil cultura si integritatea institutionala a profesiei in ansamblu. Obiectivele economice pe termen scurt au prevalat asupra exigentelor si responsabilitatilor etice. De aici o neincredere generalizata asupra profesiei, realitate regretabila.
„Efectul de marketing” nu poate fi descurajant pentru o profesie bazata traditional pe transparenta si adevar.
Perceptiile despre profesia de avocat sunt inca incorecte!
Trecerea de la avocatura dezvoltata prin mentinerea relatiilor cu clientii la avocatura bazata pe mecanismul „tranzactiei” ca mijloc de realizare a dreptului la onorarii este dureroasa.
Scaderea cererii de servicii juridice, tendinta de reducere a cheltuielilor cu asistenta juridica exercita inca presiuni asupra onorariilor.
Nu inseamna ca dreptul la existenta profesionala bazat pe dreptul la onorariu echitabil ar trebui altfel exercitat decat pe baza criteriilor prevazute de legislatia profesionala speciala, ale carei mecanisme nu sunt si nu pot fi cunoscut complet de alti profesionisti ai dreptului, deoarece configurarea acestora tine de domeniul practicii activitatii avocatiale, insuficient de popularizata.
Avocatii sunt provocati si trebuie sa raspunda adesea daca sunt doar simpli profesionisti sau sunt si cetateni?!
Tot mai des avocatii au nevoie de viziune larga, cunostinte si aptitudini organizatorice pentru a impune, dar si corecta, pozitia lor in perceptia publica asupra profesiei de avocat.
Concurenta tot mai acerba, costurile promovarii, dezvoltarea tehnologica, transparenta activitatii profesionale confruntata cu exigentele confidentialitatii si ale onestitatii, ori ale „prestigiului profesiei” – criteriu traditional de judecata in interiorul profesiei – alocarea diferita de resurse, compromisurile la care este invitata traditia profesiei … iata doar cateva din fortele care revolta premisele economice ale profesiei si reclama un nou model al functiei utilitare sub aspect social al profesiei, noi retete de succes durabil sustinut prin competenta si plus-valoare.
Avocatul trebuie sa constientizeze, mai mult decat altadata ca este, deopotriva, tehnician al dreptului, sfetnic al celor interesati de consultatia profesionala a avocatului, lider de fapt al proiectelor initiate de cei interesati sa se dezvolte intr-o realitate juridica extrem de prolifica si din ce in ce mai tehnicizata, fauritor de tactici si strategii de aparare sau atac judiciar, stapan al procedurilor si „decident” de solutii tehnico-juridice , uneori imediate.
Toate aceste ipostaze si roluri ”social-profesionale” impun cunostinte, tehnici si deprinderi complementare competentelor juridice fundamentale.
Pregatirea profesionala permanenta, mentoratul si dezvoltarea tinerilor avocati devin esentiale.
Este nevoie de timp afectat si nevoilor mai largi ale profesiei, adesea la nivelul baroului chiar, dar si nevoilor mai largi, ale societatii.
Integritatea este, in acest context, cheia marii performante profesionale. Valori precum cinstea, sinceritatea, corectitudinea si increderea configureaza „buna reputatie” si permit, pe termen lung, dobandirea, pastrarea si dezvoltarea clientelei
Baroul este concomitent, ca si profesia de avocat, in general, o institutie utilitara dar si economica. Deopotriva, obiective economice si etice, converg spre a fi realizate responsabilitati diverse: fata de clienti si persoane interesate de servicii profesionale, fata de profesia de avocat, fata de sistemul judiciar, fata de forma de exercitare a profesiei din care avocatul face parte, fata de tinerii avocati, fata de seniorii profesiei.
Transparenta crescanda, comunicarea informatiilor relevante privind piata serviciilor juridice, concurenta profesionala intensa – in conditiile in care se trece tot mai rapid de la avocatura, mai degraba locala, la avocatura dezvoltata pe baze nationale si internationale – au modificat realitatea profesiei.
Barourile insele au nevoie de investitii pentru instruirea, dezvoltarea si mentoratul tinerilor avocati, pentru tratarea demna a avocatilor in varsta, pentru reprezentarea categoriilor vulnerabile, pentru promovarea profesiei de avocat, pentru indeplinirea unor scopuri comunitare generale.
Sunt multi tineri avocati care muncesc adesea fara indrumare si fara remunerare corespunzatoare. Uneori acestia nu inteleg ca este nevoie de o strategie de dezvoltare profesionala proprie!
A scazut in profesie rata de recrutare a avocatilor colaboratori, a crescut dezamagirea si frustrarea. Experientele nesatisfacatoare ale primilor ani in profesie dauneaza perspectivei. Adeseori tineri avocati care doresc o profesie care le promite provocari intelectuale si perspectiva binelui social dupa absolvirea unei facultati pe care nu o urmeaza neaparat pentru maximizarea imediata a viitorului, parasesc profesia descurajati, uitand motivul pentru care au devenit avocati.
Gasirea echilibrului este dificila!
Nu este necesara o intoarcere nostalgica in trecut. Tensiunea intre cererea de resurse concurente, dezagregarea in diferite segmente ale pietei serviciilor profesionale (tranzactii obisnuite, litigii cu grad redus de complexitate, administrarea litigiilor prin sisteme de comunicare in mediul virtual) impune adesea concentrarea avocatilor si dezvoltarea tehnologiei profesionale, preocuparea pentru calitate, cresterea angajamentului fata de profesie si societate.
Oportunitatile practice de dezvoltare, evitarea supra-specializarii care transforma adesea avocatii tineri, mai ales in tehnicieni de nisa, reevaluarea relatiei cu tinerii inseamna resetarea asteptarilor intr-o profesie incercata de lipsa acuta a stimulentelor economice .
Este vremea in care este nevoie de lideri autentici ai Barourilor , care, prin puterea exemplului, pot promova concomitent interesele clientilor si suprematiei legii, dar si responsabilitatile profesiei fata de societate.
Nu exista cale de intoarcere.
Formele de exercitare a profesiei trebuie sa fie conduse ca si o afacere comerciala.
Exista obstacole variate in schimbarea paradigmei. Sunt dificultati. Dezvoltarea unui nou model de „intreprindere de avocatura” este o provocare ce tine de o alta cultura profesionala, alt tip de relatii cu clientii, alta perspectiva a dezvoltarii profesionale.
Esentiala este vointa profesiei, dar si viziunea centrelor decizionale implicate.
Inovatia si punerea in executare a deciziilor dublate de responsabilizare si dezvoltarea eticii profesionale reprezinta cheia in care poate fi scrutat viitorul!
Baroul este in prezent confruntat si cu o alta nevoie acuta: justitie egala in fata legii!
Nu este cazul sa se cultive o justitie cu doua viteze dupa cum exista posibilitatea de a rezista presiunilor financiare ale accesului la justitie sau nu!
Sunt actuale constantele profesiei, potrivit carora baroul nu poate sa ramana indiferent fata de cei saraci sau slab reprezentati deoarece apararea persoanelor dezavantajate face parte din responsabilitatile esentiale ale unei profesii dezvoltate din nevoia apararii omului!
Dezvoltarea unei culturi a profesiei prin alocarea de resurse pentru reprezentarea celor in nevoie este confruntata cu constrangeri bugetare statale.
Resurse care ar putea fi alocate de barouri in alte proiecte, unele aducatoare indirect de venituri, sunt folosite inca pentru a complini nevoile reclamate de asistenta judiciara, in conditiile in care cheltuieli substantiale privind logistica si organizarea apararii prin asistenta judiciara prin avocat sunt transferate de facto de la stat, de la autoritatile locale la barouri,in realitate sunt suportate de avocati, fara ca fenomenul sa fie transparentizat suficient.
Un rol decisiv in dezvoltarea profesiei revine facultatilor de drept. Nu este vorba numai despre rolul lor in formarea si educarea studentilor ca viitori practicieni ai dreptului, inclusiv avocati. Este vorba chiar de producerea de cunostinte cu privire la lege si la institutiile legale specifice profesiei de avocat , dar mai ales cu privire la reglementarea in perspectiva a profesiei de avocat. Pe langa rolul lor in mediul universitar, in care alcatuiesc o componenta de baza, profesorii de drept trebuie sa se dedice intelegerii rostului si scopului unei educatii juridice complete, care rupe barierele artificiale dintre „teorie” si „practica”, dezvolta predarea dreptului in echipe cu profesori din domeniu conexe serviciilor profesionale ale avocatului si cultiva si reconsolideaza competente principale si complementare de care au nevoie viitorii avocati, ori de care are nevoie perfectionarea profesionala continua a tuturor practicienilor dreptului, inclusiv a avocatilor, cu atat mai mult daca aceasta se realizeaza in medii interprofesionale.
Este de dorit concentrarea invatamantului juridic superior , dar si a formarii profesionale initiale in toate profesiile juridice, pe responsabilitatile etice ale juristilor , de orice profesie, de care vremurile incerte pe care le traversam au nevoie.
Dezideratul se resimte inclusiv la nivelul modelelor oferite de avocatii – cadre didactice, deopotriva dascali si practicieni interactionand firesc cu colegi magistrati – cadre didactice sau fosti studenti, masteranzi, doctoranzi.
Profesia de avocat are dreptul moral de a invita la reflectii cu privire la ce se doreste a fi predat, modul in care se preda, perioada de timp petrecuta in facultate si in „practica” in timpul studentiei, etc.
Facultatile de drept trebuie sa devina si institutional, nu doar „de facto”, puntea de legatura dintre studentii la drept si sectorul locurilor de munca viitoare, inclusiv profesia de avocat, care are nevoie reala nu doar de profesionisti, ci, deopotriva, de „buni cetateni”.
Exista un deziderat al competentelor prezentului, dar mai ales al viitorului?
Pot face diferenta in curricula fata de ceea ce numim „inertia traditionala” a invatamantului juridic superior:
– cultura in afaceri (intelegerea si evaluarea oportunitatilor, a riscurilor) prin studiul contabilitatii, al economiei firmei, al competitiei in piata, al lanturilor de aprovizionare,
– noile tehnologii si practica dreptului,
– acomodarea cu Teoria luarii deciziei,
– cunoasterea institutionala a profesiei de avocat si a proiectelor institutionale a societatii,
– lucrul in echipa,
dar mai ales etica profesiilor juridice.
Preocuparea pentru dreptul comparat si studiul de caz dezvolta invatarea concreta in perspectiva unor avocati ai viitorului pentru care tavalugul globalizarii serviciilor profesionale intelectuale nu asteapta!
Realitatea demonstreaza ca exista inca nevoia unei aprofundari sistematice a cunostintelor de drept dupa absolvirea si primirea in profesia de avocat.
Viata reclama nevoia de cat mai multa educatie juridica postuniversitara!
Reducerea costurilor educatiei juridice postuniversitare pentru formarea profesionala initiala in profesia de avocat, eliminarea dificultatilor educarii avocatilor in competente complementare ce impun, adesea, spargerea frontierelor disciplinare, combinarea dreptului cu informatica, cu ingineria sau cu stiinte ale mediului, cu urbanistica, asocierea pregatirii generale cu pregatirea specializata sunt deziderate pe care noi, avocatii, le urmarim, le sprijinim si le incurajam .
Ele se pot materializa in proiecte ce vizeaza si colaborarea dintre barouri si Facultatile de drept, dar si conlucrarea in Proiecte comune intre avocati – administratia publica locala – facultatile de drept, adaptate nevoilor dezvoltarii comunitatilor locale.
Competentele complementare – cheie, instruirea interdisciplinara, instruirea directa de catre practicanti, aprofundarea educatiei orientate spre mentinerea statului de drept si dezvoltarea sa ca „bun public”, esential intr-o societate democratica, mentinerea si dezvoltarea corecta a relatiei dintre lege si interesul public – iata cateva din dezideratele formarii profesionale (initiale si permanente) pe care profesia de avocat nu le poate realiza decat alaturi de facultatile de drept.
Prezentul confirma ca in schimbul statutului lor privilegiat de „profesionisti licentiati”, avocatilor le revin obligatii explicite si implicite de protectie a intereselor clientilor, de promovare a suprematiei legii si, in general, de furnizare a serviciilor de interes public.
Pe langa aceste angajamente profesionale imediate, avocatii trebuie sa joace – desi cu siguranta nu intotdeauna – rolul critic de „cetateni” model contribuind la formarea institutiilor publice si private care au contribuit si vor contribui la prosperitatea comunitatilor locale in care avocatii traiesc, dar si celei nationale.
Viitorul reclama mentinerea si dezvoltarea rosturilor prezente si de perspectiva ale unei profesii care este predestinata realizarii binelui moral, menita sa reziste prin adaptare si modernizare!
