Toata lumea face apel la noi, avocatii, toti recunosc ca suntem necesari, ba inca un om de spirit spunea ca avocatii sunt asa de necesari si ca atat de multa nevoie este de ei incat, ”daca Dumnezeu ar face lumea din nou, ar trebui sa-si ia un avocat, caci poate ar face-o mai dreapta decat cea de azi”, precizeaza Gheorghe Florea (foto), presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR), intr-un mesaj transmis cu ocazia unei manifestari festive initiate de catre Baroul Arges.
Concret, Baroul Arges a initiat manifestarile organizate de profesia de avocat din Romania la implinirea a 150 de ani de la adoptarea Legii nr. 1709 din 04 decembrie 1864 pentru corpul de Advocati, intrata in vigoare la 12 decembrie 1864.
In acest sens, Baroul Arges a organizat, sambata, 27 septembrie 2014, Adunarea generala festiva in cadrul manifestarii „Baroul Arges, 1864 – 2014, 150 de ani de la infiintare”, la care au participat autoritati locale si decanii Barourilor Valcea, Sibiu, Ilfov, Dambovita si Olt, singurii care au dat curs invitatiilor adresate de Consiliul Baroului Arges.
Cu aceasta ocazie, av. dr. Gheorghe Florea, presedintele U.N.B.R., a transmis un mesaj, pe care il redam integral, mai jos.
”Domnule Decan al Baroului Arges,
Domnilor Consilieri ai Consiliului Baroului Arges,
Domnule decan Frédéric Landon, Decanul Baroului Versailles,
Stimati invitati,
Distinsa adunare,
Imi revine datoria de onoare de a adresa Adunarii generale cu caracter festiv, organizata cu prilejul aniversarii a 150 de ani de la infiintarea Baroului Arges, salutul intregului Corp al avocatilor romani la momentul in care se cuvine sa rememoram si sa cinstim credinta si traditiile profesiei pe meleaguri argesene, dar si sa uram generatiilor de azi si de maine forta si credinta in valorile profesiei de avocat, care „este o simpla iluzie, daca cel ce o presteaza, avocatul, este solitar” si care „capata valoare si eficacitate doar in sanul unui ordin”.
Am preluat sintagma transmisa prin scrieri ce consemneaza istoria a doua barouri infratite, a caror legatura rezista vremurilor (Baroul Versailles si Baroul Arges), spre a sublinia ca fiecare generatie de avocati faureste istoria celei care urmeaza si ca memoria colectiva a istoriei nu recunoaste ca viabila identitatea culturala a profesiei decat printr-un Corp organizat – Baroul.
Viata moderna demonstreaza cu puterea faptelor ca principiul suprem al independentei avocatului rezerva Baroului tot mai mult un rol deontologic, in care avocatii indeplinesc o misiune sociala in deplina egalitate, fara diferente de ordin functional, fara privilegii, in relatii care diferentiaza doar prin experienta si varsta, percepute mai ales protocolar – simbolic, sub puterea vremurilor.
Asistam si suntem contemporani cu dezechilibrarea balantei valorilor profesionale reale, cu modificarea criteriilor de excelenta in profesiile juridice, dar evocam totdeauna elitismul riguros si demn, bazat pe prestigiul construit pe temeiul unui crez profesional solid, care s-a dovedit profitabil inzecit in timp si care a facut ca profesia sa dainuie cu o forta tainica, peste vremuri!
Merita sa fie evocata istoria unui barou deoarece, in realitate, baroul ramane totdeauna responsabil de tot ce reprezinta viata practica a avocatilor, pentru ca el se conduce de catre toti avocatii, in plenum, iar Conducatorii temporari ai profesiei trebuie sa fie executantii deciziilor luate in comun, prin vot, indiferent de natura problemelor discutate. Consecventa acestui postulat, conducerea colectiva a Corpului profesional al avocatilor romani – Comisia Permanenta a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania – a fost cea care a manifestat fata de Baroul Arges o preocupare speciala, pe masura meritelor traditiilor acestui Barou.
Primul decan care a fost invitat sa transmita toate pasurile avocatilor argeseni la nivel national, imediat dupa ce, relativ recent, Baroul s-a confruntat cu probleme grave care au determinat decizia ca avocatii sa intre in protest, a fost decanul Baroului Arges. Am avut ocazia sa cunoastem si sa ascultam in amanunt framantari de natura apropiata cu cele ale majoritatii avocatilor.
Incertitudinea existentei profesionale reale prin scaderea gradului de ocupare profesionala, determinata de agresarea profesiei de infractori, de alte profesii, de scaderea puterii economice a justitiabililor, de campanii de indepartare a oamenilor de avocati, cu indicarea altor profesionisti preferati de cei indreptatiti sa aplice legea, de un mediu fiscal impovarator, fara perspective pe termen scurt de ameliorare a raporturilor institutionale distorsionate si bulversate de degradarea relatiilor umane, este o realitate in care profesia se zbuciuma pentru a rezista intr-un mediu tot mai violent si imprevizibil!
In limitele, dar cu arma legii, rezista si vom rezista! Avocatii inteleg tot mai mult ca nu tot ce este ingaduit este permis si nu tot ce este permis este de folos!
Am identificat, impreuna cu domnul decan, factori de unire in proiecte comune: pregatirea profesionala in Barou, cu forte ale Baroului si prin conlucrare cu celelalte profesii juridice, folosirea principiilor oralitatii si controlului reciproc pentru eliminarea concurentei profesionale neoneste, neprofesionalismului indecent (acolo unde, mai rar, il identificam), venalitatea, exportul de coruptie.
Diferenta nu o putem face decat prin cultura, curaj, intelepciune. Daca aceste valori sunt convocate zilnic in viata profesionala, avem garantia ca increderea in avocati dainuie!
Provocarea de zi cu zi a avocatului este si va ramane, mult timp, noile Coduri!
Apararea cauta permanent raspunsuri si certitudini. Adesea certitudinea apararii este o iluzie, iar gasirea unui raspuns unic la o problema de drept nu este harazita, prin destin, judecatii. Aceasta se face ACUM si AICI si incorporeaza aptitudini, conceptii, mentalitati pe care, traditional, le numim CONVINGERI! Staruinta, perseverenta, consecventa, credinta in valori, mesajul convingator si acceptabil au salvat si salveaza profesia, menita a rezista deoarece inspira totdeauna mintea si inima, cu avantajul ca avocatul adevarat este permanent liber, critic si independent!
Increderea in institutiile reprezentative ale profesiei, in primul rand in Barou, trebuie permanent reinnoita de stat, care, prin masuri ce vizeaza asistenta judiciara si accesul la justitie prin avocati, trebuie sa demonstreze ca foloseste, cu adevarat, mijloacele de care dispune, pentru o justitie de calitate. Sunt vremuri prezente ce reclama mai mult ca oricand cerinta ca profesia sa fie unita si solidara!
Fie ca aniversarea de fata sa reprezinte un moment in care toti cei prezenti sa intelegem ca echilibrul intre nevoia unui acces real la justitie, inclusiv al celor saraci, si nevoia unei justitii de calitate, reclama instaurarea ordinei si apararea prin lege a demnitatii profesiei, inclusiv sub aspecte financiare si fiscale, cu efecte de netagaduit privind traiul multor avocati!
In vremurile actuale este primordiala intarirea crezului profesional. Numai astfel profesia poate sa-si pastreze identitatea si sa reziste presiunilor statale si non-statale. Previziunea care modeleaza preintampina!
Dupa 150 de ani de la reglementarea prin lege a profesiei de avocat in Romania, intr-o perioada in care valorile ce au mentinut si mentin dificil institutiile reglementate ale profesiei sunt din ce in ce mai estompate de confruntarea traiului zilnic, pragmatic al avocatului, si de confruntarea dintre traditii ce aureoleaza si legitimeaza profesia ca un stalp al dreptatii si patimile si interesele adesea oculte, intretinute de neputinta sau lipsa de vointa a autoritatilor de a reprima impostura si a respecta, potrivit legii, titlul profesional de avocat, oglindirea prin prezent a unei profesii ce se vrea tot mai „moderna” este meritorie!
Nu aniversam, nostalgic, avocatura de altadata, nu ignoram nici constiinta puterii apuse de care au dispus, in timp, avocatii, dar istoria, traita, ori cea proiectata, evocata festiv, demonstreaza ca profesia dainuieste si va dainui, ravnita, ponegrita, adulata, criticata, atacata din interior sau din exterior, pentru ca numai prin cei dedicati profesional, prin oameni, se definesc institutiile, inclusiv Baroul – simbol al unei perenitati reglementate legal, care, indiferent de „vremuri”, se construieste conservandu-se.
Este inca actuala constatarea facuta la 6 iunie 1930 in dezbaterile parlamentare ocazionate de adoptarea legii pentru organizarea Corpului de avocati din 1931 – modelul legislatiei din care s-a inspirat legea in prezent in vigoare.
Toata lumea face apel la noi, avocatii, toti recunosc ca suntem necesari, ba inca un om de spirit spunea ca avocatii sunt asa de necesari si ca atat de multa nevoie este de ei incat, „daca Dumnezeu ar face lumea din nou, ar trebui sa-si ia un avocat, caci poate ar face-o mai dreapta decat cea de azi.”
Sa avem puterea de a rezista si sa aparam Baroul care nu a fost si nu poate fi al altor profesii!
La Multi Ani! Pentru Baroul Arges si pentru baroul romanesc, deopotriva!
Av. dr. Gheorghe FLOREA
Presedintele U.N.B.R.”
