Autori: Sebastian DRUMARU, Managing Senior Associate & Miruna SFETCU, Junior Associate
Prin Ordonanța Guvernului nr. 3/2021 (publicată în M.Of. nr. 821 din 27.08.2021) au fost aduse o serie de completări pachetului de acte normative referitor la achizițiile publice (respectiv a Legilor nr. 98, 99, 100, 101 din 2016, dar și a OUG nr. 98/2017). Noua reglementare, deși nu atinge în mod substanțial elementele definitorii ale procedurii achizițiilor publice, cuprinde măsuri ce se doresc a contribui la simplificarea și fluidizarea procedurilor în această materie cu puternic impact economic. Prin aceasta, executivul răspunde criticilor referitoare la caracterul adesea complicat al procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică, precum și lentorii procedurilor judiciare, care în mod cumulativ au fost considerate drept sursele încetinirii sau blocării unor importante obiective de investiții, cu impact asupra economiei.
În realizarea scopurilor enunțate anterior, s-au utilizat în principal două metode : în primul rând, reducerea unor formalități și a unor termene care îngreunau procesul de atribuire a contractelor și în al doilea rând, accelerarea proceselor generate de contestarea procedurilor de atribuire.
Dintre aceste modificări, vom evidenția în continuare pe cele mai importante dintre acestea, respectiv cele care au un impact semnificativ asupra procedurilor (administrative sau jurisdicționale) în materia achizițiilor publice.
I. Reducerea formalismului excesiv și a unor termene în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor.
În vederea reducerii formalismului, noua reglementare prevedere că, în procedura de atribuire, este suficientă depunerea declarațiilor pe propria răspundere privind îndeplinirea obligațiilor fiscale pentru sediile secundare/puncte de lucru (art. 165 din Legea nr. 98/2016). Această relaxare vine ca urmare a dificultății înregistrate de operatorii economici în procurarea documentelor, mai ales atunci când aceștia dețin multe sedii secundare/puncte de lucru.
În vederea comprimării timpului de derulare a procedurii de atribuire s-au redus o serie de termene. Termenul pentru care se poate prelungi, pentru motive temeinice, întocmirea raportului procedurii de atribuire a fost scurtat de la 80 de zile la un număr între 15 și respectiv 50 de zile, în funcție de procedurile antamate, iar pentru procedurile cu mai multe loturi, prelungirea nu poate depăși 50 de zile lucrătoare (art. 214 alin. (5) din Legea nr. 98/2016).
Termenul în care autoritatea contractantă este obligată să pună în aplicare o decizie a Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau a instanţei de judecată privind anularea sau emiterea unui act ori adoptarea altor măsuri necesare restabilirii legalităţii, s-a redus de la 20 de zile lucrătoare la numai 10 zile de la data comunicării deciziei (art. 214 alin. (6) din Legea nr. 98/2016).
De asemenea, termenul în care autoritatea contractantă are obligaţia de a face publică decizia de anulare a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru, însoţită de justificarea anulării procedurii de atribuire, prin intermediul platformei electronice prevăzute la s-a redus de la 3 zile la numai o zi de la adoptarea deciziei de anulare (art. 213 alin. (2) din Legea nr. 98/2016).
În cadrul procedurilor simplificate de atribuire a unui contract de achiziție publică, s-a eliminat prevederea care reglementa faptul că în măsura în care se solicitau criterii de calificare și selecție, acestea erau doar dintre cele trei secțiuni prevăzute de lege – motive de excludere, capacitate de exercitare, experiență similară (art. 113 alin. (11) din Legea nr. 98/2016, care s-a abrogat).
Dispoziții similare celor indicate anterior au fost adoptate, în mod corespunzător, și în materia achizițiilor sectoriale (modificarea la Legea nr.99/2016) și parțial (în privința relaxării obligațiilor de documentare pentru sediile secundare/punctele de lucru) și în materia concesiunilor de lucrări și concesiunilor de servicii (modificarea la Legea nr.100/2016).
II. Accelerarea procedurilor judiciare și înăsprirea disciplinei procesuale în materia achizițiilor publice.
Lentoarea procedurilor judiciare a fost adeseori invocată drept cauză a încetinirii atribuirii contractelor și implicit, a stagnării unor obiective de interes public. S-a dorit accelerarea judecăților în materia contestării procedurii de atribuire fie prin caracterul executoriu al unor hotărâri nedefinitive fie prin eliminarea unor factori de tergiversare a proceselor.
În primul rând, s-a stabilit că autoritatea contractantă are obligaţia să încheie contractul cu ofertantul declarat câştigător, chiar dacă împotriva soluţiei de menţinere a rezultatului procedurii de atribuire de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a fost formulată calea de atac a plângerii şi cauza nu a fost soluţionată în mod definitiv. Încheierea contractului va avea loc însă numai după expirarea termenului de așteptare prevăzut de lege, respectiv 8 sau 11 zile (în funcție de pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare) – art. 9 alin. (4) din Legea nr. 101/2016.
În al doilea rând, autoritatea contractantă are obligaţia să încheie contractul cu ofertantul declarat câştigător ulterior pronunţării unei soluţii de menţinere a rezultatului procedurii de atribuire de către instanţă, chiar dacă soluția nu este definitivă, fiind exercitată calea de atac a recursului. În plus, hotărârea primei instanțe nu numai că este executorie, dar nici nu este posibilă suspendarea executării acesteia în cazul exercitării căii de atac. Cu toate acestea, și în acest caz, încheierea contractului va avea loc numai după expirarea termenului legal de așteptare (art. 49 alin. (6) din Legea nr. 101/2016). Apreciem că sancțiunea nulității absolute a contractului, reținută în continuare art. 49 alin. 7 din Legea nr.101/2016 se referă numai la nerespectarea termenului prohibitiv de așteptare.
În al treilea rând, au fost aduse modificări cu scopul ridicării gradului de disciplină procesuală.
Pe de o parte, atunci când adresează instanței o plângere împotriva soluției Consiliului, petentul are obligația de a comunica celeilalte sau celorlalte părți implicate, sub sancțiunea respingerii plângerii ca tardive, numai o copie de pe plângere iar nu și de pe înscrisurile doveditoate (art. 31 alin. (1) din Legea nr. 101/2016).
Pe de altă parte, s-a stabilit faptul că în fața instanței judecătorești nu se pot aduce probe noi față de cele care au fost folosite în cadrul contestației în fața Consiliului. Această regulă transformă judecata în cadrul plângerii într-un pur control judecătoresc, fără efecte devolutive complete, reducând însă, semnificativ durata procedurii (art. 31 alin. (1) din Legea nr. 101/2016).
În al patrulea rând, se simplifică problematica proceselor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire deoarece se prevede că întinderea reparaţiei prejudiciului încercat este limitată la valoarea cheltuielilor de elaborare a ofertei şi de participare la procedura de atribuire (art. 53 alin. (6) din Legea nr. 101/2016).
Se mărește și pragul maximal al cauțiunii depuse pentru contestațiile formulate în etapa de după data – limită de depunere a solicitărilor de participare, a ofertelor, a proiectelor de la 880.000 la 2.000.000 lei (art. 61^1 alin. (1) lit b) din Legea nr. 101/2016). Acest aspect vine să responsabilizeze părțile implicate și să reducă gradul de constabilitate șicanatorie.
III. Clarificarea unor termeni, în scopul predictibilității procedurilor de achiziție publică, precum și derulării executării contractelor.
În vederea asigurării unei mai coerente executări a contractelor de lucrări publice s-a clarificat sensul noțiunii de subcontractant, în sensul că acesta nu are în vedere și pe cel care pune numai la dispoziţie un utilaj sau furnizează materiale sau bunuri în cadrul unui contract de achiziţie publică. În schimb obligația respectării aceleaşi obligaţii ca şi ofertanţii, în domeniul mediului, social şi al relaţiilor de muncă, s-a extins și asupra subcontractanților implicați ori declarați ulterior semnării contractului iar nu numai pentru cei declarați inițial în ofertă.
Un plus de transparență în executarea contractelor se asigură și prin introducerea obligativității ca ofertantul să indice categoriile de servicii sau lucrări din contract pe care intenţionează să le subcontracteze, precum şi procentul sau valoarea aferentă activităţilor indicate în ofertă ca fiind realizate de către subcontractanţi iar numai partea/părţile din contract pe care intenţionează să o/le subcontracteze, cum se prevedea până în prezent.
În privința potențialelor efecte ale intervenției în plan normativ, așa cum am arătat, se așteaptă ca prin pachetul de măsuri adoptat în planul achizițiilor publice să contribuie la dinamizarea procedurii de atribuire, aspect apreciat drept necesar în evitarea blocajelor în realizarea unor obiective de interes public, cu impact benefic în contextul economic actual.
