Autor: Adrian Gociu, Fondator Gociu & Asociații
Legea 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, publicată în Monitorul Oficial nr. 977/27.10.2023, prevede la art. III, pct.13 că modifică art. 117 din Codul Fiscal al României, care va avea următorul conținut:
Art. 117: Definirea şi impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată:
Orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor.
În prezent art. 117 Cod Fiscal are următorul conținut:
Art. 117: Definirea şi impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată
Orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor.
Faptul că începând cu data de 01.07.2024, se va aplica o cotă de impozitare de 70%, aferentă veniturilor a căror sursă nu a fost identificată este o stare de fapt, legiuitorul sancționând drastic veniturile a cărei sursă nu este identificată.
Nu vom analiza modalitatea de control realizată de împuternicii ANAF și modalitatea acestora de a interpreta juridic stări de fapt și uneori stări de drept, care este în mod cert criticabilă din mai multe puncte de vedere, tratabile punctual.
De asemenea apare important de precizat și faptul că împuterniciții ANAF în materia controlului persoanelor fizic și nu numai, pleacă de la premisa vinovăției contribuabilului și am văzut o serie de cazuri în care au fost născocite o serie de interpretări, menite să ducă la emiterea unei decizii de impunere.
Din această perspectivă majorarea cotei de impozitare la 70%, reprezintă un motiv de reală îngrijorare.
Problema astăzi însă este reprezentată de răspunsul la următoarea întrebare: De când se aplică impozitarea cu 70% a veniturilor nedeclarate?
Articolul VII al Legii 296/2023, prevede:
b) prevederile pct. 13 intră în vigoare începând cu data de 1 iulie 2024 și se aplică deciziilor de impunere emise de organele fiscale începând cu aceeași dată;
Interpretând literar articolul VII, lit.(b) se înțelege că orice decizie de impunere care aplică cota de impozitare de 70% pentru veniturile cu sursă neidentificată, conform articolului 117, va fi efectivă și aplicabilă numai dacă decizia este emisă începând cu data de 1 iulie 2024.
Astfel, dacă organele fiscale identifică venituri cu sursă neidentificată înainte de 1 iulie 2024, dar emit decizia de impunere după această dată, cota de impozitare de 70% va fi aplicabilă.
Aceasta înseamnă că legiuitorul a dorit ca această măsură să aibă un efect prospectiv, limitând aplicabilitatea cotei de impozitare majorate exclusiv la deciziile de impunere emise după intrarea în vigoare a prevederilor respective.
Totuși interpretarea literară a textului de lege intră în contradicție cu principii fundamentale de Drept Fiscal, menționate de art. 3 Cod Fiscal, după cum urmează:
Principiul legalității impunerii. Acest principiu stipulează că nicio impunere nu poate fi stabilită sau colectată fără o bază legală prealabilă. În esență, impozitele, taxele și orice alte dări către stat trebuie să fie stabilite printr-o lege care să definească clar subiectul impozitabil, obiectul, baza de impozitare, cota de impozitare și momentul la care impozitul devine exigibil.
În cazul aplicării unei cote de impozitare de 70% pentru veniturile a căror sursă nu a fost identificată, acest principiu sugerează că rata de impozitare trebuie să fie definită clar în legislație înainte de generarea venitului respectiv. Cu alte cuvinte, contribuabilii trebuie să fie în măsură să cunoască cota de impozitare aplicabilă veniturilor lor în momentul sau înainte de realizarea acestora, pentru a asigura predictibilitatea și echitatea fiscală.
Un alt principiu relevant ar putea fi principiul anualității fiscale, care presupune că impozitele sunt stabilite pentru o perioadă fiscală determinată (de obicei, un an fiscal) și se bazează pe veniturile generate în acea perioadă.
Acest principiu subliniază ideea că orice modificare a cotelor de impozitare sau a legislației fiscale ar trebui să fie aplicabilă doar veniturilor generate după intrarea în vigoare a respectivei modificări, oferind astfel o bază pentru aplicarea cotei de impozitare de la momentul generării venitului.
În practică, aplicarea acestor principii asigură că legislația fiscală este predictibilă și transparentă, permițând contribuabililor să își planifice afacerile și finanțele personale în conformitate cu legile fiscale în vigoare.
Totodată articolul 6 alin.2 din Codul Civil prevede că actele juridice nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii actului, aplicabilitate a principiului tempus regit actum.
Nu în ultimul rând amintim art. 56 alin.2 din Constituția României care prevede că ”Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale„.
În ceea ce ne privește articolul VII, lit.(b) din Legea 296/2023, încă neintrat în vigoare la data prezentei, generează conflicte de constituționalitate și conflicte cu principiile de bază ale Codului Fiscal Român și fiscalității în general.
Ne exprimăm convingerea că după emiterea primei decizii de impunere care prevede o cotă de impozitare de 70%, pentru veniturile a căror sursă nu a fost identificată, emisă în temeiul articolului VII, lit.(b) din Legea 296/2023.
Gociu și Asociații Societate Civilă de Avocați este o casă de avocatură din Timișoara, specializată în materia dreptului fiscal, cu o experiență de peste 15 ani în profesia de avocat și problemele de drept fiscal.
