În cauză, ÎCCJ a fost chemată să se pronunțe cu privire la legalitatea unei decizii prin care organul de soluționare a contestației a dispus, în temeiul vechiului Cod de procedură fiscală suspendarea soluționării contestației fiscale până la pronunțarea unei soluții în dosarul penal deschis ca urmare a sesizării organelor de cercetare penală de către organele inspecției fiscale.
Prin Decizia din februarie 2019, ÎCCJ a menținut soluția pronunțată în cauză de Curtea de Apel București, respectiv aceea de anulare a deciziei de soluționare și de obligarea a organului de soluționare a contestației a proceda la soluționarea pe fond a contestației fiscale ce privea o creanță fiscală de aproximativ 4 milioane EUR.
În raport de argumentele dezvoltate de Niculeasa Law Firm Instanța Supremă confirmă faptul că „înrâurirea hotărâtoare„ despre care face vorbire art. 214 alin. 1 lit. a) trebuie să fie dovedită de organul fiscal și nu numai afirmată în condițiile în care organul de soluționare a contestațiilor deține toate elementele ce îi permit să concluzioneze cu privire la regimul fiscal aplicabil.
Instanța supremă confirmă interpretarea în acord cu care suspendarea procedurii fiscale se poate întâmpla doar dacă organul fiscal are nevoie în mod real ca cercetarea penală să-i procure informații cu privire la situația de fapt (nu și cu privire la situația de drept) menită să contribuie la stabilirea regimului fiscal de către organele fiscale (numai).
De asemenea Instanța Supremă soluționează și aspectul motivării contestației administrative și echivalența acesteia din perspectiva efectului devolutiv cu apelul sau cu recursul.
Această hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție este importantă inclusiv din perspectiva faptului că infirmă teoria și jurisprudența dezvoltată de Curtea Constituțională în acord cu care inclusiv în materie fiscală se aplică principiul penalul ține în loc civilul (a se citi fiscalul), ceea ce face ca legătura dintre cele două proceduri (penală și fiscală) să fie căutată pe tărâmul faptelor și nu al dreptului.
Pentru practicienii dreptului fiscal necesitatea tranșării problematicii raportului dintre penal și fiscal în ipoteza în care activitatea de inspecție fiscală conduce la sesizarea organelor de cercetare penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni din sfera ilicitului penal reprezintă o preocupare constantă.
Pentru Niculeasa Law Firm această hotărâre judecătorească este importantă inclusiv din perspectiva faptului că într-un anumit fel confirmă preocupările doctrinare exprimate în decursul timpului de către avocații Societății de Avocați.
