La data de 8 Decembrie 2019, primul pacient a fost depistat având simptome ale Covid-19 (Coronavirus), urmând ca, pâna la data de 31 Decembrie 2019, Organizația Mondială a Sănătății să confirme alte trei noi cazuri. În următoarele două luni, noua epidemie de Coronavirus a făcut obiectul știrilor principale în fiecare ziar ori emisiune televizată de pe întreg mapamondul.
Dar cum afectează Coronavirusul relațiile comerciale în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor contractuale? Până astăzi, China a emis mai mult de 4000 de certificate de forță majoră pentru a proteja companiile chinezești de daunele contractuale care ar putea interveni ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale. Valoarea totală a contractelor pentru care Guvernul chinez a emis aceste certificate de forță majoră este de aproximativ 47 miliarde dolari[1].
Ce este forța majoră?
Conceptul de „forță majoră” a fost introdus inițial în dreptul civil francez, fiind apoi reglementat de majoritatea statelor. Acesta are drept scop exonerarea de răspundere contractuală a părții care nu și-a îndeplinit obligațiile, atunci când acestea devin imposibil de îndeplinit, din cauza unor evenimente din afara sferei controlului părții afectate (așa-numitul „eveniment de forță majoră”). Pentru a determina dacă un eveniment reprezintă un caz de forță majoră este necesară aplicarea testului obiectiv regăsit în legea aplicabilă ori în contract. Totuși, majoritatea reglementărilor legale privind forța majoră sunt flexibile, în sensul că evenimentul nu trebuie să fie neapărat prevăzut în contract drept un caz de forță majoră, ci este suficient ca acesta să îndeplinească cerințele legale.
În legea română, conceptul de „forță majoră” este definit de articolul 1351 din Codul Civil drept un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, ce are drept efect exonerarea de răspundere contractuală a debitorului. După cum am arătat anterior, forța majoră, așa cum este reglementată de Codul Civil, poate fi invocată de o parte chiar dacă nu a fost prevăzută ca atare în contract. Este recomandat ca părțile să prevadă, totuși, în contract evenimentele care pot fi considerate drept cazuri de forță majoră, pentru a face mai ușoară interpretarea voinței lor. De asemenea, regelementarea contractuală facilitează circumscrierea evenimentelor de forță majoră sferei economice posibil afectate (spre exemplu, în sectoarele economice reglementate, intervenția statului reprezintă un caz obișnuit de forță majoră, chiar dacă nu este considerat astfel de lege).
Prin urmare, forța majoră acoperă doar (i) cazurile în care contractul a intrat în vigoare înainte de apariția evenimentului (circumstanță derivată din condiția ca evenimentul să fie imprevizibil), (ii) neîndeplinirea obligațiilor, altele decât cele de a plăti o sumă de bani sau de a livra bunuri fungibile (care sunt, în general, considerate ca fiind posibile în orice circumstanțe) și (iii) obligațiile care nu au fost îndeplinite la scadență, fără culpa părții afectate (circumstanță derivată din condiția ca evenimentul să fie inevitabil).
Instanțele române au hotărât în trecut că epidemia unui virus reprezintă un caz de forță majoră. Astfel, Tribunalul Constanța a hotărât în anul 2015 că epidemia de virus varicela-zoster reprezintă un caz de forță majoră, îndeplinind toate condițiile prevăzute de articolul 1351 din Codul Civil, cu consecința faptului că partea ce a invocat forța majoră a fost exonerată de răspundere contractuală[2].
Invocarea forței majore
Partea afectată de forță majoră trebuie să notifice în mod prompt cealaltă parte cu privire la apariția cazului de forță majoră, formulând cererea sa fermă cu privire la exonerarea răspunderii sale, arătarea dovezilor privind evenimentul produs, precum și impactul pe care acesta l-a avut asupra neîndeplinirii obligațiilor părții afectate (dacă este posibil, chiar înainte de scadența obligației). În cazul în care notificarea promptă nu este făcută către cealaltă parte, partea afectată de forță majoră poate fi ținută responsabilă pentru prejudiciul creat în sarcina celeilalte părți, ce putea fi prevenit prin notificarea prealabilă.
De asemenea, partea afectată de cazul de forță majoră are obligația de a atenua efectele produse de forța majoră. Dacă partea nu reușește să depună toate eforturile necesare pentru înlăturarea efectelor, aceasta poate întâmpina dificultăți pentru a invoca forța majoră (cel puțin, cu privire la exonerarea totală).
Remedii
Remediile forței majore sunt reprezentate de faptul că (i) partea afectată este exonerată de răspundere civilă contractuală, inclusiv de acordarea de prejudicii, cu privire la neîndeplinirea obligațiilor sale și (ii) oricare parte poate invoca încetarea contractului, în cazul în care scopul acestuia nu mai poate fi atins (în practică, contractele prevăd, de regulă, că, în cazul în care cazul de forță majoră depășește o anumită durată, contractul poate înceta automat).
Certificatele de forță majoră
Camera de Comerț și Industrie a României poate certifica apariția unui caz de forță majoră. Acest certificat va ajuta partea afectată să demonstreze cu mai multă ușurință apariția acestuia. Asemenea certificate sunt emise la cerere. Cererea va trebui să cuprindă toate circumstanțele și prezentarea detaliată a evenimentului, consecințele acestuia și argumentele legale pentru care se invocă.
Remedii alternative ale forței majore
În afară de forța majoră, dreptul român recunoaște și instituția impreviziunii, ce operează atunci când (i) apare o schimbare excepțională a împrejurărilor sub care a fost încheiat contractul și pe care le-au avut în vedere părțile acestuia (dar care nu reprezintă o imposibilitate obiectivă de executare a acestuia – important mai ales în cazul obligațiilor de a plăti sume de bani), (ii) schimbarea depășeste limitele riscului comercial uzual și (iii) o asemenea schimbare determină o executare excesiv de oneroasă și inechitabilă pentru debitor, raportat la condițiile avute în vedere la încheierea contractului. Deși sarcina probei este mult mai complexă decât în cazul forței majore, partea afectată poate solicita instanței de judecată să procedeze la încetarea contractului ori la adaptarea sa (chestiune ce nu este valabilă, în general, și pentru forța majoră).
Recomandări
Coronavirusul poate satisface toate condițiile unui eveniment de forță majoră, însă aceasta depinde de relațiile contractuale specifice ori de impactul general pe care epidemia îl va produce asupra relațiilor sociale sau comerciale.
Este recomandat ca scenariul invocării forței majore să fie exploatat până la momentul la care obligația devine exigibilă, astfel încât să se poată depune toate eforturile înspre atenuarea efectelor forței majore și a începe un dialog purtat cu bună-credință cu cealaltă parte contractuală.
În cazul în care cazul de forță majoră va deveni iminent, este necesar să se determine dacă o epidemie de virus și/sau măsurile publice intervenite sunt acoperite/excluse și care este procedura prevăzută de contractul în vigoare pentru a invoca forța majoră.
O atenție sporită trebuie acordată instituirii stării de urgență pe teritoriul României începând cu data de 16.03.2020, ca urmare a apariției mai multor cazuri de Coronavirus. Astfel, în conformitate cu art. 20 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1 din 1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, autoritățile pot institui măsuri restrictive extinse, cu impact asupra relațiilor comerciale, inclusiv măsuri privind limitarea transportului rutier, feroviar, maritim ori aerian.
Cu siguranță, aceste măsuri pot limita în mod real capacitatea contractorilor de a-și îndeplini obligațiile în termenul prevăzut de contractele în curs. Prin urmare, instituirea stării de urgență poate constitui un motiv în plus pentru care partea afectată este îndrituită să invoce forța majoră, care în atare situații poate fi lesne probată, chiar fără ca un certificat să fie emis de Camera de Comerț și Industrie a României. Cu toate acestea, declararea stării de urgență nu înlătură sarcina părții care invocă forța majoră de a se întemeia pe dispozițiile contractului aplicabil (care pot limita sau extinde definiția forței majore) și de a dovedi efectul concret al forței majore asupra prestației sale contractuale.
De asemenea, dacă se încheie un nou contract în această perioadă, prevederile privind forța majoră trebuie să fie redactate cu o deosebită grijă, astfel încât să determine posibilele includeri/excluderi ale evenimentelor ce pot constitui cazuri de forță majoră, atât pe perioada stării de urgență, cât și ulterior acesteia.
[1] https://www.chinadaily.com.cn/a/202002/27/WS5e57bcd5a31012821727adfc.html (accessed on 08 March 2020).
[2] http://rolii.ro/hotarari/589eb336e49009244300079e.
