În forma sa actuală, Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prevede în cuprinsul art. 10 alin. 1 o cauză de reducere a pedepsei, și anume: ,,În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.”
La data de 15.12.2020, Camera Deputaților a adoptat, în calitate de for decizional, Proiectul de lege privind modificarea Legii nr. 241/2005 prin care se dorește modificarea dispozițiile amintite în următorul sens: ,,În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda”.
De asemenea, un alt amendament al legii constă în introducerea la art. 10 a alin. 12 care prevede faptul că ,,dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (2) și (3)”, scopul fiind cel al evitării oricăror discuții cu privire la eventuale discriminări între inculpații care au achitat sau nu prejudiciul.
“În adoptarea acestui act normativ, legiuitorul român a pus în practică o formă clasică a modelului autoritar, modificările operând pe planul tipului de sancțiune ce urmează a fi aplicată. Scopul urmărit de legiuitor prin acordarea beneficiului alternativității pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii în situația în care prejudiciul este de până în 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, respectiv înlocuirii pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii în cazul producerii unui prejudiciu de 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, este acela de a încuraja recuperarea integrală a prejudiciilor produse prin săvârşirea unor fapte penale considerându-se că faptele săvârșite, care au produs un prejudiciu până în cuantumurile precizate, nu îndeplinesc un nivel ridicat de periculozitate spre deosebire de cele al căror prejudiciu depășește, după caz, 100.000 de euro sau 500.000 de euro, sume calculate în echivalentul monedei naționale.“ afirmă Ioana Anițulesei, Avocat Iordăchescu & Asociații.
Legea penală mai favorabilă
Considerăm, în principal, că se impun anumite precizări în ceea ce privește efectele acestor schimbări legislative.
Astfel, în ipoteza în care dispozițiile noi menționate mai sus intră în vigoare, este important de stabilit sfera de aplicabilitate a art. 10 din Legea nr. 241/2005 anterior acestei datei. Astfel, precizăm că pentru cauzele a căror judecată nu s-a definitivat înainte de intrarea acestora în vigoare, art. 10 alin. 1, astfel cum este el stipulat în formularea proiectului de lege, este lege penală mai favorabilă sub aspectul sferei infracțiunilor la care se aplică.
Așadar, în cauzele pendinte, care s-ar afla în faza de urmărire penală sau în faza judecății (fond sau apel), dacă inculpatul ar acoperi integral prejudiciul, iar valoarea acestuia nu ar depăși 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, s-ar putea aplica pedeapsa amenzii care este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. Totodată, dacă prejudiciul produs și recuperat ar fi de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, instanța ar fi obligată să aplice pedeapsa amenzii penale.
În acest context, menționăm că dispozițiile art. 10 alin. 1, în forma în vigoare în 2014, prevedeau faptul că ,,În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”
Astfel, în situația în care faptele de evaziune fiscală s-au comis în perioada 22 martie 2013 – 31 ianuarie 2014 sau anterior, dispozițiile art. 10 alin. 1, în forma citată în paragraful de mai sus, respectiv în forma în vigoare în 2014, vor reprezenta legea penală mai favorabilă ce va trebui aplicată în cauzele pendinte deoarece sancțiunea este una de ordin administrativ, fără implicații în sfera dreptului penal.
Concluzii
Cu toate acestea, este necesară o trecere în revistă a Deciziilor Curții Constituționale care au privit aspecte de neconstituționalitate privitoare la dispozițiile Legii nr. 241/2005 și care ar putea fi aplicate mutatis mutandis și actualelor modificări.
În acest sens, facem trimitere la Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014 (cu privire la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 2 și pct. 5 și art. II pct. 3 și pct. 5 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative) în care, în cuprinsul paragrafului 4.5., s-a statuat faptul că: ,,Efectul juridic al sporirii cuantumului prejudiciului cauzat şi recuperat determină aplicarea unor pedepse blânde (amendă penală ori sancţiune administrativă) unor fapte care prezintă un accentuat pericol social, împrejurare ce este de natură a deturna în mod vădit scopul legii penale, acela de a descuraja săvârșirea de infracțiuni prin aplicarea unor pedepse corespunzătoare atât naturii, cât şi pericolului faptei incriminate. Or, mărirea valorii prejudiciului creat prin săvârşirea unei fapte penale nu face altceva decât să lipsească de fermitate atitudinea statului în ceea ce priveşte combaterea fenomenului infracţional şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac culpabile de producerea unor prejudicii atât de grave şi, implicit, să îngreuneze înfăptuirea actului de justiţie, care, potrivit art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, trebuie să se facă pentru toţi justiţiabilii în cadrul unui real proces echitabil şi într-o manieră unică, imparţială şi egală.”
De asemenea, în cuprinsul aceleași Decizii, în paragraful 4.3.1., instanța de control constituțional a precizat faptul că: ,,Efectul noii reglementări modifică astfel esenţa şi scopul cauzei de reducere sau înlocuire a pedepsei, care avea în vedere nu doar recuperarea integrală a prejudiciului, ci şi recuperarea lui cât mai grabnică, fapt ce demonstrează stăruinţa depusă de infractor şi care trebuie să concure şi la soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale. Or, acordarea beneficiului reducerii sau înlocuirii pedepsei, chiar în ipoteza în care recuperarea prejudiciului are loc în ultimul moment al judecăţii – pronunţarea unei hotărâri definitive ar însemna derularea unui întreg proces, incluzând faza de urmărire penală, judecată în primă instanţă şi judecata în căile de atac, permiţându-i infractorului să decidă, în funcţie de mersul procesului, momentul în care va recupera prejudiciul, ştiind că, indiferent când o face, beneficiază de cauza de reducere sau înlocuire a pedepsei.”
Se poate observa cu ușurință că argumentele care au îndrituit Curtea Constituțională să constate neconstituționalitatea dispozițiilor precizate se regăsesc și răsfrâng inclusiv asupra formulărilor surprinse în amendamentele aduse noului proiect de lege privind modificarea Legii nr. 241/2005.
Astfel, nu trebuie pierdut din vedere faptul că aceleași dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 147 din data de 24 aprilie 2019 a Curții Constituționale.
Următorii pași pentru intrarea în vigoare a modificărilor operate constau în depunerea proiectului de lege cu amendamentele aferente la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii, respectiv trimiterea la Președintele României spre promulgare.
Rămâne de văzut însă în ce măsură modificările operate vor sta în picioare în ipoteza unei noi sesizări a Curții Constituționale raportat la constituționalitatea acestora.
