Ca avocat litigant, pot sa am o perspectiva obiectiva asupra modificarilor, intrucat nu sunt direct afectat de ele, insă am o perspectivă asupra lucrurilor din interior.
Cred că majoritatea modificărilor care se vor aduce legilor justiției sunt binevenite, în ciuda ingrijorarilor exprimate în public de forumurile judecătorilor și de CSM.
Secția pentru investigarea infracțiunilor săvârșite de magistrați nu trebuia înființată niciodată și nu putea servi decât drept instrument de presiune asupra justiției. Acela a fost si rolul ei, iar acest lucru l-au observat instituțiile europene, l-au observat și cetățenii si cu toate acestea secția tot a fost creată, venind ca o reacție a unei bresle politice corupte la activitatea parchetelor și instanțelor, care în sfârșit se vedea că își fac treaba. Poate că uneori s-a exagerat, însă politicul se sufoca. Lipsa necesității unei astfel de secții era evidentă pentru toată lumea. Infracțiunile săvârșite de judecători și procurori nu sunt cu nimic mai speciale sau mai complexe decât alte infracțiuni, iar procurorii care funcționează în cadrul acestei secții nu au o competență superioară sau diferită de procurorii D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., care se ocupau de investigarea acestor infracțiuni în trecut. Statistic, infracțiunile săvârșite de judecători și procurori sunt mult mai puține la număr decât cele săvârșite de parlamentari sau alte corpuri profesionale, pentru care nu s-au inființat secții speciale. Și atunci, de ce era necesară această secție?
Îngrijorarea magistraților față de modificarea legilor justiției vine în mare pare datorită unor delimitări pe care modificările acestea le vor aduce între statutul procurorului și cel al judecătorului. Din punctul meu de vedere este un lucru firesc, iar delimitările ar trebui să fie chiar mai accentuate. În toate sistemele de justiție civilizate, respectiv acelea care nu susțin statul polițienesc, procurorul este avocatul acuzației, iar principiul egalității de arme între acuzare și apărare este mult mai bine subliniat, în timp ce judecătorii sunt aleși între avocați și procurori, care se disting prin competență profesională deosebită, în unele sisteme juridice fiind invitați de parlament să ocupe scaunul de judecător.
Pe de altă parte, modficările subliniază independența procurorului în adoptarea deciziilor sale, care nu vor mai putea fi cenzurate pentru netemeinicie de procurorul superior, adica pentru interpretarea greșită a probelor, ci doar atunci când deciziile încalcă legea. Acesta e un lucru bun, pentru ca exclude orice presiune exterioară din partea procurorilor superiori. O intervenție ”nedorită” este mai probabil să vină de sus, iar procurorii tineri, cei mai curați, mai neatinși de caracatița corupției, trebuie să aibă curajul să dea soluții incomode și să fie siguri pe ei atunci când le dau.
Soluțiile îndoielnice, acelea care te fac să ridici sprânceana de mirare când vezi că intervenția pe dosar poate fi atât de evidentă, nu sunt date de tineri, să știți. Ele sunt date de acei procurori și judecători, care s-au văzut neatinși de mai multe decenii și care nu mai au rușine de nimic. Tânăra generație de magistrați este foarte diferită. Cu mici excepții, ca peste tot, se vede bunul simț si dorința de schimbare. Din păcate, se vede și frica față de superior, față de aceste secții de investigare a magistraților etc., iar atunci soluțiile sunt in consecință, lipsite de curaj.
Dacă judecătorul sau procurorul preferă să dea soluția care ar stârni cea mai puțină nemulțumire, atunci avem o problemă, procesul devine formal, apărarea de figurație, iar actul de justiție un teatru ieftin.
Observ că modificările sunt îndreptate spre încurajarea tinerilor, iar acest lucru e salutar. Se revine la 2 ani de stagiu în cadrul INM în loc de 4, se lărgesc competențele judecătorilor stagiari, iar aceste lucruri sunt binevenite. Studenții erau absolut descurajați de 4 ani suplimentari de teorie fără practică, iar dorința de a urma o carieră de magistrat a scăzut, in condițiile în care este nevoie ca vechea generație, cea care încă mai are încetățenite metehnele comunismului, să plece și să vină una noua și curată. Ca student, ești descurajat să urmezi o carieră în care în care după facultate ai în față alți 4 ani de INM și încă 2 ani de stagiu, în care nu câștigi mai nimic și nu ai posibilitatea să pui în practică ce ai învățat, dupa care ești trimis undeva departe sau la țară, unde se mai găsesc locuri libere și unde singurele dosare cu care te întâlnești sunt de loviri, violuri și certuri pe terenuri.
Ca avocat, după 6 ani, ai competența de pleda la Inalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, iar dacă dacă ai făcut treabă bună și lumea deja te cunoște, ai posibilitatea să iți alegi cazurile după provocarea intelectuală și satisfacția financiară pe care o aduc, iar ca judecător, incă te-ai ocupa de amenzi de circulație si procese a căror miză este sub 10.000 de lei.
Modificările mizează pe tineri, pe dorința lor de dreptate și capacitatea unor oameni, care deja s-au remarcat în școală, și care dacă nu interveneau aceste modificări, poate ar fi luat-o pe alt drum.
