Autori: Oana BACIU – Associate Enache Pirtea & Asociații și Eduard IOSIF – Senior Associate Enache Pirtea & Asociații
- IMM – Coloana vertebrală a economiei de piață
Modelul economic bazat pe consum a permis în ultimele trei decenii creșterea exponențială a economiei de piață în România și, odată cu ea, apariția proiectelor antreprenoriale care, în stadiu incipient sau în etapa de „start-up”, se pot confrunta cu dificultăți speciale generate de parametri reduși ai activității și, implicit, ai profitabilității și gradului de impunere pe o anumită piață.
Totodată, nu este mai puțin adevărat faptul că dinamica accelerată a economiei de piață, importanța tot mai crescută a campaniilor de promovare și, implicit, a bugetelor considerabile necesare în vederea realizării eficiente a acestora, precum și practicile concurențiale întâlnite la nivelul companiilor și brandurilor consacrate pot reprezenta reali factori de risc față de eforturile antreprenorilor care își desfășoară activitatea economică sub categoria-umbrelă a întreprinderilor mici și mijlocii („IMM”), mai ales în primii ani de activitate, până la afirmarea pe piețele-țintă a produselor sau serviciilor oferite.
În ciuda dificultăților la care sunt expuse, IMM-urile constituie 99% din totalul întreprinderilor din Uniunea Europeană, generând la nivelul statelor membre 2/3 din numărul total al locurilor de muncă din sectorul privat.[1]
Conștientizând rolul IMM-urilor de veritabilă coloană vertebrală a economiei de piață, dar și riscurile la care acestea sunt inevitabil și implicit expuse, Uniunea Europeană împreună cu statele membre au schițat încă de la începutul anilor 2000, atât la nivel supranațional, cât și la nivel național, programe de acțiune pentru creșterea competitivității și accesului la finanțare a IMM-urilor.[2]
Astfel, programele dezvoltate în ultimele două decenii tind să asigure întreprinderilor de dimensiuni reduse îmbunătățirea accesului la finanțare și creditare, prin acordarea de împrumuturi, garanții, capital de risc și granturi din fonduri europene pentru asigurarea capitalului de lucru și de investiții necesare susținerii eficienței activității.
Pentru exemplificare, conform studiilor Institutului Național de Statistică, în cursul anului 2019 în cadrul sectorului de activitate al serviciilor, a funcționat la nivel național un număr de 276.432 IMM-uri şi, respectiv, 582 întreprinderi mari. Din totalul de 277.014 de întreprinderi, 99,8% erau întreprinderi mici şi mijlocii, asigurând la nivel de industrie un număr total de 1.023.258 de locuri de muncă.[3]
2. Identificarea IMM-urilor – o privire de ansamblu
Legea nr. 346 din 14 iulie 2004, pornind de la Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (2003/361/CE) privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, stabilește criteriile legale de identificare a IMM-urilor, acestea reprezentând datele legate de cifra anuală de afaceri/valoarea activelor totale, precum și de numărul anual de salariați (cu excluderea angajaților aflați în concediu maternal și ucenicilor). Astfel, în funcție de criteriile menționate, legea definește următoarele categorii:
- microîntreprinderi – au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în lei;
- întreprinderi mici – au între 10 și 49 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei;
- întreprinderi mijlocii – au între 50 și 249 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro.
Raportându-ne doar la criteriile legale de mai sus, încadrarea unei întreprinderi într-o categorie sau în alta poate părea o simplă operațiune de calcul și de comparare de date. Realitatea juridică, însă, obligă antreprenorul la un realism pragmatic în ceea ce privește analizarea propriilor date financiare, stabilind metode de calcul care să distingă în mod realist între întreprinderile fără acces la resurse și societățile cu acces indirect la mijloace financiare sau la resurse umane.
Astfel, în vederea determinării dimensiunii reale a unei întreprinderi, analiza trebuie să se raporteze, dacă este cazul, la grupul de societăți din care aceasta face parte. Cu cât pe lanțul acționarial sau la nivel de control se situează mai multe societăți, cu atât analiza în discuție poate deveni progresiv complexă.
Prin urmare, în raport de relațiile stabilite cu alte societăți, întreprinderile pot fi:
- autonome – sunt total independente de alte întreprinderi sau sunt deținute sau controlate de acestea în proporție de până la 25%;
La calcularea datelor întreprinderilor autonome (cifra de afaceri/bilanț și număr de salariați) vor fi luate în calcul doar datele acestei întreprinderi, modul de calcul fiind suplu și facil de gestionat prin analiza ultimelor situații financiare aprobate.
Prin excepție, o întreprindere poate fi totuși considerată autonomă, dacă este deținută în proporție de cel mult 50% de către unele tipuri de investitori – respectiv de către (i) societăți publice de investiții, societăți cu capital de risc și investitori providențiali, (ii) universități și centre de cercetare non-profit, (iii) investitori instituționali, precum și de către (iv) autorități locale cu buget anual. Dacă oricare dintre investitorii de mai sus, fie individual, fie împreună, deține/dețin peste 50% din participații sau din controlul unei întreprinderi, aceștia devin la rându-le întreprinderi afiliate, conform explicațiilor de mai jos.
- partenere – sunt deținute sau controlate între 25% – 50% de alte întreprinderi
Întreprinderile partenere, așadar, fac parte dintr-un grup de societăți ai cărui membri nu exercită control, direct sau indirect, asupra întreprinderii în analiză, fiind, în același timp, surse de mijloace financiare, de know-how și de resurse umane pentru aceasta din urmă.
Datele întreprinderilor partenere vor fi avut în vedere la stabilirea datelor finale, pro-rata cu participația deținută sau cu rata de control asupra întreprinderii analizate (procent stabilit în funcție de valoarea cea mai mare dintre acțiunile/părțile sociale deținute de către partener și drepturile de vot ale acestuia din urmă).
Mai mult, la stabilirea datelor finale ale unei întreprinderi vor fi adăugate pro-rata și datele întreprinderilor afiliate ale partenerilor întreprinderii analizate.
Cu toate acestea, întreprinderile care sunt deținute/controlate în proporție mai mare de 25% de către organisme publice nu pot fi încadrate în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, indiferent de rezultatul calculului privind cifra de afaceri/active și numărul de salariați, date fiind avantajele oferite de proprietatea publică, în special avantaje financiare.
Exemplu:
La constituirea capitalului social al întreprinderii A, au participat: Întreprinderea B (25%), Universitatea C (37,5%) și Organismul de Investiții Publice D (37,5%). [4]
Formula de calcul pentru determinarea datelor întreprinderii A (cifra de afaceri și numărul de salariați) este: 100% * A + 25% * B + 100% * (C+D).
- afiliate (legate) – sunt deținute sau controlate în proporție de peste 50% de către alte întreprinderi.
Întreprinderile afiliate fac parte din același grup de societăți, relația de afiliere fiind stabilită pe baza mai multor criterii alternative care, în esență, exprimă gradul de control exercitat de către o întreprindere asupra alteia (e.g.: controlul exercitat direct/indirect asupra majorității drepturilor de vot în adunarea generală, capacitatea unei întreprinderi de a exercita o influență determinantă asupra alteia, de regulă, prin deținerea unui drept de veto sau prin acordarea dreptului de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor din structurile de administrare sau de supraveghere).
Ca regulă, aceste preferințe sau facilități de control acordare întreprinderilor afiliate nu reies din actul constitutiv al întreprinderii, fiind incluse, de cele mai multe ori, în acordurile încheiate între asociați/acționari (Shareholders’ Agreement).
Datele întreprinderilor afiliate vor fi cumulate în totalitate cu datele întreprinderii în analiză, însă, în plus, aduc cu sine și obligația de a cumula în totalitate datele altor afiliați ai întreprinderii afiliate sau, pro-rata, datele partenerilor afiliatului.
Exemplu:
(Societatea) A este deținută în proporție de 51% de către B și, la rândul ei, B deține 30% din Societatea C. Astfel, A este afiliată cu B, iar B este parteneră cu C, formula finală de calcul fiind: A = 100% *A + 100%* B + 30% * C.
Desigur, cu cât gradul de complexitate a structurii grupului de societăți crește, cu atât formula de calcul devine la rându-i progresiv complexă, însă, la nivel principial, antreprenorul este ținut să stabilească în avans care sunt relațiile pe care întreprinderea sa le leagă cu alte societăți și, în funcție de puterea financiară a acestora, să determine dacă este sau nu eligibil pentru a beneficia de facilitățile legale acordate IMM-urilor.
Nu în ultimul rând, menționăm faptul că, fie pentru ca o societate să fie calificată ca IMM, fie pentru a pierde această calitate, este necesar ca datele economice calculate să determine încadrarea sau pierderea caracteristicilor uneia dintre categoriile legale de IMM timp de doi ani consecutiv.
Prin excepție, fuziunea unei IMM cu o altă societate ale cărei date cumulate cu cele ale întreprinderii în analiză exced pragurilor impuse IMM-urilor, atrage pierderea imediată a acestei încadrări, fără a avea în vedere perioada de doi ani și chiar și fără a fi necesară încheierea anului financiar. [5]
3. Concluzii și recomandări
Antreprenorii care urmăresc, în special, obținerea de finanțare trebuie să acorde atenție sporită nu doar propriului business, ci și societăților cu care acesta întreține legături de parteneriat sau de afiliere, indiferent dacă aceștia beneficiază efectiv de pe urma apartenenței la grup.
Pentru formarea unei imagini transparente și cuprinzătoare a situației reale a unui grup (ceea ce nu se poate realiza prin stricta raportare la ansamblul bilanțurilor separate ale societăților componente), este recomandată întocmirea unor situații financiare consolidate care permit exprimarea într-o manieră globală a capacității financiare a grupului.
În funcție de facilitățile accesate de către IMM-uri, condițiile îndeplinite la momentul contractării facilităților trebuie să fie menținute și ulterior pe parcursul desfășurării activității economice, conform condițiilor și duratei stabilite, de la caz la caz, prin contractul încheiat cu finanțatorul, sub atenta monitorizare a autorității de control desemnate. Încălcarea obligațiilor stabilite prin lege și/sau contractul de finanțare dă naștere la o serie de riscuri care pot atrage consecințe negative de natură comercială dar și de natură penală. [6]
[1] https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/63/intreprinderile-mici-si-mijlocii
[2] https://oportunitati-ue.gov.ro/tip_beneficiar_tx/imm/
[3]https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/intreprinderi_mici_si_mijlocii_in_economia_romaneasca_anul_2019.pdf
[4] Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (2003/361/CE)
[5] „În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE, statutul de IMM se pierde numai în cazul depășirii plafoanelor stabilite la articolul 2 din recomandare timp de două exerciții financiare consecutive. Această regulă nu se aplică dacă o IMM fuzionează cu un grup mai mare sau este achiziționată de un astfel de grup, caz în care IMM-ul își pierde automat statutul la data tranzacției. Prin urmare, candidații cărora li s-a refuzat validarea ca IMM pe motiv că au depășit plafoanele stabilite la articolul 2 din Recomandarea 2003/361/CE în cursul ultimului exercițiu financiar pot obține această validare dacă dovedesc că plafoanele respective nu au fost atinse în cursul penultimului exercițiu financiar. Acest lucru nu este valabil în cazul IMM-urilor care au depășit plafoanele ca urmare a unei fuziuni sau a unei achiziții.” (art. 1.1.3.1. pct. 6 lit. e) din Decizia Comisiei Europene nr. 2012/838/UE18)
[6]Cu titlu de exemplu, în Procedura de implementare a Programului național multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul IMM precizează că „În cazul în care, în urma controalelor efectuate de reprezentanții Ministerului Antreprenoriatului și Turismului (MAT)/Agenției pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Atragere de Investiții și Promovarea Exportului (AIMMAIPE) sau la sesizarea organelor de control abilitate ale statului, se constată că beneficiarii au făcut declarații incomplete/nereale și/sau neconforme cu realitatea pentru a obține ajutorul de minimis, sau se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acordul de finanțare (Anexa 6) sau în legislația schemei de ajutor, Unitatea de Implementare a Proiectului (UIP) din cadrul AIMMAIPE va propune recuperarea totală a ajutorului acordat și va anunța MAT că a fost declanșată recuperarea ajutorului de minimis împreună cu dobânzile aferente.”
