Autor –Teodora Mănăilă (Associate)
Interpretarea legii civile reprezintă o etapă în procesul aplicării normelor legale, conținutul interpretării având ca scop final tocmai stabilirea sensului voinței legiuitorului.
Necesitatea aplicării regulilor de interpretare legislativă este generată, în practică, de faptul că, cel mai adesea, dispoziția legală are fie o formulare generală sau ambiguă, neclară, fie asemenea formulări cer adesea explicarea textului de lege.
Ordonanța de urgență nr. 92/2020 intrată în vigoare la data de 29 mai 2020 stabilea posibilitatea angajatorilor ai căror salariați beneficiaseră de șomaj tehnic, în perioada stării de alertă sau de urgență, de a beneficia pentru o perioadă de 3 luni de decontarea a 41,5% din salariu. Principala condiție pentru accesarea acestui ajutor financiar reprezenta menținerea raporturilor de muncă până la data de 31 decembrie 2020.
Astfel, prin interpretarea gramaticală și logică a prevederilor enunțate, următoarele concluzii se puteau trage:
- fiecare angajator putea beneficia de acest ajutor pentru o perioadă (maximă) de 3 luni;
- angajatorii puteau aplica pentru acest ajutor financiar începând cu luna iunie 2020;
- ulterior accesării acestui ajutor, angajatorii aveau obligația menținerii raporturilor de muncă până la 31 decembrie 2020.
În data de 18 septembrie 2020, la mai bine de 3 luni de la intrarea în vigoare a dispozițiilor legale, Autoritatea pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) a publicat un set de răspunsuri la o serie de întrebări primite în legătură cu aplicarea ordonanței.
Aceasta clarifica, prin raportare la prevederile art. 2.552 din Codul Civil, că perioada de acordare a ajutorului financiar este cuprinsă între 1 iunie 2020 – 31 august 2020, pornind de la durata de 3 luni pentru care fiecare angajator putea solicita decontarea a 41,5% din salariu. Mai mult, cele 3 luni de decontare a salariilor menționate la lit. i de mai sus au fost interpretate ca reprezentând exclusiv luni consecutive.
Încă de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 92/2020, interpretarea logică a textului de lege, în sensul producerii de efecte juridice, permitea stabilirea în mod clar (i) a momentului de la care se aplica norma, (ii) a duratei maxime pentru care ajutorul financiar putea fi accesat de fiecare angajator (termen care se putea suprapune sau nu cu durata de aplicare a normei legale), precum și (iii) obligația care revenea angajatorilor ulterior accesării acestui ajutor financiar, delimitată clar din punct de vedere temporal ca întindere (până la data de 31 decembrie 2020).
Considerăm că trimiterea făcută de ANOFM la prevederile art. 2.552 din Codul Civil nu reprezintă un argument puternic în determinarea perioadei de aplicare a dispozițiilor OUG nr. 92/2020. Art. 2.552 din Codul Civil stabilește modalitatea în care se calculează termenele pe luni și nu momentul de la care începe să se aplice o dispoziție legală – caracteristică specifică normei de drept. Or, problema principală a normelor cuprinse în art. I din OUG nr. 92/2020 privește chiar lipsa acestei precizări a legiuitorului.
Astfel, determinarea perioadei de aplicare a unui text de lege nu trebuie să se realizeze prin analogie sau interpretare sistematică, mai ales în situația în care măsura adoptată prezintă un caracter excepțional.
În măsura în care înțelegerea prevederilor legale, în special a unor elemente esențiale precum aplicarea în timp a dispoziției legale, ajunge să fie condiționată de existența unei pregătiri juridice, apreciem că o astfel de situație nu face cinste legiuitorului român.
Modalitatea ambiguă de formulare a dispozițiilor legale a reprezentat o constantă a legiuitorului, caracteristică pe care am identificat-o și în cadrul altor acte normative adoptate în ultima perioadă (spre exemplu, lipsa dispozițiilor clarificatoarea privind modalitatea de demonstrare a scăderii cifrei de afaceri în forma inițială a șomajului tehnic, sensul noțiunilor de „structură de management”, respectiv „alte adaosuri la salariul de bază” din cadrul OUG nr. 132/2020 care reglementează interdicția acordării de bonusuri, precum și alte adaosuri la salariul de bază pe perioada aplicării măsurii kurzarbeit la nivelului managementului angajatorului sau reglementarea interdicției comportamentelor discriminatorii atât în Codul Muncii, în Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați si OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare fără a asigura o definiție unitară și reglementând sancțiuni diferite la nivel de cuantum și conținut în fiecare act normativ).
Constanța acestor probleme de redactare a dispozițiilor legale indică o carență a legiuitorului în respectarea cerinței accesibilității normei de drept atât la nivelul limbajului folosit cât și cu privire la caracterul lipsit de echivoc al textului prin raportare la destinatarii normei (în cazul specific al normelor din OUG nr. 92/2020, angajatorii pot fi apreciați ca fiind destinatarii normei, însă aceștia vor avea nivele culturale diferite, respectiv posibilități diferite de receptare a mesajului normativ).
Prezentate ca măsuri de sprijin în reluarea activității economice și menținerii forței de muncă pe are angajatorii o au la dispoziție, măsura decontării unei părți din salariu s-a dovedit mai degrabă potrivnică intereselor angajatorilor și apreciem ca nu a prevenit fenomenul concedierilor colective/individuale.
În contextul în care aceste „răspunsuri” au venit la sfârșitul perioadei de aplicare a normei juridice, este posibil ca nici legiuitorul să nu fi știut clar ce urmărește prin această reglementare, altfel nu ar fi avut nevoie de aproape 4 luni ca să furnizeze aceste clarificări.
Cu toate acestea, angajatorii vor fi cei care vor suporta costul acestui concurs de interpretări provocat de legiuitorul român. Cel mai adesea, aceste efecte se vor traduce prin imposibilitatea angajatorului de a susține de o manieră previzibilă costurile cu personalul, în condițiile în care majoritatea măsurile financiare adoptate de Guvern nu au permis aplicarea cumulată a acestora – angajatorii fiind într-o constantă analiză a câștigurilor/pierderilor oferite de fiecare măsură în parte.
În prezent, dispozițiile OUG nr. 92/2020 privind decontarea a 41,5% din salariu nu mai pot fi accesate de către angajatori, platforma aici.gov.ro eliminând din structura ei informatică această opțiune. Astfel, ultima lună pentru care angajatorii au mai putut aplica a fost luna august 2020, termenul împlinindu-se la data de 25 septembrie 2020. Precizările ANOFM au fost publicate în data de 18 septembrie 2020, cu o săptămână înainte de împlinirea termenului de depunere a documentației necesare.
