GUEST WRITER Enache Pirtea & Asociații: NFT-urile – o opinie contra curentului

Autori: Mădălin ENACHE – Senior Partner & Eduard IOSIF – Senior Associate

”Non-fungible token” sau “NFT” – probabil cuvintele anului 2021, atât în social media cât și în podcasturi sau emisiuni radio pe teme de business și investiții. De la poze cu maimuțe antropomorfe și pisicuțe călătorind în spațiu până la breaking news cu tranzacții de ordinul milioanelor de dolari, nu credem că există cineva din rândul celor conectați la Internet care să nu fi auzit de acest cuvânt care probabil ocupă atât mințile digital creators cât și ale tinerilor tech-savy în căutare de câștiguri rapide.

Similar cu criptomonedele, NFT-urile ne sunt prezentate ca o oportunitate, o șansă pe care nu trebuie să o ratăm, deși este clar că nu toată lumea înțelege în profunzime aceste fenomene (e ceva despre care lumea vuiește, deci trebuie sa fie de bine, nu?). Nu vom trata în acest material doar partea pur tehnică a NFT-urilor, ci vom încerca însă să explicăm în termeni cât mai simpli și obiectivi la ce ar trebui să se aștepte potențialii achizitori¹ ai acestor active digitale.

I. NFT-urile sunt intrinsec legate de criptomonede întrucât vânzarea, cumpărarea și schimbul acestora se realizează doar prin intermediul acestora din urmă astfel că, pentru a analiza ce este un NFT, ar trebui să cunoaștem în primul rând ce reprezintă criptomonedele.

Încercând să definim într-o singură propoziție, o criptomonedă este un șir de date care denotă o unitate monetară convențională, monitorizată și organizată într-o rețea criptată denumită blockchain, care servește și ca registru securizat de tranzacții (transferuri între deținători). Fiecărei criptomonede îi corespunde un blockchain, stocarea acesteia are loc în portofele digitale iar tranzacțiile sunt realizate sub forma de mesaje semnate digital (folosind criptografia) și ulterior trimise în rețeaua criptomonedei pentru verificare².

Plecând de la definiția de mai sus, NFT-urile, denumite în limba română “jetoane nefungibile” sunt de asemenea niște șiruri de date criptate, unice (de aici și “nefungibile”), cu mențiunea că acestea au ca și “activ” suport de schimb criptomoneda blockchain-ului pe care sunt înregistrate, respectiv acestea se tranzacționează doar folosind criptomoneda asociată blockchain-ului (cel mai popular blockchain pentru NFT-uri fiind în acest moment Ethereum și moneda de tranzacționare Ether, abreviată ETH).

Aceste șiruri de date se pot materializa, teoretic, în orice obiecte digitale precum fotografii, muzică sau videoclipuri, întrucât orice obiect digital este un șir de date (0 și 1 în sistemul binar sau litere, cifre și simboluri în sistemul ASCII). Alte exemple de șiruri de date care se pot constitui ca NFT-uri pot fi un algoritm dintr-un program de compilare³ sau codul sursă în format HTML al unui website.

Dacă website-ul www.enachepirtea.ro s-ar materializa intr-un NFT care ar fi tranzacționat, să spunem, cu 100 de monede Ether, NFT-ul ar arăta (simplificat) astfel:

{ owner: „Ion Ionescu” purchasedate: „2022-04-01″ paid: 100eth url:”https://www.enachepirtea.ro” }

Tranzacția privind NFT-ul va fi criptată și stocată în blockchain, orice persoană putând verifica dacă dl Ion Ionescu a plătit 100 ETH și dacă este proprietarul site-ului EPA… sau nu?

Astfel cum am menționat, NFT-urile sunt șiruri de date care se pot materializa sub orice formă de obiect digital. Problema în exemplul de mai sus, pe care poate l-ați considerat cu bună credință ca fiind valid, este că NFT-ul conține doar numele de domeniu, nu și codul HTML al website-ului, astfel că dlui Ionescu nu i se transferă website-ul EPA și conținutul acestuia, ci doar numele de domeniu, pentru că NFT-ul conține doar un link.

Aceasta înțelegere deseori eronată a ceea ce conține un NFT reprezintă, la momentul actual, tot ceea ce este în esență riscant cu privire la achiziția acestora, contribuind la crearea unui val de confuzie în rândul multora. Am menționat în preambulul acestui material despre imaginile digitale cu maimuțe antropomorfe, vândute ca NFT-uri⁴. În realitate însă, o bună parte din aceste NFT-uri conțin doar un link către respectiva imagine, la fel ca și în exemplul cu website-ul nostru, consecințele în raport de cumpărător fiind acelea că:

1. acesta nu deține respectiva imagine, ci doar un link către adresa serverului pe care este stocată și care, dacă este accesată, oricine poate descărca imaginea;

2. acesta nu deține niciun drept de autor sau de exploatare comercială a imaginii, pentru argumentele pe care le vom prezenta mai jos;

3. dacă serverul pe care imaginea este stocată se prăbușește sau, de ce nu, imaginea este ștearsă de pe respectivul server, NFT-ul devine gol de conținut.

Pentru mai multă claritate, facem o analogie în care vă puteți imagina că un NFT poate fi o bucată de hârtie pe care scrie “Mona Lisa aparține dlui Ion Ionescu, a fost cumpărată pe data de 1 aprilie 2022 cu 100ETH, și se găsește în secțiunea B din Muzeul Louvre”. Este ușor ridicol, știm, dar cam așa stau lucrurile în practică.

II. Mergând mai departe, într-un articol Juridice.ro⁵, un coleg avocat tratează problematica drepturilor de autor, menționând că “în cazul NFT-urilor, momentul în care dreptul de autor se naște este momentul creării fișierului digital, adică momentul realizării efective a pozei, desenului sau sunetelor ce fac obiectul procesului de minting și care sunt conținute în respectivul fișier digital. Dreptul de autor se naște fără vreo formalitate prealabilă, chiar din momentul finalizării desenului digital, realizării pozei sau creării sunetelor” respectiv că ”acordăm dreptul de autor conținutului fișierului compilat la care trimite metadata”.

Este corectă afirmația că drepturile de autor asupra fișierului digital se nasc la momentul creării însă, în opinia noastră, este cel puțin discutabilă ideea că NFT-ul cuprinde și drepturile de autor⁶ asociate fișierului întrucât NFT-ul conține doar o adresă către fișierul ce reprezintă acel obiect digital, iar nu codul care, odată compilat sau citit, ar reproduce respectivul obiect, aceasta fiind de regulă și poziția creatorilor de NFT-uri.

Deși nu excludem această interpretare pur teoretică dar izolată doar la aplicarea legii române, NFT-ul nu este asimilat sau recunoscut ca fiind un titlu de proprietate (în speță un contract de cesiune al drepturilor patrimoniale de autor). Mai mult, este discutabil și dacă pot face obiectul legislației privind drepturile de autor imaginile generate în mod automat de programe de calculator – așa numita artă generativă⁷ sau algoritmică – întrucât o bună parte din NFT-uri sunt reprezentate de colecții de zeci de mii de astfel de imagini generate automat. Ori sub protecția actualei Legi nr. 8/1996 intră “operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei” și „operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de […] pictură, […] desene, design, […] alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice”.

De asemenea, nu trebuie să uităm câteva elemente esențiale care pot face ca atributele și efectele juridice ale unei tranzacții având ca obiect un NFT să nu poată fi stabilite:

1. vânzătorii NFT-urilor sunt anonimi, cât timp nu își declină identitatea prin alte mijloace. Este o caracteristică de bază, by design, a criptomonedelor aceea că părțile raportului de schimb să fie anonime – acestea nu au nume real, adresă sau alte date de identificare, “identitatea” lor fiind doar un ID compus din cifre și litere. Ca atare, nu știm de la cine am cumpărat, nu știm cine este vânzătorul.

2. anonimitatea tranzacției face imposibil de stabilit legea aplicabila acesteia. Ce lege se aplică contractului smart⁸ care guvernează vânzarea dintre @anonim1 și @anonim2? Opinia generală este aceea în care contractul smart este guvernat de legea locului în care vânzătorul domiciliază, însă am stabilit deja că nu cunoaștem numele și adresa reale ale vânzătorului.

3. anonimitatea tranzacției face aproape imposibilă orice acțiune în răspunderea vânzătorului, indiferent la ce situație care ar atrage această răspundere ne-am gândi.

Exemplul 1: am cumpărat un NFT care conține un cod de discount la achiziția unui produs, dar NFT-ul a fost multiplicat și vândut mai multor persoane, iar codul a fost utilizat înaintea noastră.

Exemplul 2: am cumpărat un NFT care conține linkul către o fotografie, dar există deja alte NFT-uri care conțin linkul către aceeași fotografie. Furtul de artă digitală este un fenomen care a luat amploare în toată lumea odată cu boom-ul NFT-urilor, fiind transformate și vândute chiar și opere digitale din patrimoniul public⁹.

La acest moment putem considera că nu există, în concret, niciun mijloc prin care putem atrage răspunderea vânzătorului pentru fraudă/înșelăciune, fiind extrem de dificil de identificat dacă vânzătorul este proprietarul obiectului vândut sau dacă are dreptul de a-l distribui (metode există, însă sunt doar recomandări sau mijloace neoficiale și în niciun caz garantate¹⁰).

Fără a cunoaște niciunul dintre elementele care pot identifica vânzătorul și, mai mult, lipsa unui cadru legal care să stabilească cel puțin în linii mari cadrul de tranzacționare¹¹, apreciem în mod rezonabil că nicio instanță de judecată sau organ de cercetare penală nu va da curs unei acțiuni în despagubire sau unei investigații privind o posibilă fraudă ce implică un NFT. De asemenea trebuie avut în vedere că potrivit condițiilor de utilizare ale platformei principale de tranzacționare a NFT-urilor, opensea.io, aceasta nu își asumă absolut nicio răspundere cu privire la pierderi suferite de către traderi.

III. Nu în ultimul rând, chiar și considerând că achiziția unui NFT ar avea loc în mod similar achiziției unui bun mobil fizic (i.e. se încheie un contract clasic, identitatea părților este cunoscută, se poate stabili legea aplicabilă) și am dobândi toate drepturile obiectului digital inclus în, sau la care NFT-ul face trimitere, este firesc să ne punem întrebarea ce cumpărăm mai exact sau ce valoare economică are ceea ce cumpărăm?

Arta este incontestabil subiectivă iar valoarea unei opere este egală cel puțin cu suma de bani pe care cumpărătorul este dispus să o plătească pentru a deține acea operă. Cu toate acestea, a plăti aproape la fel de mult cât pe tabloul Madonna și copilul de Duccio di Buoninsegna pe un NFT cu un fundal negru ce conține textul “one thousand eighty five”¹², ne dă serios de gândit dacă această din urmă tranzacție a avut vreo legătură cu arta sau a fost, pur și simplu, o mișcare de fonduri în beneficiul aceleiași persoane… ca parte a unui proces de spălare de bani¹³.

IV. Trebuie să conchidem, știind că argumentele de mai sus pot și vor fi contracarate de așa-numiții cripto-evangheliști. Nu negăm și nu contestăm că NFT-urile ar putea avea multiple alte întrebuințări, la acest moment încă nedescoperite, dar este cel puțin evident că NFT-urile care conțin artă generativă sunt parte a unui mecanism fragil, speculativ și nesustenabil de a obține câștiguri în bani, fiind propagată într-o manieră cel puțin suspectă sloganul ”cumpără acum, că sigur va crește valoarea mai târziu și sigur vei regreta”, singurul argument fiind creșterea spectaculoasă din ultimii ani a valorii Bitcoin.

Criptomonedele sunt aici și vor rămâne pentru multă vreme, nu putem decât să urmărim cu interes evoluția acestei piețe și a tot ceea ce derivă din aceasta, însă, cel puțin la acest moment și pe baza imaginii de ansamblu a ceea ce reprezintă NFT-urile din punct de vedere practic, recomandăm prudență celor interesați de achiziția și tranzacționarea acestora, pentru a nu se regăsi în situația de subiecți ai teoriei “the greater fool”¹⁴ și a bloca sume de bani intr-un activ digital care nu are nicio utilitate sau, dacă are totuși o valoare sentimentală (poate ne plac imaginile digitale cu maimuțe plictisite?), nu este dorit de nimeni.

Încheiem cu un extras dintr-o opinie a lui Stephen Diehl, un inginer de software în sectorul financiar¹⁵:

“Aceste scheme ce implică jetoane cripto nu pot crea sau distruge dolari, pot doar să îi mute dintr-o parte în alta. Dacă iți vinzi criptomonedele și faci un profit în dolari, este doar pentru că cineva a cumpărat de la tine pentru un preț mai mare decât ai cumpărat tu. Iar cumpărătorul se așteaptă la același lucru din partea celorlalți, și așa mai departe până la infinit. Fiecare dolar care rezultă din criptomonede trebuie să vina de la un investitor subsecvent, care a plătit în plus acel dolar. Investițiile în criptomonede nu pot fi altceva decât un joc cu sumă zero, iar foarte multe dintre acestea sunt jocuri cu suma negativă. Pentru a aprecia că o investiție în cripto funcționează ca un generator de valoare, trebuie să ne imaginam simultan un lanț infinit de naivi și mai mari care continuă să cumpere aceste active la orice preț irațional și în viitor pentru totdeauna.”