Romania a transpus in mod corespunzator prevederile Directivei europene privind Fuziunile Transfrontaliere si nu a realizat o supralegiferare excesiva, arata rezultatele studiului referitor la efectele adoptarii Directivei respective, prezentate recent de catre autorii acestuia la sediul firmei de avocatura Voicu & Filipescu.
Trei firme de avocatura din tara noastra au contribuit la realizarea capitolului despre Romania, inclus in studiul respectiv: Voicu & Filipescu, prin Georgiana Badescu (foto), numita recent Partner al firmei, Tuca Zbarcea & Asociatii, prin Dragos Apostol, Managing Associate, si Veronica Sandar, Associate, si PeliFilip, prin Mihaela Ispas, Associate. De asemenea, la realizarea studiului, in ceea ce priveste aspectele care au vizat Romania, au contribuit si reprezentanti ai unor autoritati relevante din tara noastra. Este vorba despre Mihai Constantin, de la Oficiul National al Registrului Comertului si Cristiana Duta si Aida Mohamad, de la Consiliul Concurentei.
Studiul referitor la aplicabilitatea Directivei privind Fuziunile Transfrontaliere a fost comandat anul trecut, de Comisia Europeana. Scopul studiului a fost acela de a identifica impactul, beneficiile si eventualele lacune ale acestui act normativ si, ulterior, de a stabili necesitatea revizuirii lui. T Thomas Biermeyer (foto dedesubt), reprezentant al autorilor studiului, a venit la Bucuresti pentru a prezenta concluziile generale si a analiza rezultatele privind Romania.
In Romania, in perioada 2008-2012, au avut loc 13 fuziuni transfrontaliere, doua in care societatea absorbanta a fost o societate romana si 11 in care societatea absorbita a fost o societate romana.
In urma studiului au fost semnalate dificultati rezultate din absenta armonizarii, discrepante in legatura cu aspecte privind participarea angajatilor, probleme ridicate de protectia creditorilor si a minoritarilor, lipsa unei proceduri standardizate intre registrele nationale, precum si intarzieri generate de necesitatea diferitelor aprobari prealabile, in special in cazul domeniilor reglementate.
Numarul tranzactiilor de fuziuni transfrontaliere s-a dublat de la data transpunerii Directivei
Directiva privind Fuziunile Transfrontaliere (Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European si a Consiliului) a fost adoptata in 2005, iar 2007 a fost termenul limita pana la care statele membre ale Uniunii Economice si Zonei Economice Europene trebuiau sa transpuna aceasta directiva in legislatia nationala. In 2013, Comisia Europeana a contractat firma scandinava de avocatura Bech-Bruun si firma internationala de consultanta Lexidale sa realizeze un studiu cu privire la transpunerea Directivei si efectele acesteia in practica.
Peste 700 de parti interesate din 30 de tari (statele membre UE la nivelul anului 2012 si statele din Zona Economica European) au fost invitate sa contribuie cu informatii la realizarea studiului, informatiile fiind completate de cercetarea cadrului legal si analiza unor surse publice (autoritati, publicatii, etc.).
Concluziile generale releva faptul ca Directiva a avut un impact puternic asupra activitatii privind fuziunile transfrontaliere dintre statele membre, prin aceea ca a introdus o procedura simplificata si a permis reducerea unor costuri mai reduse si a unor termene mai scurte, astfel ca de la data transpunerii si pana la momentul publicarii studiului, numarul tranzactiilor de fuziuni transfrontaliere s-a dublat.
Minusurile identificate in cadrul cercetarii, aplicabile tuturor statelor vizate, includ sub-armonizarea regulilor, care permite statelor membre sa implementeze diferite legi pe diverse subiecte, precum protejarea asociatului minoritar, posibilitatea numirii unor experti judiciari, sau cerintele de publicare. Au existat, de asemenea, dificultati in procesul de comunicare intre agentii, precum si intre registrele nationale. Totodata, s-a stabilit faptul ca nu exista o anumita procedura pentru acest proces, ceea ce duce la neclaritati in legatura cu si costuri ridicate pentru fuziunile transfrontaliere.
Comisia Europeana analizeaza in prezent concluziile studiului, pentru a identifica masura in care se impune o revizuire a Directivei.
Studiul complet este disponibil aici.
