Privind înapoi, anul 2016 nu părea deloc momentul potrivit pentru a începe o reformă digitală în sectorul public. Guvernul britanic și firmele IT cu care colabora încă își reveneau după eșecuri răsunătoare în informatizarea unor instituții importante, precum sistemul de sănătate (NHS) sau Oficiul pentru Pașapoarte. Anchetele parlamentare legate de aceste proiecte ratate păreau să nu se mai termine, iar sistemul de justiție era adesea criticat. La un moment dat, Comisia pentru Conturi Publice a catalogat informatizarea instanțelor prin proiectul Libra drept cel mai prost proiect pe care îl analizaseră vreodată.
Problema nu era doar a Regatului Unit. La nivel global, doar 28% dintre proiectele IT de mari dimensiuni – indiferent dacă erau publice sau private – reușeau să fie livrate la timp, să respecte specificațiile și bugetul.
În acest context, lansarea unui program de reformă a instanțelor și tribunalelor, întins pe șapte ani și cu un buget de un miliard de lire, părea o inițiativă îndrăzneață – sau, cum ar spune Sir Humphrey din serialul Yes Minister, „curajoasă”.
Scopul era modernizarea sistemului judiciar prin tehnologii noi și metode de lucru mai eficiente, structurate pe cinci direcții: instanțele penale, instanțele civile și de familie, clădirile instanțelor, audierile video și centralizarea operațiunilor administrative. Se mizase pe economii rezultate din reducerea birocrației, mai puține audieri fizice și, în special, din închiderea unor sedii.
Așa că nu a fost mare mirare când lucrurile au început să pară că merg pe același drum cu eșecurile anterioare. Acum doi ani, Oficiul Național de Audit atrăgea atenția că, în ciuda unei majorări cu 10% a bugetului și a prelungirii termenului cu doi ani, Serviciul pentru Instanțe și Tribunale (HMCTS) nu era pe cale să-și atingă obiectivele.
Un exemplu clar: platforma digitală de gestionare a cazurilor, Common Platform, s-a dovedit mult mai complicată decât se anticipase, ceea ce a dus la întârzieri și pierderi financiare.
Cu toate acestea, luna trecută, HMCTS a anunțat oficial încheierea programului, iar directorul executiv Nick Goodwin a avut un discurs optimist. A spus că programul a produs schimbări majore în modul în care sunt deserviți cetățenii și profesioniștii din domeniul juridic.
În Gazette, Goodwin a prezentat câteva cifre: peste 4,1 milioane de cazuri au fost înregistrate online, iar nivelul de satisfacție al utilizatorilor este de 93% pentru succesiunile online și de 85% pentru apelurile în domeniul securității sociale.
De asemenea, mai bine de jumătate de milion de oameni au folosit sistemul digital pentru recuperarea creanțelor civile.
El a recunoscut totuși că planurile inițiale au fost prea ambițioase și că implementarea a durat mai mult decât se estima, dar a subliniat că au fost lecții importante din care s-a învățat.
De cealaltă parte, Law Society (asociația profesioniștilor din domeniul juridic) a salutat schimbările pozitive, dar a insistat că acestea nu trebuie să afecteze actul de justiție. Președintele Richard Atkinson a recunoscut că reformele nu au fost lipsite de provocări.
Din cercetările organizației, dar și din feedback-ul primit, reiese că mulți avocați sunt frustrați, considerând că portalurile online au dus, de fapt, la întârzieri mai mari. Peste jumătate dintre cei chestionați au spus că principalul efect a fost tocmai întârzierea soluționării dosarelor.
„Mai avem încă mult de făcut și vom continua să colaborăm cu HMCTS pentru ca instanțele și tribunalele noastre să răspundă nevoilor unei justiții moderne, de secol XXI”, a spus Atkinson.
Probleme punctuale au fost scoase la iveală și de către judecătorul-șef Sir Geoffrey Vos, care luna trecută a dat declarații în fața Comisiei pentru Justiție a Camerei Comunelor. „Sunt foarte dezamăgit că doar 23% dintre cazuri încep și se încheie digital, iar restul se finalizează tot pe hârtie”, a spus el.
„Este o situație de semi-digitalizare care nu mai poate continua. Trebuie să facem mai bine în următorii patru ani.”
Una dintre marile dificultăți este că sistemele IT vechi nu pot comunica între ele – de exemplu, platforma CaseMan, descrisă de Vos drept „foarte, foarte demodată”. Departe de visul inițial al unui sistem integrat de date între instanțele civile.
De asemenea, Vos a menționat că CE-file, sistemul electronic de depunere folosit de Înalta Curte, considerat un succes, „nu mai este potrivit pentru viitor” și va trebui înlocuit în următorii trei-patru ani. La fel, sistemul Money Claims Online este considerat „complet depășit”.
Cu toate aceste neajunsuri, Vos este de părere că un sistem digital complet de justiție este „la un pas distanță” și a pledat pentru continuarea reformelor.
„Numele nu contează. Important este să ducem la bun sfârșit ce ne-am propus. Nu vorbim de sume enorme: milioane, nu sute de milioane,” a spus el.
Rămâne de văzut dacă, la revizuirea bugetară din iunie, ministrul de finanțe va considera că merită investiția.
