În contextul intrării în vigoare a noilor reguli prudențiale cerute de mai multe standarde internaționale, tranzacțiile de vânzare de credite neperformante au intrat în atenția investitorilor, de mai bine de trei ani. Într-un articol marca PeliFilip, semnat de Alexandra Lupu, associate PeliFilip, și Alexandra Manciulea, senior associate PeliFilip, aflați mai multe lucruri despre legislația în vigoare dar și despre felul în care se acordă creditele.
Începând cu anul 2014, odată cu intrarea în vigoare a noilor reguli prudențiale cerute de standandele internaționale Basel III, precum și de Directiva 2013/36/EU și Regulamentul nr. 575/2013, tranzacțiile de vânzare de credite neperformante au intrat și mai mult în atenția investitorilor. România s-a situat pe primul loc în Europa Centrală și de Est în privința vânzărilor de portofolii de credite neperformante, înregistrând tranzacții în valoare de 3,5 miliarde de euro în 2015 și 2016. Având în vedere că încă mai sunt bănci mari românești care au o rată a creditelor neperformante de peste 10%, asteptările pieței sunt ca tranzacțiile de vânzare de portofolii de credite să continue și în perioada următoare.
Modificările relativ recente din legislația românească, aduse de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (OUG 52/2016), ar putea influența structurarea acestor tranzacții în viitor.
Deși OUG 52/2016 viza, printre altele, asigurarea unei discipline a activității de recuperare de creanțe în contextul boom-ului de vânzări de credite neperformante, anumite modificări aduse de acesta au generat neclarități în piață. Astfel, în urma acestor modificări legislative, transferul creditelor neperformante va fi tratat diferit în funcție de debitor (credite oferite sectorului corporate sau consumatorilor), scopul împrumutului (credite referitoare la imobile sau nu), data încheierii contractului (credite contractate înainte sau după intrarea în vigoare a OUG 52/2016).
1. Vânzarea de credite neperformante oferite sectorului corporate versus consumatorilor
Credite oferite sectorului corporate
Prima problemă remarcată este că, deși OUG 52/2016 viza numai reglementarea contractelor de credit oferite consumatorilor, aceasta a adus însă și o modificare a Legii 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare (Legea 93/2009) cu implicații în privința cesiunii portofoliilor de credite oferite sectorului corporate.
Potrivit dispozițiilor Legii 93/2009, numai entitățile reglementate (precum instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare) pot desfășura activități de creditare cu titlu profesional. Înainte de intrarea în vigoare a OUG 52/2016, Legea 93/2009 prevedea, de asemenea, că tot numai aceste entități pot achiziționa portofolii de credite, iar principala excepție de la această regulă era că portofoliile de credite încadrate în categoria pierdere, conform reglementărilor în materia clasificării creditelor, puteau fi transferate și către entități nereglementate. OUG 52/2016 a abrogat aceste dispoziții referitoare la achiziția portfoliilor de credite, oferind în loc o reglementare numai vânzării de credite neperformante oferite consumatorilor.
Această modificare a dat naștere la semne de întrebare cu privire la posibilitatea entităților nereglementate de a achiziționa în continuare portofolii de credite încadrate în categoria pierdere (numite și credite neperformante în limbajul curent). Având în vedere regula potrivit căreia activitățile de creditare pot fi desfășurate cu titlu profesional numai de către entități reglementate, se pune întrebarea dacă achiziția de portofolii de credite încadrate în categoria pierdere constituie sau nu o astfel de activitate de creditare cu titlu profesional, Banca Națională a României (BNR) fiind singura autoritate competentă să decidă dacă o anumită activitate poate fi calificată ca fiind activitate de creditare cu titlu profesional.
În ianuarie 2017, BNR a emis un comunicat de presă prin care a oferit interpretarea sa cu privire la această modificare legislativă. Potrivit opiniei acesteia, în ciuda abrogării dispozițiilor referitoare la transferul portofoliilor de credite, preluarea de credite încadrate în categoria pierdere conform reglementărilor în materia clasificării creditelor, precum și operațiunile desfășurate pentru recuperarea sumelor datorate aferente, nu reprezintă activitate de creditare cu titlu profesional și, prin urmare, poate fi realizată și de alte persoane decât creditorii profesioniști.
Această intervenție a BNR oferă un oarecare confort entităților nereglementate stabilind o interpretare de principiu în privința achiziției de portofolii de credite încadrate în categoria pierdere. Cu toate acestea, comunicatul BNR pare să sugereze că activitatea derulată de achizitor în legatură cu creditele achiziționate va trebui totuși analizată de la caz la caz pentru a determina dacă are sau nu caracteristicile activității de creditare cu titlu profesional.
În lumina interpretării BNR, considerăm că acțiunile de declarare a scadenței anticipate a creditului sau inițierea formalităților de executare silită post-achiziție s-ar afla în afara activităților de creditare cu titlu profesional. Nu același lucru s-ar putea spune însă despre continuarea încasării principalului, a dobânzii sau a comisioanelor la datele scadente post-achiziție, în conformitate cu termenii contractuali inițiali ai împrumutului, cu privire la care se poate argumenta că ar reprezenta activități de creditare cu titlu profesional, care astfel ar putea fi desfășurate doar de către entități reglementate.
Credite oferite consumatorilor
În privința creditelor oferite consumatorilor, OUG 52/2016 stabilește regula potrivit căreia numai instituțiile de credit sau instituțiile financiare nebancare autorizate să ofere tipul respectiv de credite, sau alternativ entitățile autorizate să emită instrumente financiare securitizate în conformitate cu Legea nr. 31/2006 privind securitizarea creanțelor, vor putea să achiziționeze portofoliile formate din acestea.
Cu titlu de excepție, creanțele derivând din contracte de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadența anticipată sau a inițiat procedura executării silite, pot fi achiziționate și de către entitățile care desfășoară activitatea de recuperare de creanțe înregistrate la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, cu condiția ca acestea să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România.
2. Vânzarea creditelor neperformante acordate consumatorilor în legătură cu imobile versus a celor oferite consumatorilor în alte scopuri
Sfera de a aplicare a OUG 52/2016 vizează contractele de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile și contractele de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile (Contracte de Credit în legătură cu Imobile). Același act normativ a adus însă modificări și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (OUG 50/2010), a cărei sferă de aplicare a fost totodată limitată la contractele de credit pentru consumatori, altele decat Contractele de credit în legătură cu Imobile (Contracte de Credit pentru Consumatori Clasice).
Deși regimul juridic al transferului creditelor izvorâte din cele două tipuri de contracte ar fi trebuit să fie același, există totuși o diferență notabilă. Mai exact, OUG 52/2016 definește creditele neperformante strict în legătură cu Contractele de Credit în legătura cu Imobile drept cele pentru care se înregistrează întârzieri la plata de cel puțin 90 de zile, însă nu prevede o definiție similară a creditului neperformant pentru Contractele de Credit pentru Consumatori Clasice, reglementate în cadrul OUG 50/2010. În consecință, în cazul achiziționării unor creanțe născute din Contracte de Credit pentru Consumatori Clasice, se pune întrebarea după ce criteriu vor fi apreciate respectivele credite ca fiind neperformante. Având în vedere sfera de aplicare mai restrânsă a OUG 52/2016, față de OUG 50/2010, nu am putea extinde definiția prevăzută pentru credite neperformante rezultate din Contracte de Credit în legătură cu Imobile și la Contractele de Credit pentru Consumatori Clasice.
O posibilă abordare ar fi aceea de a califica Contracte de Credit pentru Consumatori Clasice drept neperformante prin referire la noțiunea de credite încadrate în categoria pierdere care, potrivit interpretării BNR și în limitele acesteia, ar putea fi cesionate către entități nereglementate. Spre deosebire de calificarea creditelor ca fiind neperformante potrivit definiției stabilite în OUG 52/2016 (care are în vedere numai numărul de zile de întârziere), pentru încadrarea creditelor în categoria pierdere, mai este avut în vedere criteriul performanței financiare a debitorilor (în funcție de care un credit poate fi încadrat în categoria pierdere și în cazul unui număr mai mic de zile de întârziere la plată) și inițierea de proceduri judiciare împotriva debitorului (executare silită sau faliment). De asemenea, în cazul încadrării creditelor în categoria pierdere, este incidentă și noțiunea de declasare prin contaminare în baza căreia toate creditele aceluiași debitor față de creditorul respectiv sunt reclasificate ca pierdere dacă un singur credit poate fi calificat ca pierdere și chiar dacă nu toate îndeplinesc criteriile pentru această calificare.
3. Vânzarea creditelor neperformante în funcție de data încheierii contractului de credit
Noile reglementări cu privire la Contracte de Credit în legătură cu Imobile, inclusiv cele cu privire la cesiune, nu se aplică și contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a OUG 52/2016 (i.e. 30 septembrie 2016). Aceasta înseamnă că, în principiu, transferului unui portofoliu de astfel de credite i se va aplica regimul general cu privire la cesiune și anume interpretarea BNR a Legii 93/2009 prezentată mai sus. Astfel, aceste credite vor putea fi cumpărate de către orice entitate reglementată sau orice entitate nereglementată, nu numai de către entitățile care desfășoară activitatea de recuperare de creante.
În privința Contractelor de Credit pentru Consumatori Clasice, însă, aplicabilitatea noilor reglementări nu este limitată doar la contractele care sunt încheiate după intrarea în vigoare a modificărilor. Astfel, transferul unor astfel de credite chiar acordate anterior noilor reglementări, se va putea face numai cu respectarea dispozițiilor în vigoare la data transferului, adică numai către entități reglementate sau entități nereglementate care desfășoară activitatea de recuperare de creanțe.
Așadar, în funcție de criteriile prezentate mai sus, vor putea varia în cadrul unei tranzacții de achiziție de credite neperformante entitatea care poate cumpăra respectivele credite, condițiile în care se poate face achiziția și chiar definiția creditului neperformant. Aceste aspecte vor duce la eforturi suplimentare de structurare a tranzacției, în cazul în care se vizează achiziția unui portofoliu divers de creanțe.
Cu toate acestea, în ciuda acestor modificări legislative, piața din România continuă să aibă potențial pentru tranzacții de vânzare a creditelor neperformante. Având în vedere recomandarea BNR adresată băncilor de a-și diminua rata creditelor neperformante, ne așteptăm să asistăm în continuare la tranzacții de vânzare de credite neperformante în perioada următoare.
