Sustenabilitatea afacerilor de familie prin asigurarea unei bune guvernări

Autor: Simona Pirtea, Managing Partner Enache Pirtea și Asociații


 

Afacerile de familie reprezintă probabil cea mai veche și dominantă structură de comerț din lume. O afacere de familie poate fi definită ca orice formă de organizare în care controlul (exprimat, de regulă, prin deținerea unei majorități de vot) aparține unei familii în care sunt incluși fondatorii, ce urmăresc transmiterea afacerii către descendenți. Întrucât activitatea de antreprenoriat este una dinamică – întotdeauna se nasc și dispar afaceri –, nu se poate determina cu exactitate care este ponderea afacerilor de familie în totalul afacerilor globale, însă este cert că acestea sunt majoritare în economia oricărei țări (estimarea fiind între 70 și 90%).

Peste 35% dintre afacerile listate anual în publicația Fortune 500 sunt afaceri de familie și credem că nu sunt mulți cei care nu cunosc nume precum Ford, BMW, Auchan sau Nike. Și în România sunt prezente multe afaceri de familie de succes, care activează în industrii precum construcții, medicină și alimentație, multe având organizare de tip conglomerat (i.e. companii mulți-industrie).

Făcând o analiză a ceea ce diferențiază o afacere de familie de celelalte tipuri de organizații comerciale, am extras următoarele idei:

O afacere de familie are anumite puncte-forte:

  • Loialitate și determinare

Familia, ca deținător și operator al afacerii, dovedește o dedicare mai mare în dezvoltarea și prosperitatea acesteia, întotdeauna cu dorința de a o transmite generațiilor viitoare. Astfel, membrii familiei se identifică cu afacerea pe care au construit-o, sunt mai dornici să contribuie la dezvoltare și mai dispuși să reinvestească profiturile în detrimentul recuperării cât mai rapide a investițiilor.

  • Soliditate și mândrie

Membrii familiei se mândresc cu faptul că sunt deținători ai afacerii, această având de regulă numele de familie (sau derivate) ca denumire comercială. De asemenea, membrii familiei se implică personal și îndeaproape în aspecte precum creșterea calității produselor sau serviciilor și păstrarea celor mai bune relații cu elementele care alcătuiesc afacerea – clienți, angajați, parteneri de afaceri.

  • Transferul de know-how și continuitate

Familiile ce dețin o afacere proprie fac o prioritate din a o lăsa “pe mâna” succesorilor, iar nu de puține ori aceștia sunt integrați și absorbiți în activitate încă de la vârste mici, fapt ce le stimulează loialitatea și dedicarea, având asigurate toate mijloacele necesare pentru a gestiona mai departe afacerea.

Cu toate acestea, niciunul dintre aceste puncte forte nu oferă garanția succesului și continuității, întrucât, la nivel global, mai mult de două treimi din afacerile de familie eșuează sau sunt vândute de către fondatori. Doar un sfert își continuă activitatea în a doua generație și aproximativ 10% ajung să fie operate cu continuitate de a treia generație a familiei.

Desigur, ca orice afacere, eșecul se poate datora unor cauze diverse – management defectuos, lipsa lichidităților, condiții economice sau politice nefavorabile. Însă afacerile de familie au anumite slăbiciuni care pot “accelera” sau veni în completarea altor cauze precum cele menționate.

În ceea ce privește guvernanța, afacerile de familie sunt, de regulă, mai complexe, având în vedere legăturile de sânge și/sau rudenie dintre asociați/acționari. Diferențele, emoțiile și diversele probleme care există în orice familie reprezintă factori negativi suplimentari problemelor de natură strict comercială ale afacerii. Diferitele roluri, nivelurile de implicare (sau lipsa acesteia) și recompensele/câștigurile membrilor familiei pot da naștere la diferențe de opinii între aceștia și, desigur, la conflicte interne.

Mai mult, întrucât la conducerea afacerii se află în mod direct membrii familiei, de regulă aceștia nu stabilesc reguli de conduită și proceduri specifice, iar comunicarea dintre aceștia are un caracter informal. Pe măsură ce afacerea se dezvoltă, această lipsă de formalism poate conduce la ineficiența managementului și conflicte interne care amenință continuitatea afacerii.

Nu în ultimul rând, un alt pericol (și poate cel mai amenințător) pentru continuitatea unei afaceri de familie îl reprezintă lipsa de “disciplină” cu privire la aspecte strategice precum succesiunea pozițiilor-cheie din conducere, procesul de selecție a personalului de execuție angajat din rândul familiei sau implicarea (și a) managerilor fără legături de rudenie, pentru a beneficia de toate resursele.

Reducerea riscurilor și a amenințărilor pentru o afacere de familie și sustenabilitatea acesteia presupun stabilirea unei structuri coerente și clare de guvernanță, cu scopul de a stabili elemente precum valorile, misiunea și viziunea membrilor familiei, regulile și procesul decizional cu impact asupra beneficiilor materiale ale membrilor, precum și a unor canale de comunicare formală între aceștia. Printre componentele principale ale unei structuri de guvernanță a familiei, recomandăm:

  • preliminar, recomandăm efectuarea unei analize SWOT a afacerii – puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări – , în vederea conștientizării acestora de către membrii familiei și începerea procesului decizional și de consolidare;
  • întocmirea unei Constituții a familiei, document care va stabili aspecte precum viziunea, valorile și politicile dintre membrii familiei în legătură cu afacerea, precum și a unui Plan de succesiune;
  • înființarea unor organisme sau instituții de familie, în funcție de specificul și complexitatea afacerii (de exemplu consiliul de familie sau comitete de familie).

În încheiere, ne putem gândi la foarte multe afaceri de succes care au eșuat sau care s-au destabilizat după decesul unuia dintre fondatori sau neînțelegerile grave dintre membrii (între soți, între părinți și copii, între frați etc.). Apariția unor astfel de evenimente sau creșterea dimensiunii familiei va putea face dificilă implementarea unor principii de guvernanță și rezolvarea conflictelor deja existente între membrii familiei, motiv pentru care adoptarea cât mai din timp a unei structuri clare de guvernanță, cu reguli bine definite și care nu depind de relații personale, ci de principii obiective, ar facilita buna înțelegere și coeziunea dintre membrii familiei, precum și creșterea interesului lor față de afacere, conducând la sustenabilitate și reziliența pe termen lung a acesteia.