Deși au trecut mai bine de 20 de ani de când s-au mai putut depune dosare de retrocedare, 2004 fiind ultimul an în care foștii proprietari au mai avut șansa să revendice proprietățile de care au fost deposedați abuziv de regimul comunist, statul încă mai are de despăgubit mulți proprietari.
Procedurile sunt foarte greoaie, iar prelungirea acestei situații poate atrage și sancțiuni din partea UE, deoarece autoritățile europene au cerut statului român să rezolve cât mai repede problemele ridicate de retrocedări.
„Încă nu s-au finalizat procedurile de retrocedare în natură sau de despăgubire și nu se vor finaliza mult timp de acum încolo, deoarece ritmul în care se mișcă autoritățile este foarte lent. România riscă declanșarea procedurii de infringement a Convenției Europene a Drepturilor Omului”, a declarat Mădălina Berechet.
Iar cea mai mare problemă a tergiversării acestor procese de retrocedare este aceea că statul a pierdut foarte mulți bani, iar pierderile ar fi fost mai mici dacă le-ar fi retrocedat cum indica legislația.
„În urmă cu 3 ani am solicitat un răspuns de la autoritățile implicate în procesul de retrocedare în legătură cu cheltuielile pe care le presupune acest mecanism încă activ. Răspunsul primit m-a șocat. Încercam să demonstrez că, prin această prelungire, din anii ’90 până în 2021 a procesului de retrocedare, statul român a cheltuit mult mai mulți bani decât dacă ar fi respectat termenele legale și ar fi procedat, onest, la restituirea în natură a proprietăților acolo unde era posibil și doar ca excepție la despăgubire”, a transmis avocatul.
Mădălina Berechet a precizat că aceste cheltuielile mari ale statului nu sunt numai din cauza proceselor, ci sunt cauzate de întregul aparat funcționăresc ce a fost creat pe parcursul a 32 de ani în care legile de restituire a proprietăților imobile preluate abuziv de regimul comunist au fost puse în aplicare.
Potrivit ei aceste cheltuieli au fost făcute inclusiv cu înființarea unor instituții care să se ocupe de finalizarea procesului de retrocedare. Ea a cerut situația cheltuielilor pentru anii 2013 – 2020 și concluziile acestei situații au fost că:
– intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 (legea privind finalizarea procesului de restituire a proprietăților preluate abuziv) a provocat cheltuieli de 1.229.455.000 lei pentru un proces de restituire a proprietăților care în anul 2020 era departe de a fi încheiat;
– din aceste cheltuieli ale Statului român – 1.092.706.000 lei sunt trecute la capitolul „alte cheltuieli”, fără nicio altă explicație suplimentară. Suma reprezintă 88,87% din cheltuielile efectuate în cei 7 ani de punere în aplicare a Legii nr. 165/2013.”
Mădălina Berechet spune că, pentru ca procesul de retrocedare să se finalize cât mai rapid, este nevoie ca autoritățile europene să notifice statul român că urmează să declanșeze procedura de infringement a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
„Deocamdată ne aflăm într-o procedură de supraveghere. În 2010 s-a dat o hotărâre pilot împotriva României care obligă statul român să încheie cât mai repede acest proces.„
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat încă o lovitură statului român în 2022 în privința retrocedărilor
Potrivit ei, în urma hotărârii Curții, România ar fi trebuit să rezolve problema în decurs de un an și jumătate începând cu 2010, dar în 2013 a apărut o nouă lege a proprietății care a bifat birocratic condițiile prevăzute de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, dar care, în realitate, a creat un mecanism de retrocedare și mai greoi, prin urmare am ajuns în 2024, iar întregul proces de retrocedare încă pare a fi departe de a fi rezolvat.
„În noiembrie 2022, Curtea Europeană a reacționat și a atenționat statul că este singurul vinovat că nu s-a rezolvat problema până acum. Prin aceeași hotărâre le-a dat voie proprietarilor să ceară inclusiv contravaloarea lipsei de folosință de la momentul formulării cererilor de restituire până la restituirea efectivă„, a conchis Mădălina Berechet.
Material preluat: Wall-Street
