Sedinta Consiliului UNBR din data de 07 martie 2015 a gazduit si o conferinta – dezbatere privind sistemul german al avocatilor specializati, prezentata de avocatul Philipp Wendt, directorul Academiei Germane a Avocatilor – Societate pentru formarea initiala si continua si de prestari servicii mbH – Berlin. Scopul prezentarii a fost acela de a determina in ce masura sistemul german poate constitui o sursa de inspiratie pentru eventuale reglementari viitoare aplicate in Romania.
Conferinta s-a axat pe prezentarea reglementarilor germane privind modalitatile de conferire a titlurilor de avocat specializat si a fost urmata de dezbateri privind aspectele pozitive sau negative ale acestor reglementari, in ideea ca sistemul german ar putea fi un posibil exemplu pentru avocatii romani.
Iata mai jos prezentarea lui Philipp Wendt, redata integral.
“Competenta acordarii titlurilor de avocat specializat
In Germania, competenta acordarii titlurilor de avocat specializat revine barourilor, in urma constatarii indeplinirii conditiilor prevazute de lege. Conform Articolul 43c din Legea federala privind organizarea si desfasurarea profesiei de avocat (BRAO), ”Avocatul care a dobandit cunostinte si a acumulat experiente deosebite intr-un domeniu juridic poate fi autorizat sa utilizeze titlul de avocat specializat. Cu privire la cererea de autorizare formulata de catre avocat decide consiliul baroului, dupa ce o comisie a baroului a verificat dovezile necesare privitoare la dobandirea cunostintelor si experientei de specialitate”.
Mai departe, la Articolul 59 b din BRAO se prevede ca obligatiile profesionale speciale asociate utilizarii titlului de avocat specializat, stabilirea domeniilor juridice in care pot fi acordate titluri suplimentare de avocati specializati, precum si reglementarea conditiilor pentru acordarea titlului de avocat specializat si a procedurii pentru acordarea, revocarea si retragerea autorizatiei sunt prevazute in Statutul profesiei.
Beneficiile detinerii titlului de avocat specializat
Un astfel de titlu nu confera avocatului puteri speciale, in sensul de a fi indrituit la participarea la proceduri suplimentare fata de ”generalisti”, ci reprezinta mai mult o ”marca” recunoscuta de clientii care au nevoie consiliere sau reprezentare specializata in anumite domenii. Titlurile de specializare nu sunt mentionate in vreun registru la nivelul Asociatiei Avocatilor din Germania sau la nivelul barourilor, ci reprezinta instrumente cu care avocatii se pot promova in acord cu deontologia profesionala.
Conform unui sondaj in randul avocatilor, 96% au motivat un interes profesional in dobandirea titlului, 83% un avantaj competitional, 70% cresterea cifrei de afaceri, 49% onorarii mai mari si 41% statutul in cadrul cabinetului.
Intr-adevar, cresterea medie a veniturilor din onorarii incasate dupa dobandirea titlului de avocat specializat a fost mai mare decat la generalisti. Astfel, cresterea veniturilor in cazul avocatilor care isi desfasoara activitatea exclusiv in domeniul propriu de specialitate a fost de 51% spre deosebire de cei care isi desfasoara activitatea si in alte domenii de specialitate, unde aceasta crestere a fost de 36%.
Numarul avocatilor specializati a cunoscut o crestere exploziva indepand cu anul 2004, an in care s-a extins aria de acordare a specializarilor cu inca 15 domenii noi. Astfel ca numarul avocatilor care au obtinut titluri de specializare a crescut de la 18.424 in 2004 la 49.069 in 2014. Numarul total al avocatilor in 2014 a fost de 162.695.
In prezent, se discuta despre acordarea unor noi titluri de specializare, de exemplu in dreptul azilantilor. In Germania exista insa problema ca aceste titluri sa nu intre in conflict cu cele ale altor prestatori de servicii deoarece legea germana permite si unor prestatori neavocati sa ofere consultanta juridica. De exemplu, bancile pot oferi asistenta in dreptul succesoral sau patronatele in domeniul lor.
La ora actuala, sub aspectul criteriului specializarii avocatilor germani, situatia se prezinta astfel: 24% avocati specializati, 24% avocati care nu detin un titlu de specializare, insa lucreaza pe anumite nise ale dreptului, 24% avocati generalisti si 28% avocati cu un volum redus de activitate in domeniul avocatial, care isi castiga in principal veniturile din profesii compatibile cu cea de avocat.
Domeniile in care sunt cei mai multi avocati specializati sunt dreptul muncii – 9713 si dreptul familiei -9181, urmate de dreptul fiscal – 4864 si dreptul rutier – 3410
Conditiile de acordare a titlului de avocat specializat
Conform legislatiei germane, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un avocat pentru a dobandi un titlu de specializare se refera la :
– cunostinte teoretice speciale,
– experienta practica intr-un domeniu de specialitate care depaseste semnificativ nivelul realizat in mod obisnuit in urma formarii profesionale si a acumularii experientei practice profesionale
– obligatiile de formare continua.
In ceea ce priveste cunostintele teoretice, avocatul trebuie sa aduca dovezi in acest sens, respectiv ca a participat la circa 120 de ore de curs, finalizate printr-o lucrare scrisa si 3-5 examene.
Aici intervine insa o problema pentru care se cauta solutii. Piata ofertantilor de cursuri este complet dereglementata, astfel incat oricine poate oferi astfel de cursuri fara a fi necesara o autorizare prealabila. Pe de alta parte, comisia baroului nu este indreptatita sa aprecieze singura cunostintele juridice ale candidatului in baza lucrarilor (si probelor de lucru) si sa utilizeze deficientele constatate ca subiect al interviului de specialitate. In interviul de specialitate pot fi lamurite numai neclaritatile si dubiile cu privire la dovezile prezentate, neputand fi complinite insa dovezile-lipsa.
In acest context, apar probleme deoarece este posibil ca certificatul obtinut de cursant sa nu fie recunoscut de Barou ca dovada a cunostintelor teoretice. De aceea, in prezent se poarta discutii daca n-ar fi mai corect un examen centralizat la nivel federal.
In ceea ce priveste experienta practica, legea germana cere ca aspirantul la titlul de avocat specializat sa dovedeasca un anumit numar de cazuri practice pe parcursul ultimilor 3 ani, pe care sa le fi coordonat independent.
De exemplu, pentru acordarea titlului de specializare in dreptul succesoral, avocatul trebuie sa fi prelucrat 80 de cazuri, 20 de proceduri juridice, din care cel mult 10 in domeniul jurisprudentei necontencioase.
Un caz intr-un domeniu de specialitate trebuie sa fie unitar, adica indiferent la cate instante ajunge, este considerat un singur caz. Nu conteaza daca a fost prelucrat pana la capat. Important este sa fi fost prelucrate etape esentiale.
De asemenea, cazul trebuie sa fi fost prelucrat personal. La inceput s-a pus problema ce face un avocat care lucreaza la o societate de avocati si un partener semneaza lucrarile in relatia cu clientul? La aceasta problema s-a gasit solutia ca avocatul in cauza sa obtina o confirmare de la partenerul firmel, care sa ateste faptul ca a prelucrat individual cazul respectiv.
De asemenea, aceste cazuri trebuie sa aiba o anumita ”pondere”, conditie care implica elemente de subiectivitate, ceea ce a dat nastere la anumite litigii.
In concluzie, si sistemul german de acordare a titlurilor de avocat specializat este perfectibil, insa numai practica a putut sa scoata la iveala unele probleme asupra carora se poarta discutii in vederea remedierii.”
