Raportarea ESG şi durabilitatea unei companii românești în mediul de business

Material susținut de Wolf Theiss

Autori: Roxana Roman, Avocat Partener, Coordonator al Practicii de Real Estate & Constructions, Ana-Maria Mustăţea, Avocat, Real Estate & Constructions, Nina Lazăr, Avocat, TMT & Data Protection

Durabilitatea în mediul de business

Dezvoltarea durabilă susține reconcilierea între avansul economic și social, fără a compromite echilibrul natural al planetei.

Una dintre cele mai cunoscute definiții a dezvoltării durabile este cea dată de către Comisia Brundtland (anterior cunoscută drept Comisia Mondială pe teme de Mediu şi Dezvoltare) în raportul său din 1987 „Viitorul nostru comun”, şi anume: ” Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor de azi fără a sacrifica abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Pornind de la această definiție, durabilitatea unei companii în mediul de business se poate traduce prin strategia și acțiunile acesteia de a reduce impactul negativ asupra mediului și pe cel social negativ care rezultă din activitatea sa economică.

Criteriile ESG: ce sunt şi de ce sunt importante pentru companii

Practicile de sustenabilitate ale unei companii sunt analizate în funcție de anumite criterii de mediu („Environment„), sociale („Social„) și de guvernanță corporativă („Governance„) (așa numitele „criterii ESG„).

Criteriul de mediu: se referă la impactul pe care îl au activitățile companiei asupra mediului înconjurător, respectiv la modul în care o companie tratează încălzirea globală, consumul de energie, poluarea şi eliminarea deșeurilor, protejarea resurselor naturale şi a biodiversității, emisiile de gaze cu efect de seră, etc.

Criteriul social : privește relația companiei cu angajații, clienții, partenerii de afaceri, dar și comunitatea în care compania își desfășoară activitatea.

Criteriul de guvernanță corporativă: se referă la modalitatea în care se desfășoară conducerea companiei şi dacă se respectă principiile de etică în afaceri sau de conduită profesională responsabilă de către persoanele cu rol de conducere.

Aderarea companiilor la criteriile ESG este foarte importantă deoarece, pe termen scurt şi mediu, acest lucru înseamnă creşterea abilităţii companiilor pentru atragerea de finanțări sau scăderea costului finanțărilor, îmbunătățirea reputației acestora sau păstrarea unei bune reputații, atrăgând astfel investitori și parteneri de afaceri responsabili, scăderea riscurilor operaționale şi, implicit, a costurilor, iar pe termen lung, contribuie la creșterea sustenabilității companiilor.

Obligația de raportare ESG conform OMF 85/2024.

În România, cadrul legislativ principal privind obligația de raportare privind durabilitatea („raportarea ESG„) este reprezentat de Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 85/2024 pentru reglementarea aspectelor referitoare la raportarea privind durabilitatea („OMF 85/2024”) care a intrat în vigoare la începutul anului 2024 şi transpune parţial în legislația națională Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (așa-numita Directivă CSRD – Corporate Sustainability Reporting Directive).

În principal, OMF 85/2024 elimină, pe de o parte, începând din 2024, obligaţia privind raportarea non-financiară şi, pe de altă parte, pentru companiile care intră sub sfera sa de aplicare (respectiv companiile care respectă în prezent standardele contabile reglementate de Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 („OMF 1802/2014„) precum şi Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară („OMF 2844/2016„) – „companiile vizate„) introduce obligaţia de a include în raportul administratorului o serie de informaţii privind durabilitatea.

Astfel,companiile vizate urmează să raporteze informațiile referitoare la sustenabilitate în mod etapizat, pentru exercițiile financiare care încep la următoarele date (sau, în cazul celor cu un exercițiu financiar diferit de cel calendaristic, care încep după următoarele date):

1. La / după data de 1 ianuarie 2024 (an fiscal 2024, raportare în 2025) pentru următoarele entități/companii:

(i)     entități de interes public conform OMF 1802/2014, care depășesc, la data bilanțului, criteriile pentru entități mari și mijlocii (astfel cum sunt prevăzute la pct. 9 alin. (4) din reglementările contabile aprobate prin OMF 1802/2014) și numărul mediu de 500 de salariați în cursul exercițiului financiar;

(ii)    entități de interes public conform OMF 2844/2016, care, la data bilanţului, depăşesc criteriile pentru entități mari și mijlocii (astfel cum sunt prevăzute la pct. 48³ alin. (1) pct. 2 din reglementările contabile aprobate prin OMF 2844/2016), și numărul mediu de 500 de salariați în cursul exercițiului financiar;

(iii)   entităţile de interes public, care sunt societăți-mamă ale unui grup mare (conform criteriilor prevăzute de OMF 1802/2014, precum şi de OMF 2844/2016, pentru considerarea unui grup mare), care depășesc, la data bilanțului, pe bază consolidată, numărul mediu de 500 de salariați în cursul exerciţiului financiar.

Notă: Entitățile de interes public sunt definite astfel:

• potrivit reglementărilor contabile aprobate prin OMF 1802/2014: societățile/companiile naționale, societățile cu capital integral sau majoritar de stat și regiile autonome; şi
• potrivit OMF 2844/2016: societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată şi persoanele juridice prevăzute de Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 666/2015 privind aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară de către unele entități cu capital de stat.
• La / după data de 1 ianuarie 2025 (an fiscal 2025, raportare în 2026) pentru următoarele entități/companii:
• entitățile care depășesc criteriile pentru entități mari și mijlocii (astfel cum sunt prevăzute la pct. 9 alin. (4) din reglementările contabile aprobate prin OMF 1802/2014, respectiv pct. 48³ alin. (1) pct. 2 din reglementările contabile aprobate prin OMF 2844/2016), care nu sunt de interes public;
• entităţile care sunt societăţi-mamă ale unui grup mare şi nu sunt de interes public.
• La / după data de 1 ianuarie 2026 (an fiscal 2026, raportare în 2027) pentru următoarele entități/companii:
• societăţile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată care nu depășesc criteriile de dimensiune prevăzute de pct. 48³ alin. (1) pct. 2 din reglementările contabile aprobate prin OMF 2844/2016.
• La / după data de 1 ianuarie 2028 (an fiscal 2028, raportare în 2029) pentru următoarele entități/companii:
• sucursalele sau filialele cu sediul în România ale căror societăți-mamă finale sunt reglementate de dreptul unei țări terțe, sub rezerva îndeplinirii anumitor criterii de dimensiune prevăzute de reglementările contabile aprobate prin OMF 1802/2014, respectiv prin OMF 2844/2016.

Alte prevederi importante ale OMF 85/2024:

• Formatul de raportare electronic unic (the European Single Electronic Format/ESEF): Raportarea privind durabilitatea se va include în raportul administratorilor, într-o secțiune specifică, în conformitate cu formatul de raportare electronic prevăzut de art. 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/915.
• Conceptul de dublă materialitate: Companiile vor trebui sa includă în raportarea lor privind durabilitatea informații care să fie relevante atât din punctul de vedere al efectelor pe care le produce compania asupra sustenabilității, cât și al impactului sustenabilității asupra companiei (respectiv informații privind analiza de materialitate externa şi materialitate internă).
• Auditul/Opinia de asigurare a raportării ESG: Raportul privind sustenabilitatea va trebui publicat împreună cu opinia de asigurare emisă de una sau mai multe persoane ori firme autorizate să emită opinie cu privire la asigurarea raportării privind sustenabilitatea conform legislației aplicabile.

ESG due-diligence – cum pot avocaţii/consultanţii ajuta companiile raportoare

Avocații/consultanții vor fi esențiali în ghidarea companiilor în înțelegerea principiilor și conceptelor ESG, sprijinindu-le în elaborarea unei strategii adecvate și eficiente, precum și în implementarea cu succes a acestor prevederi noi legate de durabilitate.

În cadrul unei analize de tip ESG due-diligence, se va analiza, într-o prima etapă, dacă o companie intră în sfera de aplicare a OMF 85/2024 şi dacă are obligații de raportare privind durabilitatea (şi dacă da, din ce moment).

În situația în care are obligații de raportare, compania raportoare (împreună cu avocații/consultanții săi) va trebui să analizeze şi să stabilească în mod concret în ce constau demersurile aferente raportării ESG (redactarea politicilor de durabilitate şi a formatului de raportare) şi cum pot fi ele îndeplinite astfel încât să corespundă criteriilor ESG.

De asemenea, în ipoteza în care compania are deja anumite politici şi/sau practici de sustenabilitate implementate la nivel de grup, ar fi de analizat în ce măsura acestea sunt în acord cu noile reglementări aplicabile în țara noastră, iar dacă nu sunt, care este riscul asociat şi cum pot fi ele aliniate noilor cerințe.

Alte reglementări locale referitoare la obligația de raportare ESG

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și Banca Națională a României (BNR) au adoptat reglementări privind transpunerea în legislația națională a Directivei CSRD.

Astfel, Norma nr. 4/2024 a ASF definește cerințele de raportare pentru societățile de interes public mari și medii, impunându-le să includă în rapoarte informații detaliate privind aspectele ESG relevante pentru activitatea lor.

De asemenea, BNR a emis Ordinul nr. 1/2024 care stabilește cerințele de raportare pentru instituțiile de credit și societățile de asigurare.

Comisia Europeană a declanșat procedura de infringement împotriva României

Pe 26 septembrie 2024, Comisia Europeană a publicat faptul că a decis să deschidă proceduri de infringement împotriva a 17 state membre ale Uniunii Europene, printre care și România, în contextul în care aceste state nu au comunicat transpunerea integrală a Directivei CSRD în legislația națională. Termenul limită pentru transpunere a expirat la data de 6 iulie 2024. Prin urmare, Comisia Europeană transmite scrisori de notificare formală statelor membre în cauză care au acum două luni la dispoziție pentru a răspunde și a finaliza transpunerea. În absența unui răspuns satisfăcător, Comisia poate decide să emită un aviz motivat.

Concluzie: Implementarea Directivei CSRD ţinteşte către un viitor mai sustenabil pentru România

Transpunerea (chiar şi parţială a) Directivei CSRD în România reprezintă un pas important către un viitor mai sustenabil. OMF 85/2024, precum şi noile reglementări ale ASF și BNR, oferă un prim cadru legal necesar pentru raportarea privind durabilitatea și promovează transparența și responsabilitatea corporativă.

Cu toate acestea, este esențial ca organizațiile din Romania să depășească provocările asociate cu implementarea reglementărilor privind dezvoltarea durabilă și, totodată, legiuitorul român să asigure o transpunere completă a prevederilor Directivei CSRD în România. Astfel, ţara noastră poate contribui la construirea unui viitor mai bun pentru generațiile viitoare.