Autor: Alexandru Vasilache, Partner Bradu Neagu & Asociații
Coautor: Ioana Taureci, Junior Associate Bradu Neagu & Asociații
Începând cu 18 august 2026, cooperarea judiciară europeană în materie penală va avea parte de schimbări fundamentale. Până acum, procesul prin care o autoritate dintr-un stat membru putea obține probe electronice deținute de o platformă dintr-un alt stat consta obligatoriu în implicarea unei autorități judiciare a statului executant, printr-un ordin european de anchetă sau prin mecanisme clasice de asistență judiciară reciprocă[1].
Regulamentul (UE) 2023/1543[2] și Directiva (UE) 2023/1544[3], adoptate în pachet la 12 iulie 2023, schimbă această logică. Autoritățile judiciare vor putea emite ordine europene de divulgare sau de păstrare a probelor electronice, direct către furnizorii de servicii digitale, indiferent de locul unde aceștia sunt stabiliți sau de locul unde se află datele. Un aspect esențial al noului mecanism este că localizarea fizică a datelor este irelevantă, Regulamentul fiind aplicabil indiferent de locul unde sunt stocate serverele furnizorului, atâta timp cât acesta oferă servicii pe teritoriul Uniunii. Corelativ, furnizorii de servicii digitale vor trebui să desemneze până la 18 august 2026, un sediu sau un reprezentant legal în Uniune care să răspundă acestor solicitări.
Noțiunea de probe electronice în lumina noilor reglementări
Regulamentul (UE) 2023/1543 introduce definirea probelor electronice prin împărțirea acestora în trei categorii:
- Date privind abonații – acestea vizează, pe de o parte, identitatea abonaților, precum numele, data nașterii, adresa sau datele de contact, iar pe de altă parte, date privitoare la tipul și durata serviciului, precum și date privind validarea utilizării serviciul, fiind excluse, însă, parolele furnizate. De asemenea, pot fi solicitate date exclusiv în scopul identificării utilizatorului, precum adresele IP și porturile sursă și marca temporale relevante;
- Date privind traficul – acestea privesc obținerea unor informații contextuale cu privire la serviciile furnizate, precum originea și destinația unui mesaj sau al oricărui alt tip de interacțiune, poziția dispozitivului, data, ora, protocolul utilizat și alte asemenea metadate;
- Date referitoare la conținut – aceste date se referă la mesaje scrise sau vocale, înregistrări video, imagini sau chiar sunete.
Ordinul de divulgare a probelor electronice vs. Ordinul de păstrare a probelor electronice
Deși cele două ordine au condiții similare de eliberare, ordinul de divulgare a probelor electronice impune o procedură mai riguroasă, raportat la gradul mai ridicat al ingerinței în exercitarea drepturilor fundamentale, întrucât presupune accesul efectiv al autorităților la conținutul datelor, pe când ordinul de păstrare a probelor doar conservă datele, pentru a preveni eliminarea, ștergerea sau modificarea acestora, în vederea unei solicitări ulterioare de divulgare.
Așadar, ordinul de păstrare a probelor poate fi emis, ca regulă, pentru orice tip de infracțiune, dacă ar fi putut fi emis în aceleași condiții într-o cauză internă similară, precum și pentru executarea unei pedepse privative de libertate de cel puțin 4 luni, atunci când hotărârea nu a fost pronunțată în lipsă, iar persoana condamnată s-a sustras justiției. Ordinul de divulgare a probelor beneficiază de acest regim identic doar atunci când vizează date privind abonații sau date destinate exclusiv identificării utilizatorului. În schimb, pentru datele de trafic sau de conținut, ordinul de divulgare a probelor poate fi emis doar pentru infracțiuni sancționate cu o pedeapsă maximă de cel puțin 3 ani, pentru o listă limitativă de infracțiuni grave (fraudă informatică, exploatare sexuală a copiilor, atacuri asupra sistemelor informatice, terorism) sau pentru executarea unei pedepse de minimum 4 luni legate strict de infracțiunile anterior menționate.
Cele două ordine privind probele electronice se transmit destinatarului prin intermediul unui Certificat de ordin european de divulgare a probelor electronice (EPOC) sau Certificat de ordin european de păstrare a probelor electronice (EPOC-PR).
În temeiul Regulamentului, furnizorii de servicii au la dispoziție doar 10 zile pentru a divulga datele solicitate printr-un EPOC, termen redus la 8 ore în situațiile de urgență, caz în care autoritatea de executare dispune, la rândul ei, de 96 de ore pentru a decide dacă se opune utilizării datelor deja transmise. EPOC-PR impune furnizorilor de servicii să păstreze datele pentru o perioadă de 60 de zile, care poate fi extinsă până la o perioadă de 30 de zile, autoritățile emitente fiind la rândul lor obligate să răspundă oricărei solicitări de clarificare în cel mult 5 zile.
Care sunt garanțiile de care beneficiază o persoană vizată?
Dacă în cazul solicitării emiterii unui ordin de divulgare a probelor, autoritatea emitentă informează persoana ale cărei date sunt solicitate spre divulgare, în cazul solicitării unui ordin de păstrare a probelor această obligație nu există.
Cu toate acestea, în cazul solicitării emiterii unui ordin de divulgare a probelor, autoritatea emitentă poate să amâne sau să restricționeze, ori să nu informeze persoana ale cărei date sunt solicitate, în măsura în care și atât timp cât o astfel de măsură este necesară și proporțională într-o societate democratică, cu respectarea drepturilor fundamentale și intereselor legitime ale persoanei vizate, pentru: (i) evitarea obstrucționării cercetărilor, anchetelor sau procedurilor oficiale sau juridice; (ii) a nu prejudicia prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau executarea pedepselor; (iii) protejarea securității publice; (iv) protejarea securității naționale; (v) protejarea drepturilor și libertăților celorlalți[4].
Persoana vizată păstrează un drept de contestație, iar autoritatea de executare poate invoca motive de refuz legate de imunități sau drepturi fundamentale. Totuși, aceste garanții funcționează în ferestre de timp foarte comprimate (24-96 ore), ceea ce ridică întrebarea dacă există timp real pentru o analiză aprofundată a proporționalității, mai ales în cazurile de urgență.
Furnizorii de servicii vizați și obligațiile care le revin
Noile reglementări privesc atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice care se încadrează în una dintre categoriile enumerate în Regulament. Menționăm, printre aceștia, furnizorii care oferă servicii (i) de comunicații electronice; (ii) legate de atribuirea domeniilor de internet și numerotarea IP sau (iii) orice alte servicii ale societății informaționale care permit utilizatorilor să comunice între ei sau care fac posibilă stocarea sau prelucrarea datelor în numele utilizatorilor.
Cu titlu informativ, sunt exceptați furnizorii de servicii financiare, precum serviciile bancare, de credit, de asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale și personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță pentru investiții.
Furnizorii vor fi obligați să desemneze, după caz, cel puțin un sediu sau un reprezentant legal responsabil cu primirea, respectarea și executarea deciziilor și ordinelor provenite de la autoritățile judiciare.
Important de menționat este faptul că primirea unui ordin de divulgare sau de păstrare de probe electronice de către furnizor nu înseamnă că acesta este vizat de ancheta penală. Furnizorul acționează doar ca deținător tehnic al datelor, obligat să coopereze cu autoritatea emitentă. Persoana vizată de anchetă este utilizatorul ale cărui date sunt solicitate, nu furnizorul care le găzduiește.
Furnizorii care ofereau serviciile ce intră sub incidența noilor reglementări la data de 18 februarie 2026 au obligația de a desemna sedii desemnate sau de a numi reprezentanți legali până la 18 august 2026. Pentru cei care încep să ofere asemenea servicii ulterior datei de 18 februarie 2026, obligația de a desemna sedii sau de a numi reprezentanți legali trebuie îndeplinită în termen de 6 luni de la începerea activității.
Reglementarea la nivel național
La nivel național a fost adoptat la data de 08.06.2026 de către Senat proiectul de lege[5] care stabilește măsurile de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2023/1543.
Acesta prevede obligația autorităților abilitate de a solicita ordinele europene privind probele electronice, stabilind că, în faza de urmărire penală, acestea sunt solicitate de procuror, iar, după emiterea rechizitoriului, aceste atribuții revin judecătorului de cameră preliminară, instanței de judecată sau judecătorului delegat cu executarea, după caz.
În situația în care sunt vizate date de trafic sau conținut, în faza de urmărire penală este necesară obținerea unei autorizații din partea judecătorului de drepturile și libertăți.
De asemenea, ordinele pot fi solicitate și la cererea părților sau a subiecților procesuali principali Spre deosebire de părți (inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente), subiecții procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară, subiecții procesuali principali (suspectul și persoana vătămată) dețin această calitate într-un stadiu incipient al procesului, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv înainte de constituirea ca parte civilă. Ceilalți subiecți ai procesului penal (martorul, expertul, interpretul etc.), neavând un interes propriu în soluționarea cauzei, nu pot solicita emiterea unui astfel de ordin[6].
Proiectul de lege adaugă un set propriu de termene, gândite să se încadreze în limitele reduse ca timp impuse de Regulament. Astfel, atunci când un ordin este emis fără autorizarea prealabilă a judecătorului, procurorul are obligația de a sesiza judecătorul de drepturi și libertăți în termen de 48 de ore, acesta din urmă pronunțându-se în 24 de ore. Persoana ale cărei date sunt vizate poate contesta divulgarea acestora în termen de 3 zile de la momentul informării, contestație ce urmează a fi soluționată în 5 zile.
În cazul în care destinatarul unui ordin nu se conformează, autoritatea română de executare îi acordă un termen de 48 de ore pentru conformare sau pentru formularea de obiecții, obiecții care, la rândul lor, se soluționează tot în 48 de ore. Aceleași termene de 48 de ore, respectiv 24 de ore, guvernează și procedura de control jurisdicțional prevăzută pentru situațiile în care apar obligații contradictorii între autoritățile implicate.
Sancțiuni aplicabile
Din punct de vedere al regimului sancționator, prin raportare la neîndeplinirea obligațiilor astfel cum acestea au fost supra descrise, Regulamentul lasă la latitudinea statelor membre stabilirea cuantumului sancțiunilor pecuniare. Cu toate acestea, este prevăzută o limită maximă de până la 2% din cifra de afaceri anuală.
Proiectul de lege stabilește sancțiunea amenzii judiciare, în cuantum de minim 100.000 lei, în cazul în care furnizorul de servicii nu s-a conformat obligațiilor ce îi revin.
Raportul dintre noul regim și protecția datelor cu caracter personal (GDPR)
Noul regim al probelor electronice nu înlocuiește Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR), ci funcționează alături de acesta, ca reglementare aplicabilă cooperării judiciare în materie penală.
Principiile fundamentale ale GDPR, minimizarea datelor colectate, proporționalitatea și limitarea la scopul urmărit rămân, în teorie, aplicabile și în acest context, însă interesul public al anchetei penale poate justifica derogări pe care GDPR nu le-ar permite într-un context comercial obișnuit.
Diferența esențială constă în faptul că, spre deosebire de GDPR, unde persoana vizată are, de regulă, dreptul de a fi informată și de a se opune prelucrării, în cazul EPOC și, mai ales, al EPOC-PR, aceste drepturi sunt fie amânate, fie inexistente pe durata anchetei. Practic, noul cadru introduce o zonă de excepție de la logica generală a protecției datelor, justificată de necesitățile urmăririi penale, dar care ridică întrebări legate de limitele acestei derogări și de garanțiile compensatorii necesare.
Concluzii
Întrucât noile reguli devin aplicabile începând cu 18 august 2026, este recomandat ca furnizorii de servicii vizați să ia din timp măsurile necesare pentru conformare, inclusiv desemnarea sediului sau a reprezentantului legal solicitat.
Rămâne de văzut, odată cu intrarea în aplicare a Regulamentului, în ce măsură furnizorii, mai ales cei fără prezență consolidată în Uniune, se vor putea alinia efectiv noilor cerințe, iar proiectul de lege urmează, la rândul său, să parcurgă restul etapelor legislative până la promulgare.
[1] A se vedea Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală. Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=celex:32014L0041;
[2] Regulamentul (UE) 2023/1543 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iulie 2023 privind ordinele europene de divulgare a probelor electronice și ordinele europene de păstrare a probelor electronice în cadrul procedurilor penale și pentru executarea pedepselor privative de libertate în urma unor proceduri penale. Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX%3A32023R1543;
[3] Directiva (UE) 2023/1544 a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2023 de stabilire a unor norme armonizate privind desemnarea sediilor desemnate și numirea reprezentanților legali în scopul obținerii de probe electronice în cadrul procedurilor penal. Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32023L1544
[4] A se vedea articolul 13 alin. 3 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului. Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32016L0680
[5] Proiect de lege pentru stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2023/1543, proiect adoptat de Senat la 8 iunie 2026. Disponibil la: https://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L272&an_cls=2026
[6] A se vedea Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare.
