Autori: Adrian CRISTEA (senior associate), Adrian ZAMFIR (associate)
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare „CJUE”) a clarificat printr-o decizie recentă (în cauza C‑694/20 – Orde van Vlaamse Balies – Link) că privilegiul profesional al avocaților din Uniunea Europeană (în continuare „UE”) se aplică: (i) consultanței juridice în general, iar nu doar consultanței pregătite în contextul dreptului la apărare al clientului în cadrul procedurilor judiciare și (ii) comunicărilor dintre avocat și client.
Pentru a ajunge la această concluzie, CJUE a avut în vedere, printre altele, faptul că protecția specifică[1] secretului profesional al avocaților se justifică prin faptul că avocaților li se încredințează o misiune fundamentală într‑o societate democratică, și anume apărarea justițiabililor[2].
Misiunea fundamentală încredințată avocaților cuprinde:
- pe de o parte, cerința ca orice justițiabil să aibă posibilitatea de a se adresa, fără nicio constrângere, avocatului său, a cărui profesie înglobează, în mod inerent, acordarea, cu independență, de consultanță juridică tuturor celor care au nevoie; și,
- pe de altă parte, cerința corelativă, de loialitate a avocatului față de clientul său[3].
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) reiese că articolul 8 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului protejează confidențialitatea oricărei corespondențe între particulari și acordă o protecție sporită schimburilor dintre avocați și clienții lor.
Această protecție acoperă nu numai activitatea de apărare, ci și consultanța / consilierea juridică (cum ar fi consultanța în materie de reglementare sau comercială) și garantează secretul acestei consultanțe juridice, atât în ceea ce privește conținutul, cât și existența sa. Astfel, după cum a arătat CEDO, persoanele care consultă un avocat se pot aștepta în mod rezonabil ca aspectele discutate și comunicațiile purtate să rămână private și confidențiale[4].
În afara unor situații excepționale, aceste persoane trebuie să poată avea încredere în mod legitim în faptul că avocatul lor nu va divulga nimănui, fără acordul lor, faptul că îl consultă.
Această clarificare este deosebit de importantă si protectivă pentru drepturile clienților, mai ales în contextul în care autoritățile publice ar putea să tindă să dobândească, pe calea reglementărilor (precum și prin mecanismul interconectării și al schimburilor de informații), tot mai multe prerogative care să faciliteze accesul la informațiile și documentele care aparțin acestor persoane.
[1] Protecție conferită, între altele, de articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 8 paragraful 1 din CEDO;
[2] Hotărârea CJUE din 6 decembrie 2012, Michaud împotriva Franței, par. 118 și 119;
[3] Hotărârea CJUE din 18 mai 1982, AM & S Europe/Comisia, 155/79, par. 18);
[4]Hotărârea Curții EDO din 9 aprilie 2019, Altay împotriva Turciei (nr. 2), par. 49.
