Primele șase luni ale anului 2026 au confirmat ceea ce mediul de afaceri românesc resimte deja de câțiva ani: schimbarea nu mai reprezintă o excepție, ci noua normalitate. Într-un context economic caracterizat de presiuni financiare, incertitudine politică, reașezări organizaționale, consolidări de piață și modificări legislative cu impact sistemic, rolul avocatului de business a depășit de mult dimensiunea clasică a consultanței juridice. Astăzi, avocatul este chemat să participe activ la construcția strategiilor de business, la gestionarea riscurilor și la implementarea unor decizii care influențează direct viitorul organizațiilor, spune Alina Mușat, Managing Partner Mușat și Asociații S.C.A.
Din biroul unui avocat de business, peisajul arată diferit față de cel prezentat în rapoartele macroeconomice. Vedem companiile nu prin prisma indicatorilor agregați, ci prin deciziile concrete pe care le iau: vând, cumpără, restructurează, se adaptează. Și în această primă jumătate de an, trei arii de practică au dominat agenda firmei noastre: dreptul muncii, fuziunile și achizițiile (M&A), respectiv dreptul administrativ, în contextul aplicării OUG nr. 7/2026.
Privind retrospectiv, observ că, deși aceste domenii par distincte, ele au avut un element comun: nevoia de adaptare. Fie că vorbim despre companii private sau autorități publice, toate au fost nevoite să își regândească structurile, procesele și modul de funcționare pentru a răspunde unui cadru economic și legislativ aflat într-o continuă transformare.
Reorganizarea organizațiilor, principala preocupare în dreptul muncii
În ultimii ani, piața muncii a fost dominată de dificultatea recrutării și retenției personalului. Companiile concurau pentru talente, dezvoltau programe de beneficii și investeau în cultura organizațională. În 2026 observăm însă o schimbare de paradigmă.
Tot mai multe organizații își analizează structurile interne cu o luciditate pe care, poate, contextul economic actual o impune. Nu discutăm despre restructurări motivate exclusiv de reducerea costurilor, ci despre o redefinire a modului în care sunt organizate companiile.
Am asistat numeroase proiecte de reorganizare internă și proceduri de concediere colectivă, iar ceea ce mi-a atras atenția este faptul că managementul nu mai privește aceste procese exclusiv prin prisma obligațiilor legale. Directorii generali și antreprenorii discută astăzi despre eficiență organizațională, despre eliminarea suprapunerilor de competențe, despre digitalizare și despre modul în care inteligența artificială va schimba anumite funcții în următorii ani.
Rolul avocatului s-a schimbat, implicit, și el. Nu mai suntem chemați doar să verificăm legalitatea unei proceduri, ci să construim împreună cu managementul o strategie juridică prin care reorganizarea să fie implementată cu riscuri minime și cu respectarea drepturilor salariaților.
În paralel, aproape toate companiile mari cu care lucrăm au început pregătirea pentru implementarea Directivei privind transparența salarială.
Auditurile interne privind politicile salariale, analiza criteriilor de remunerare, identificarea eventualelor discrepanțe și elaborarea unor mecanisme obiective de evaluare au devenit preocupări constante pentru managementul companiilor. În practică, observăm o schimbare de abordare: transparența salarială nu mai este privită exclusiv ca o obligație legală viitoare, ci ca un element de guvernanță corporativă și de competitivitate în atragerea și retenția talentelor.
Dincolo de obligațiile legale care vor urma, cred că această directivă va produce una dintre cele mai importante schimbări culturale din mediul de afaceri românesc. Pentru prima dată, multe organizații sunt nevoite să își pună întrebări fundamentale: avem criterii obiective de salarizare? Putem justifica diferențele dintre remunerațiile acordate? Sunt politicile noastre suficient de transparente pentru a rezista unei analize externe?
Aceste exerciții de conformare vor genera, în opinia mea, organizații mai mature și sisteme de remunerare mai coerente.
Consolidarea piețelor prin tranzacții de M&A
Piața de M&A din România nu a avut în acest prim semestru efervescența din anii anteriori, dar nici nu a fost una apatică. Am observat, mai degrabă, o piață selectivă, în care investitorii — atât cei locali, cât și cei internaționali — sunt mai atenți la fundamentele economice ale companiilor-țintă și la riscurile jurisdicționale. România rămâne atractivă pentru anumite sectoare, mai ales acolo unde există avantaje competitive reale: industria alimentară, serviciile IT, energia regenerabilă sau logistica.
Dacă în perioadele marcate de incertitudine investitorii adoptă, de regulă, o atitudine prudentă, în 2026 am observat un fenomen diferit: companiile cu poziții financiare solide au ales să transforme volatilitatea pieței într-o oportunitate de dezvoltare.
Am asistat în această primă jumătate a anului tranzacții de achiziție și exit, având ca element comun preluarea unor companii de dimensiuni mai mici de către jucători deja consacrați în domeniile lor de activitate. Obiectivul acestor tranzacții nu a fost exclusiv creșterea cifrei de afaceri, ci consolidarea poziției pe piață, extinderea portofoliului de clienți, accesul la noi competențe și eficientizarea operațională.
Companiile caută sinergii, urmăresc eficientizarea operațională și preferă să achiziționeze know-how, portofolii de clienți sau poziții consolidate pe anumite segmente, în loc să construiască totul de la zero. În același timp, investitorii sunt considerabil mai atenți decât în urmă cu câțiva ani.
Procesele de due diligence juridic au devenit mult mai sofisticate. Nu mai discutăm doar despre verificarea documentelor societare sau a litigiilor existente. Analiza se extinde asupra politicilor de resurse umane, conformării GDPR, obligațiilor fiscale, contractelor comerciale esențiale și, tot mai des, asupra riscurilor generate de utilizarea inteligenței artificiale în activitatea companiilor.
Această schimbare spune multe despre evoluția pieței. Investitorii cumpără din ce în ce mai puțin active și din ce în ce mai mult predictibilitate.
OUG nr. 7/2026, una dintre cele mai ample provocări pentru administrația publică locală
În zona dreptului administrativ, fără îndoială, principalul subiect al primei jumătăți de an l-a reprezentat implementarea OUG nr. 7/2026. Actul normativ a generat un amplu proces de reorganizare la nivelul autorităților administrației publice locale, impunând adoptarea într-un termen scurt a unor măsuri cu impact direct asupra organizării instituționale și a raporturilor de serviciu.
Dacă mediul privat și-a reorganizat activitatea din rațiuni economice, administrația publică locală a făcut-o ca urmare a intervenției legislative.
Am asistat mai multe unități administrativ-teritoriale în procesul de reorganizare impus de ordonanță, iar complexitatea acestor proiecte nu a rezultat doar din modificările legislative, ci și din timpul foarte scurt în care autoritățile au fost obligate să ia decizii cu impact major asupra organizării instituțiilor. Analiza structurilor organizatorice, identificarea posturilor afectate, elaborarea documentației administrative și gestionarea procedurilor ulterioare au presupus o colaborare permanentă între factorii decizionali și echipele juridice.
În paralel, reprezentăm deja mai multe autorități locale în litigii generate de aplicarea ordonanței. Din perspectiva avocatului, aceasta este poate cea mai interesantă etapă: aceea în care dreptul se construiește nu doar prin norme, ci și prin jurisprudență.
Aceste dosare vor contribui, fără îndoială, la conturarea practicii judiciare într-un domeniu aflat încă într-o etapă incipientă și vor oferi repere importante pentru modul în care dispozițiile ordonanței vor fi interpretate și aplicate în viitor.
Dincolo de cifre, despre încredere și responsabilitate
Poate cea mai importantă concluzie a primei jumătăți de an nu privește însă clienții noștri, ci propria profesie. În urmă cu zece ani, avocatul era implicat, de regulă, atunci când o decizie fusese deja luată. Astăzi, în majoritatea proiectelor importante, avocatul participă încă din faza în care se discută oportunitatea investiției, strategia reorganizării sau arhitectura unei tranzacții.
Această schimbare spune multe despre maturizarea mediului de afaceri românesc. Managerii și antreprenorii înțeleg tot mai bine că riscul juridic nu este un element care trebuie gestionat după apariția problemei, ci unul care trebuie anticipat.
Într-o economie în care schimbarea devine regula, avantajul competitiv nu mai aparține neapărat celui care crește cel mai repede, ci celui care reușește să se adapteze cel mai bine.
Pentru echipa noastră, aceste luni au însemnat mai mult decât gestionarea unui volum ridicat de proiecte. Au însemnat participarea la decizii dificile, susținerea clienților în momente de transformare și asumarea unui rol de partener strategic, capabil să ofere nu doar răspunsuri juridice, ci și predictibilitate într-un context marcat de incertitudine. Și cred că aceasta este direcția în care evoluează avocatura de business modernă. Expertiza juridică rămâne fundamentul profesiei, însă diferența este făcută de capacitatea avocatului de a înțelege mecanismele economice, de a anticipa riscurile și de a contribui activ la dezvoltarea sustenabilă a organizațiilor pe care le asistă.
Din această perspectivă, cred că 2026 nu va rămâne în memoria mediului de afaceri ca anul reorganizărilor, ci ca anul în care organizațiile au început să privească schimbarea nu ca pe o criză, ci ca pe un proces firesc de evoluție. Iar pentru avocatura de business, aceasta înseamnă mai mult decât o schimbare de practică: înseamnă redefinirea rolului avocatului ca partener strategic în dezvoltarea organizațiilor.
