Piperea si Asociatii obtine deschiderea procedurii insolventei asupra unui ONG

Firma de avocatura Piperea si Asociatii a acordat asistenta juridica unei asociatii constituite in temeiul OG 26/2000 pentru deschiderea voluntara a procedurii insolventei in forma simplificata. In urma sustinerilor avocatilor, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, a admis cererea si a deschis procedura simplificata a falimentului fata de acest ONG.

Confruntate cu criza economica, dar si cu lipsa de coerenta a actiunilor Autoritatii de Management, care a modificat unilateral in repetate randuri contractele de pre-finantare/finantare, conducand la reducerea/stoparea finantarilor, asociatiile si fundatiile s-au vazut in imposibilitatea de a mai sustine proiectele (in general finantate prin programe AMPOSDRU) si de a mai plati creditorii.

In consecinta, solutia identificata pentru ONG-urile care au acumulat datorii semnificative ca urmare a conduitei culpabile a Autoritatii de Management consta in deschiderea procedurii insolventei tocmai pentru a nu scurtcircuita raporturile juridice in care sunt implicate.

Una dintre problemele intalnite in practica este data de jurisprudenta neunitara a instantelor, care, nu in putine randuri, au apreciat fie ca ONG-urile nu au calitatea de debitor in intelesul Legii nr. 85/2006, fie au interpretat mult prea restrictiv conceptul de “activitati economice”. Or, un ONG, in calitate de asociatie/fundatie constituita in baza prevederilor OG 26/2000, are calitatea de debitor in intelesul Legii nr. 85/2006, in conformitate cu prescriptiile art. 1. pct. 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit carora orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice poate fi supusa procedurii insolventei.

Avocatul Gheorghe Piperea (foto), Managing Partner al Piperea si Asociatii, arata inca din anul 2008 ca, intr-adevar, asociatiile si fundatiile pot, in baza art. 48 din OG nr. 26/2000, sa exercite “activitati economice directe”, cu conditia ca aceste activitati sa aiba caracter accesoriu si ca profiturile sa fie orientate spre scopurile non-profit ale organizatiei. Asadar, nu exista niciun argument logic sau legal care sa inlature aplicabilitatea procedurii insolventei in cazul ONG-urilor. Daca din lege nu rezulta o excludere expresa de la procedura “generala” de insolventa a ONG-urilor, rezulta ca, cel putin teoretic, este posibila o reorganizare judiciara.

In alta ordine de idei, trebuie tinut cont, in procedura insolventei asociatiilor sau fundatiilor, ca OG nr. 26/2000 interzice distribuirea fondurilor sau activelor ramase in urma lichidarii catre membrii fundatiei sau asociatiei. Fiind o procedura orientata catre interesul creditorilor de a-si acoperi creantele contra debitorului, procedura insolventei impune distribuirea sumelor rezultate din lichidare catre creditori, in ordinea de preferinta prevazuta de lege. Numai in cazul in care, in urma distribuirilor facute catre creditori, ar mai ramane un surplus de fonduri sau de active, acest surplus ar urma sa fie distribuit unei fundatii sau asociatii cu scop asemanator.

Deschiderea procedurii simplificate fata de asociatii/fundatii prezinta numeroase avantaje. In primul rand, vor fi reduse scurtcircuitele generate de incapacitatea de plata a acestor debitori. In al doilea rand, organele de conducere ale ONG-urilor nu mai pot fi trase la raspundere pentru introducerea tardiva a cererii de deschidere a procedurii insolventei. In al treilea rand, redirectionarea unui procent din suma datorata cu titlu de impozit nu va mai fi facuta catre ONG-uri care nu isi mai pot indeplini scopul pentru care au fost constituite. Desigur, nu in ultimul rand, creditorii isi pot indestula creantele prin lichidarea bunurilor din patrimoniul asociatiei/fundatiei.

Asadar, insolventa ONG-urilor este o solutie viabila in contextul actual socio-economic, reusita Piperea si Asociatii confirmand aceasta teza.