România oferă investitorilor străini o combinație de oportunități economice și acces direct la piața europeană. Țara este stat membru al Uniunii Europene din 2007, membră NATO din 2004 și face parte din spațiul Schengen în integralitate începând cu 1 ianuarie 2025. Companiile înființate în România beneficiază de acces la piața unică europeană, care numără aproximativ 450 de milioane de consumatori, în timp ce România continuă să ofere costuri cu forța de muncă relativ competitive comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, potrivit unui material scris de avocații de la PGC Partners.

Textul este semnat de Paul George Căta, Founder & Managing Partner, Lorena Ștefania Stanciu, Co-Managing Partner, Andrada Barbu, Partner, și Bogdan Crețu, Investment Banker / M&A.

Cota standard a impozitului pe profit este de 16%, însă, în funcție de dimensiunea companiei și de domeniul de activitate, pot fi aplicabile regimuri fiscale speciale sau reguli privind impozitul minim.

ROMÂNIA – O PLATFORMĂ REGIONALĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE DIGITALĂ

Dincolo de dimensiunea propriei piețe, România oferă investitorilor internaționali oportunitatea de a deveni o platformă regională care conectează Uniunea Europeană cu Ucraina, Republica Moldova, regiunea Mării Negre și Europa de Sud-Est.

Poziția geografică a țării, Portul Constanța, fluviul Dunărea, precum și coridoarele rutiere și feroviare facilitează transportul echipamentelor, materialelor și mărfurilor către Ucraina.

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România poate găzdui sedii regionale, centre de trezorerie, hub-uri logistice și facilități de producție într-un cadru juridic și financiar relativ stabil.

Reconstrucția Ucrainei reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de stimulare a cererii pe termen lung. Cea mai recentă evaluare comună realizată de Banca Mondială, Comisia Europeană, Organizația Națiunilor Unite și Guvernul Ucrainei estimează că necesarul pentru reconstrucție și redresare se ridică la aproximativ 588 de miliarde de dolari în următorii zece ani, aproape jumătate din această sumă fiind destinată infrastructurii de transport, sectorului energetic și locuințelor.

În acest context, România este bine poziționată pentru a deveni baza operațională a companiilor care furnizează materiale de construcții, structuri prefabricate, echipamente electrice, utilaje, servicii logistice, inginerie, produse medicale și servicii profesionale.

Capacitățile de producție dezvoltate în România pot deservi inițial piața internă și piața europeană, urmând ca, treptat, să răspundă și cererii din Ucraina. Astfel, investitorii își reduc dependența de o singură țară sau de un singur proiect.

O a doua oportunitate importantă este dezvoltarea infrastructurii digitale a României.

Capacitatea instalată a centrelor de date era sub 100 MW în 2025, însă proiectele anunțate – inclusiv dezvoltarea unei regiuni dedicate centrelor de date pentru inteligență artificială în sud-vestul României și propunerea privind construirea Black Sea AI Gigafactory – indică planuri de investiții mult mai ambițioase.

Aceste proiecte de mare anvergură generează cerere nu doar în sectorul tehnologic, ci și în domenii precum producția de energie, modernizarea rețelelor de transport și distribuție, dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă, încheierea contractelor pe termen lung pentru achiziția energiei electrice, stocarea energiei în baterii, sisteme de răcire, rețele de fibră optică, construcții industriale și echipamente specializate.

Totodată, acestea pot accelera investițiile în capacități de producție a energiei nucleare, pe gaze naturale și din surse regenerabile, necesare pentru furnizarea unei energii fiabile, cu emisii reduse de carbon și disponibilă în bandă.

Din perspectiva finanțării corporative, investitorii pot combina o societate holding sau operațională în România cu achiziții, societăți mixte (joint ventures) ori investiții de tip greenfield, alături de companii de proiect dedicate investițiilor din Ucraina și separate din punct de vedere juridic și financiar.

Structura de finanțare poate include capitalul investitorilor, împrumuturi acordate de acționari, credite de la bănci locale și internaționale, instrumente de sprijin financiar oferite de Uniunea Europeană și statul român, finanțări instituționale, precum și garanții împotriva riscurilor politice sau a riscurilor de război.

România nu poate elimina riscurile asociate investițiilor în Ucraina, însă poate oferi o bază operațională stabilă în cadrul Uniunii Europene, din care capitalul poate fi alocat treptat, expunerile pot fi separate, iar proiectele pot fi finanțate și asigurate în funcție de profilul lor specific de risc.

ÎNCEPEREA ACTIVITĂȚII ÎN ROMÂNIA: ÎNFIINȚAREA UNEI COMPANII

Înființarea unei societăți

Cea mai utilizată formă juridică de către investitorii străini care intră pe piața românească este societatea cu răspundere limitată (SRL).

SRL-ul oferă o structură de administrare flexibilă și un proces de înființare relativ simplu și rapid.

Dreptul societar român și constituirea unei societăți

Legislația societară din România nu impune, în general, ca asociații sau administratorii unei societăți să fie rezidenți români. O societate cu răspundere limitată (SRL) poate fi deținută integral de o persoană fizică sau juridică străină, iar administrarea acesteia poate fi încredințată unuia sau mai multor administratori nerezidenți. Totuși, numirea unui administrator străin nu îi conferă automat dreptul de a locui sau de a munci în România.

Un SRL poate avea între unul și 50 de asociați, persoane fizice sau juridice.

Capitalul social

Capitalul social minim pentru înființarea unui SRL este de 500 lei.

În cazul unui SRL a cărui cifră de afaceri netă din exercițiul financiar precedent depășește 400.000 lei, capitalul social minim este de 5.000 lei. Societățile deja existente care intră sub incidența acestei cerințe trebuie să își majoreze capitalul social în termenul de tranziție prevăzut de lege. Dacă pragul cifrei de afaceri este depășit ulterior înființării, majorarea capitalului trebuie realizată până la sfârșitul exercițiului financiar următor.

Pentru investiții de amploare sau structuri destinate unui număr mai mare de acționari, investitorii pot opta pentru înființarea unei societăți pe acțiuni (SA).

Sediul social și procedura de înființare

Orice societate românească trebuie să aibă un sediu social în România, susținut de un drept legal de folosință asupra spațiului respectiv (de regulă, un contract de închiriere).

În etapa inițială a investiției și chiar pe durata existenței societății, sediul social poate fi stabilit și la sediul profesional al unui avocat din România, în baza unui contract de asistență juridică.

Deschiderea contului bancar

Băncile din România aplică proceduri detaliate privind cunoașterea clientelei (Know Your Customer – KYC), prevenirea spălării banilor și verificarea respectării sancțiunilor internaționale.

Documentele și cerințele de identificare pot varia în funcție de bancă, jurisdicția investitorului, structura acționariatului și identitatea beneficiarilor reali. În anumite situații, banca poate solicita prezența fizică a persoanei pentru identificare.

Persoanele juridice române trebuie să dețină cel puțin un cont de plăți deschis în România sau un cont la Trezoreria Statului.

Societățile nou-înființate trebuie să deschidă un astfel de cont în termen de 60 de zile lucrătoare de la înmatriculare și să mențină cel puțin un cont pe toată durata desfășurării activității. Nerespectarea acestei obligații poate conduce la declararea societății ca inactivă fiscal, iar dacă situația nu este remediată în termenul prevăzut de lege, poate duce, în ultimă instanță, la dizolvarea societății.

REGIMUL DE INTRARE ȘI ȘEDERE ÎN ROMÂNIA: VIZE ȘI PERMISE DE ȘEDERE

Cerințele privind obținerea unei vize depind de cetățenia investitorului, durata șederii preconizate și activitățile care urmează să fie desfășurate în România.

Pentru vizite de afaceri de scurtă durată, precum participarea la întâlniri, negocieri sau desfășurarea activităților pregătitoare pentru înființarea unei societăți, cetățenii străini eligibili pot intra în România fără viză sau, în funcție de cetățenie, pot avea nevoie de o viză Schengen de scurtă ședere pentru afaceri.

Șederile de scurtă durată sunt limitate, în general, la 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile și nu conferă, prin ele însele, dreptul de a desfășura activități lucrative în România.

Cetățenii din afara Uniunii Europene care intenționează să locuiască în România sau să desfășoare în mod activ activități profesionale ori de management pot avea nevoie de o viză de lungă ședere, urmată de obținerea unui permis de ședere în România.

Procedura de imigrare aplicabilă depinde de rolul persoanei și poate avea ca temei desfășurarea de activități comerciale, angajarea în muncă, detașarea, exercitarea unei profesii sau alte scopuri recunoscute de legislația română.

Cetățenii străini din afara Uniunii Europene care intră în România pot fi obligați să obțină:

a) o viză uniformă (Tip C – viză Schengen de scurtă ședere); sau

b) o viză de lungă ședere (Tip D).

Tipul de viză necesar depinde în principal de scopul și durata șederii.

Vizele uniforme (de scurtă ședere) permit cetățenilor din afara UE să rămână în România și în spațiul Schengen timp de maximum 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile, fiind utilizate, de regulă, pentru turism, vizite de afaceri sau alte activități temporare.

În schimb, cetățenii din afara UE care intenționează să rămână în România pentru perioade mai lungi – de exemplu pentru muncă, desfășurarea de activități comerciale sau realizarea de investiții – trebuie să obțină o viză de lungă ședere înainte de intrarea în țară.

După intrarea în România în baza unei vize de lungă ședere, cetățeanul străin este obligat să solicite un permis de ședere, emis de autoritățile române competente în domeniul imigrației, document care îi conferă dreptul legal de a rămâne în România pe termen lung.

4.1. Condiții generale pentru obținerea unei vize românești

Cererile de viză se depun, de regulă, la misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din statul în care solicitantul își are reședința.

Deși documentele necesare diferă în funcție de tipul vizei solicitate, în general, solicitantul trebuie să prezinte:

• un pașaport valabil, cu o perioadă suficientă de valabilitate rămasă;
• documente care justifică scopul călătoriei sau al șederii;
• dovada cazării în România;
• dovada existenței unor mijloace financiare suficiente pentru întreținere;
• o asigurare medicală valabilă pe întreaga durată a șederii;
• documente care demonstrează că solicitantul nu reprezintă un risc pentru securitatea națională, sănătatea publică sau regimul migrației.

Autoritățile române analizează fiecare cerere în funcție de scopul declarat al călătoriei și de documentele justificative depuse.

4.2. Tipuri de vize și condiții specifice

Pe lângă condițiile generale prezentate anterior, fiecare categorie de viză este supusă unor cerințe specifice, în funcție de scopul intrării în România.

Secțiunile următoare prezintă unele dintre cele mai utilizate tipuri de viză pentru cetățenii străini care intră în România. Exemplele au caracter orientativ și nu acoperă toate categoriile prevăzute de legislația română privind imigrația.

4.2.1. Viza uniformă (viză Schengen de scurtă ședere – Tip C)

După aderarea României la spațiul Schengen, România emite vize uniforme Schengen, care permit titularilor să rămână în România și să călătorească în celelalte state Schengen pentru o perioadă de maximum 90 de zile în orice interval de 180 de zile.

Aceste vize sunt acordate, în principal, pentru scopuri precum turismul, vizitele de afaceri sau participarea la evenimente.

În funcție de scopul călătoriei, solicitanții pot fi obligați să prezinte următoarele documente:

a) Vizite de afaceri

Pentru deplasările în interes de afaceri, pot fi solicitate:

• o invitație din partea unei societăți comerciale sau a unei autorități publice pentru participarea la întâlniri, conferințe sau evenimente privind activități comerciale, industriale ori profesionale;
• documente suplimentare care demonstrează existența unor relații comerciale sau profesionale;
• bilete de acces sau confirmări de înregistrare la târguri, expoziții ori congrese, dacă este cazul;
• documente care atestă activitatea societății;
• documente care confirmă funcția sau calitatea solicitantului în cadrul societății.

b) Turism

Pentru călătoriile în scop turistic, pot fi solicitate:

• documente privind cazarea, respectiv o invitație din partea persoanei care găzduiește solicitantul, o confirmare a rezervării la hotel sau orice alt document care dovedește locul unde acesta va fi cazat;
• documente privind itinerariul călătoriei, precum confirmarea rezervării unui pachet turistic organizat sau orice alt document care descrie traseul planificat.

În toate cazurile, solicitantul trebuie să furnizeze informații care să permită autorităților să verifice intenția sa de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate.

În funcție de circumstanțele individuale, autoritățile pot solicita documente suplimentare.

4.2.2. Vizele de lungă ședere (Tip D)

Vizele de lungă ședere sunt necesare cetățenilor străini care intenționează să rămână în România pentru o perioadă mai mare de 90 de zile.

Aceste vize sunt emise, de regulă, pentru o perioadă inițială de până la 90 de zile și permit titularului să solicite un permis de ședere după intrarea în România.

Vizele de lungă ședere sunt acordate pentru scopuri specifice, cele mai frecvente fiind:

• angajarea în muncă;
• desfășurarea de activități comerciale;
• realizarea de investiții.

a) Viza pentru activități comerciale (Tip D/AC)

Această viză poate fi acordată cetățenilor străini care sunt asociați sau acționari ai unor societăți românești, dețin funcții de conducere sau de administrare și intenționează să desfășoare ori să dezvolte investiții în România.

Solicitanților unei vize de lungă ședere pentru activități comerciale li se poate solicita obținerea unui aviz tehnic privind planul de afaceri, emis de autoritatea română competentă.

În acest sens, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului este autoritatea competentă să emită un aviz tehnic de specialitate privind planul de afaceri al investitorilor străini, necesar pentru obținerea unei vize de lungă ședere în scopul desfășurării de activități comerciale.

Solicitantul trebuie să demonstreze, printr-un extras de cont emis de o bancă din România pe numele său, că dispune de fonduri de cel puțin 100.000 euro (în cazul acționarilor unei SA) sau 70.000 euro (în cazul asociaților unei SRL). Totodată, investiția prevăzută în planul de afaceri trebuie să atingă aceleași valori sau, alternativ, să conducă la crearea a cel puțin 10 locuri de muncă (pentru un SRL) ori 15 locuri de muncă (pentru o SA).

Pe lângă condițiile generale, solicitantul trebuie să prezinte și:

• o asigurare medicală valabilă pentru întreaga perioadă de valabilitate a vizei;
• un certificat de cazier judiciar (sau un document echivalent) emis de autoritățile statului de domiciliu ori de reședință, apostilat sau supralegalizat, după caz.

b) Viza pentru investitori sau administratori de societăți – Tip D/AE

Această viză poate fi acordată cetățenilor străini care intenționează să desfășoare în România activități economice organizate și reglementate prin dispoziții legale speciale.

Solicitanții trebuie să demonstreze că îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația specială aplicabilă activității pe care intenționează să o desfășoare.

În cazul cetățenilor străini desemnați administratori ai unei societăți românești, societatea trebuie să fi realizat o contribuție la capital sau un transfer de tehnologie în valoare de cel puțin 50.000 euro.

Pe lângă condițiile generale, solicitanții trebuie să prezinte:

• dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de legislația specială aplicabilă;
• o asigurare medicală valabilă pentru întreaga perioadă a vizei;
• un certificat de cazier judiciar (sau document echivalent), apostilat sau supralegalizat, după caz.

4.3. Obligații după intrarea în România

Viza națională de lungă ședere (Tip D) permite cetățenilor străini să intre și să rămână exclusiv pe teritoriul României pentru o perioadă de maximum 90 de zile.

După intrarea în țară, titularii vizei pot solicita Ministerului Afacerilor Interne – Inspectoratul General pentru Imigrări prelungirea dreptului de ședere temporară și eliberarea permisului de ședere.

Cererea pentru prelungirea dreptului de ședere trebuie depusă cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea vizei de lungă ședere.

Prelungirea se acordă numai cu aprobarea prealabilă a autorităților competente în domeniul imigrației.

Contabilitate și conformare fiscală

Societățile românești au obligația de a organiza contabilitatea în partidă dublă.

Contabilitatea poate fi organizată intern, prin personal calificat, sau externalizată către un contabil autorizat ori o firmă de contabilitate din România. Responsabilitatea pentru organizarea corespunzătoare a contabilității revine administratorilor societății.

România dispune de un sistem fiscal puternic digitalizat. În funcție de activitatea și statutul fiscal al companiei, obligațiile de raportare pot include:

• declarațiile privind salariile;
• deconturile de TVA;
• declarațiile privind impozitul pe profit;
• facturarea electronică prin sistemul RO e-Factura;
• raportarea SAF-T prin Declarația D406.

În cazul în care societatea este reprezentată în fața autorităților de un contabil, consultant fiscal sau alt profesionist, pot fi necesare procuri.

Documentele societare și procurile întocmite în străinătate pot necesita apostilare sau supralegalizare consulară, în funcție de statul de origine și de tratatele internaționale aplicabile, precum și traducerea autorizată în limba română.

Principalii parametri fiscali

Impozitul pe profit: cota standard este de 16% din profitul impozabil.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor: societățile eligibile pot opta pentru o cotă de 1% din venituri, în limita unui plafon anual de 100.000 euro și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege.

Impozitul minim pe cifra de afaceri: companiile cu o cifră de afaceri anuală ajustată de peste 50 milioane euro pot datora un impozit minim dacă impozitul pe profit calculat este inferior celui rezultat din formula legală. Pentru anul fiscal 2026, cota aplicabilă este de 0,5%, iar acest impozit este programat să fie eliminat începând cu anul fiscal 2027.

TVA: cota standard este de 21%, iar cota redusă de 11% se aplică anumitor categorii de bunuri și servicii.

Dividende: cota standard a impozitului reținut la sursă este de 16%, cu posibilitatea aplicării unor scutiri sau reduceri în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri ori a legislației Uniunii Europene.

Redactarea contractelor necesare

Contractele redactate profesionist reprezintă o componentă esențială a desfășurării activității în România.

În funcție de natura afacerii, acestea pot include contracte comerciale, contracte cu furnizorii și distribuitorii, contracte de închiriere, contracte individuale de muncă și acorduri între asociați.

Contractele individuale de muncă trebuie încheiate în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității salariatului.

Datele relevante trebuie transmise și în registrul electronic REGES-ONLINE, în termenul prevăzut de lege.

Clauzele clare privind plata, răspunderea, încetarea contractului, confidențialitatea, legea aplicabilă și soluționarea litigiilor reduc semnificativ riscul apariției disputelor comerciale și al costurilor neprevăzute.

Controlul investițiilor străine directe (FDI)

România aplică un regim extins de control al investițiilor străine directe pentru tranzacțiile care pot afecta securitatea națională sau ordinea publică.

Regulile se pot aplica nu doar investitorilor din afara Uniunii Europene, ci și investitorilor din UE sau din România, în funcție de structura tranzacției.

În general, notificarea prealabilă este obligatorie atunci când investiția depășește 5 milioane euro și privește un sector sensibil, precum:

• energia;
• transporturile;
• comunicațiile;
• infrastructura financiară;
• apărarea;
• securitatea cibernetică;
• tehnologiile critice;
• industria farmaceutică;
• securitatea alimentară;
• mass-media.

Și investițiile sub acest prag pot fi analizate dacă ridică probleme privind securitatea națională sau ordinea publică.

Regimul poate acoperi achiziții de acțiuni sau active, investiții de tip greenfield, majorări de capital și extinderi de capacitate.

Inclusiv investițiile minoritare pot intra sub incidența controlului atunci când conferă posibilitatea exercitării unui control efectiv asupra societății.

În urma modificărilor legislative din martie 2026, anumite reorganizări intragrup între entități din UE sau OCDE sunt exceptate de la obligația notificării, cu condiția să nu existe modificări privind controlul efectiv sau beneficiarul real și ca finanțarea să provină exclusiv din surse intragrup sau din UE/OCDE.

Notificările sunt analizate de Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD).

Taxa de analiză este de 5.000 euro, iar tranzacția nu poate fi finalizată înainte de obținerea aprobării.

Nerespectarea obligației de notificare poate atrage amenzi de până la 10% din cifra de afaceri anuală mondială a investitorului și poate afecta valabilitatea sau implementarea tranzacției.

Derularea activității: prevenirea riscurilor

După începerea activității, societățile din România trebuie să mențină contracte comerciale, politici interne și proceduri de conformare adecvate.

În funcție de activitatea desfășurată, acestea pot avea obligații privind:

• protecția datelor cu caracter personal (GDPR);
• raportarea beneficiarului real;
• legislația muncii;
• normele sectoriale privind prevenirea spălării banilor.

Acordurile de confidențialitate și alte măsuri rezonabile de protecție pot contribui la securizarea informațiilor comerciale sensibile.

Întrucât legislația românească în materie societară, fiscală, de muncă și de reglementare este modificată frecvent și implică numeroase formalități locale, investitorii străini ar trebui să beneficieze de asistență juridică și fiscală permanentă.

Consilierea oferită încă din fazele incipiente ale investiției poate facilita respectarea obligațiilor legale, adaptarea documentației grupului la legislația română și prevenirea unor întârzieri sau costuri suplimentare.

Înregistrarea mărcilor

Investitorii străini își pot proteja mărcile în România prin depunerea unei cereri la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), autoritatea competentă pentru înregistrarea și administrarea mărcilor naționale.

Alternativ, aceștia pot solicita înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene prin EUIPO, care oferă protecție în toate statele membre, sau pot utiliza Sistemul de la Madrid administrat de OMPI (WIPO), dacă sunt îndeplinite condițiile aplicabile.

Strategia optimă depinde de piețele pe care va fi utilizată marca, de produsele și serviciile vizate și de existența unor drepturi anterioare.

Solicitanții din afara Uniunii Europene pot avea obligația de a desemna un reprezentant autorizat în procedurile desfășurate în fața OSIM.

Alte informații esențiale

Începând cu 1 iulie 2026, salariul minim brut pe economie este de 4.325 lei pe lună.

Programul normal de lucru este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, iar salariații beneficiază de cel puțin 20 de zile lucrătoare de concediu anual plătit.

În mod obișnuit:

• contribuția la pensie (CAS) este de 25%;
• contribuția la sănătate (CASS) este de 10%;
• impozitul pe venitul salarial este de 10%, aplicat după deducerea contribuțiilor și a deducerilor legale;
• angajatorul datorează, în general, contribuția asiguratorie pentru muncă de 2,25%.

În anumite situații pot exista scutiri sau reguli speciale.

Ca regulă generală, angajarea cetățenilor din afara Uniunii Europene presupune obținerea unei autorizații de muncă de către angajatorul român, urmată de obținerea de către angajat a vizei de lungă ședere și a permisului de ședere, cu excepția cazurilor în care legea prevede o derogare.

Concluzie

România oferă investitorilor străini acces la piața unică europeană, un cadru juridic flexibil pentru desfășurarea afacerilor și condiții operaționale competitive.

În același timp, înființarea și administrarea unei afaceri în România presupun respectarea atentă a legislației societare, fiscale, de muncă, de imigrare și a celorlalte reglementări aplicabile.

Structura juridică și fiscală optimă trebuie analizată încă din faza inițială a investiției, în special atunci când aceasta implică activități reglementate, angajați străini, tranzacții imobiliare sau operațiuni supuse controlului investițiilor străine directe.

Având în vedere modificările frecvente ale legislației și procedurilor administrative din România, colaborarea încă de la început și pe parcursul investiției cu consultanți juridici, fiscali și contabili locali poate contribui la evitarea întârzierilor, reducerea riscurilor de neconformare și dezvoltarea unei prezențe sustenabile pe piața românească.