Perspective fiscale și legislative în 2019. Principalele declarații ale Andreei Artenie, Partener Reff și Asociații

Tariful de monitorizare datorat ANCOM și contribuția către ANRE

Ca notă introductivă, deschidem discuția cu privire la două modificări introduse prin O.U.G. nr. 114/2018: (i) tariful de monitorizare anual în sectorul telecom în cuantum de 3% din cifra de afaceri și (ii) contribuția bănească percepută de ANRE de la titularii de licenţe în domeniul energiei electrice, al energiei electrice şi termice în cogenerare pentru componenta energia electrică, al gazelor naturale egală cu 2% din cifra de afaceri realizată de aceştia din activităţile ce fac obiectul licenţelor acordate de ANRE.

Deși tariful de monitorizare din sectorul telecom este mult mai bine caracterizat în legislația europeană și națională decât contribuția bănească datorată ANRE, totuși, în opinia noastră, în lipsa unor norme care să lămurească pe deplin, conceptual, cele două taxe, acestea au o rațiune similară – de susținere a costurilor administrative ale autorităților de reglementare – și deci ar trebui să aibă un regim juridic asemănător.

În sectorul telecom, în interpretarea art. 12 din Directiva nr. 2002/20/CE (privind autorizarea) jurisprudența CJUE emisă în proceduri de întrebări preliminare formulate de instanțe din țări precum Italia, Germania, Olanda a stabilit că statelor membre le este permis să impună întreprinderilor care furnizează un serviciu sau o rețea de comunicații electronice o taxă în vederea finanțării activităților autorităților naționale de reglementare, însă cu respectarea unor condiții precum:

  • taxa respectivă să fie exclusiv destinată acoperirii cheltuielilor administrative corespunzătoare activităților desfășurate de autoritatea de reglementare
  • ca totalitatea veniturilor obținute din taxa în cauză să nu depășească totalitatea costurilor aferente acestor activități
  • aceeași taxă să fie impusă fiecărei întreprinderi în mod obiectiv, transparent și proporțional.

În ceea ce privește introducerea contribuției de 2% datorate ANRE, potrivit jurisprudenței CJUE, aceasta trebuie justificată de situații excepționale ori motive de interes general, neputând fi invocate în mod valabil, în susținerea unui astfel de sistem, nici protecția economiei țării, nici restabilirea echilibrului bugetar prin creșterea veniturilor fiscale.

Modificarea cadrului legislativ privind protecția consumatorilor

Proiectul de OUG publicat de ANPC conduce la înăsprirea sancțiunilor aplicabile, respectiv:

  • Amenzile ce pot fi impuse în baza OG 21/1992 privind protecția consumatorilor pot avea un cuantum cuprins între 2% si 4% din cifra de afaceri, pe lângă cazurile specifice indicate de ordonanță (pentru care, în forma în vigoare, sunt prevăzute limite minime și maxime între care poate fi dispusă amendă – între 200 RON și 100.000 RON) și pentru încălcări repetate și încălcări grave (e.g. dacă fapta a avut ca urmare afectarea gravă și în mod repetat a intereselor mai multor consumatori sau dacă fapta a avut ca urmare vătămarea sănătății sau a integrității corporale a unei sau mai multor persoane), precum și în situația în care operatorul economic nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse în termenele și condițiile stabilite prin procesele-verbale de sancționare și ca urmare a rămânerii definitive a hotărârilor instanțelor de judecată;
  • Măsurile dispuse prin procesele-verbale de constatare a contravenției se aplică la nivelul tuturor punctelor de lucru ale operatorului economic;
  • Operatorii economici vor fi obligați să afișeze pe ușa de la intrarea principală în unitate, pe o perioadă de 30 de zile, o informare cu privire la măsurile aplicate prin actele de control;
  • În cazul în care se dispune sancțiunea complementară privind închiderea definitivă a unității, agentul constatator va putea propune pentru societate, administrator și asociații societății, interzicerea de a mai desfășura activitățile prevăzute în Codul CAEN pentru care a fost sancționată societatea, pentru o perioadă de până la 3 ani;
  • Sancțiunile ce pot fi impuse în baza Legii 363/2007 privind practicile comerciale incorecte pot ajunge până la maxim 3% din cifra de afaceri pentru unele practici comerciale incorecte (cele agresive și cele care nu sunt înșelătoare), respectiv 4% din cifra de afaceri pentru practicile comerciale înșelătoare, precum și pentru nerespectarea măsurilor impuse de ANPC.

Comun celor două acte normativ anterior amintite (i.e. OG 21 si L 363) este faptul că proiectul de OUG NU mai acordă operatorilor economici cărora le-au fost reținute încălcări ale prevederilor acestor acte normative, facilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii astfel stabilite.  

În plus, pentru furnizorii de servicii, sunt relevante următoarele modificări:

  • Cuantumul amenzilor ce pot fi impuse în baza Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive poate ajunge până la 5% din cifra de afaceri în cazul încălcării interdicției de a stipula clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
  • De altfel, o altă modificare de impact propusă prin proiectul de OUG este aceea potrivit căreia instanța de judecată, în situația în care constată existența unor clauze abuzive în contractul analizat, aceasta obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale și fără a mai avea posibilitatea inserării acestora în cuprinsul noilor contracte pe care urmează să le utilizeze în activitatea profesională. În plus, instanța va dispune și restituirea, în totalitate, către consumatori, a sumelor percepute în temeiul unor clauze abuzive.