PERIMAREA CERERII ÎN CAZUL DECESULUI UNEIA DINTRE PĂRȚI ÎN CURSUL LITIGIULUI CIVIL

Autor: Av. Luminița Sima, Junior Asssociate GMCID

I. Ce se întâmplă în situația decesului uneia dintre părți în cursul unui litigiu civil?

1. În cadrul unui litigiu civil, decesul uneia dintre părți în timpul procesului are consecințe directe față de derularea și soluționarea litigiului.
2. Ca urmare a decesului unei părți pe parcursul soluționării cauzei civile, devine incidentă transmiterea calității procesuale active sau pasive, după caz, în funcție de calitatea defunctului în proces – respectiv dacă acesta era reclamant/pârât.[1]
3. În situația în care decesul s-a ivit după introducerea cererii de chemare în judecată iar partea interesată nu solicită termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, instanța va dispune suspendarea de drept a cauzei.
4. În cazul în care se solicită acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului iar la termenul acordat, partea interesată nu poate indica moștenitorii celui decedat, în egală măsură instanța de judecată va dispune suspendarea judecății în temeiul art. 412 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ.[2]
5. Instituția suspendării de drept a fost reglementată în scopul de a oferi celor interesați posibilitatea de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului față de împrejurarea incidentă și anume – introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate.
6. Suspendarea va începe să curgă numai de la data la care instanța a dispus suspendarea iar nu de la data de la care s-a ivit decesul părții, această măsură producând efecte față de toate părțile din proces.[3]
7. Esențial este faptul că reluarea judecății se poate face exclusiv printr-o cerere de redeschidere formulată de partea interesată în care vor fi arătați moștenitorii părții decedate.[4] Arătarea moștenitorilor părții decedate este urmată în mod necesar de introducerea lor în cauză în virtutea transmiterii legale de calitate procesuală a moștenitorilor acceptanți.
8. Reluarea judecății se poate cere de către una dintre părțile din dosar dar și de către oricare dintre moștenitorii părții decedate, fără a fi necesar acordul celorlalți moștenitori.
9. Cu toate acestea, prin cererea de repunere pe rol a cauzei nu este suficientă indicarea anumitor persoane ca moștenitori ai părții decedate, ci această calitate va trebui dovedită, fie prin depunerea certificatului de moștenitor sau a celui de calitate, emis în condițiile art. 115[5] și art. 116 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale[6], fie prin acte de stare civilă, testament, sau martori în vederea stabilirii de către notar a calității de succesibil și/sau după caz a titlului de legatar.[7] Această obligație o au atât moștenitorii părții decedate cât și partea adversă, atunci când formulează cerere de repunere pe rol.
10. Potrivit jurisprudenței recentei a Înaltei Curți de Casație și Justiție[8], în cazul cererii de repunere pe rol formulată de partea adversă este suficient ca aceasta să facă dovada demersurilor rezonabile făcute pentru aflarea moștenitorilor și să ceară instanței concursul pentru obținerea datelor pe care nu le poate obține singură, eventual din motive de protecție a datelor cu caracter personal.
11. Prin urmare, în cazul decesului uneia dintre părți în cadrul unui proces civil, până la arătarea moștenitorilor, va interveni suspendarea de drept constând în fapt într-o oprire a cursului judecății în vederea garantării dreptului la apărare al părților și asigurării principiului contradictorialității, pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu o parte decedată reprezentând un caz de nulitate absolută.

II. Suspendarea de drept a procesului ca urmare a decesului uneia dintre părți, poate conduce la perimarea acțiunii judiciare?

1. Având în vedere rămânerea în nelucrare a litigiului civil până la introducerea moștenitorilor în cauză, în practică  s-a dezbătut problema perimării acțiunii judiciare.
2. Jurisprudența în materie a apreciat faptul că într-o cauză în care dosarul este suspendat de drept pentru neindicarea moștenitorilor nu va conduce la concluzia automată a perimării cererii întrucât perimarea este o sancțiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții. Astfel, partea poate să formuleze cerere de repunere pe rol în momentul în care depune hotărârea judecătorească din care rezultă în mod definitiv moștenitorii, în cauză făcându-se dovada existenței unui dosar în care s-a solicitat deschiderea succesiunii după reclamantul al cărui deces a condus la aplicarea art. 412 alin. (1) pct. 1, dovedindu-se astfel că partea nu a stat în pasivitate.[9]
3. Perimarea constă într-o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra activității judiciare, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare de judecată.
4. Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării sunt următoarele:
   • instanța să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac;
   • pricina să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni;
   • lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părții.
5. Rămânerea cauzei în nelucrare presupune absența oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege, iar motivele imputabile părții reprezintă chestiuni de fapt pe care instanța de judecată le va stabili de la caz la caz.
6. Termenul de perimare fiind un termen procedural pe luni, se calculează potrivit regulilor de drept comun[10] și începe să curgă de la data ultimului act de procedură, îndeplinit de părți sau de instanță, și care nu a mai fost urmat, din motive imputabile părții, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii.
7. În cazul decesului uneia dintre părți, termenul de perimare curge de la data la care s-a dispus suspendarea de drept a cauzei de către instanța de judecată.
8. Dispozițiile legale reglementează o situație de suspendare a cursului perimării timp de o lună potrivit art. 418 alin. (2) din C. proc. civ. doar în situația în care evenimentul declanșator (și anume decesul) a intervenit în ultimele trei luni ale termenului de perimare de 6 luni.

În concret, dispozițiile legale oferă o perioadă de grație limitată doar în situația în care cauza de suspendare de drept intervine în ultimele trei luni ale termenului de perimare, fiind vorba în concret de suprapunerea a două cazuri de suspendare.

9. Părțile pot formula cererere de repunere pe rol a cauzei care poate avea efect întreruptiv al termenului de perimare.[11] Însă, dacă cererea de repunere pe rol este respinsă, nu va avea efect întreruptiv astfel încât termenul de perimare se va calcula în continuare de la momentul pronunțării încheierii de suspendare a cauzei.[12]

10. Dispozițiile legale impun îndeplinirea cumulativă a două condiții  pentru ca un act de procedură să poate avea caracter întreruptiv de perimare – (i) actul de procedură va trebui să fie îndeplinit de partea care justifică un interes și (ii) actul de procedură va trebui să fie îndeplinit cu scopul manifest de a continua judecata pricinii.

11. Părţile ar trebui să întreprindă demersuri și mai apoi să prezinte instanței de judecată certificate de calitate de moștenitor sau de moștenitor, care să indice fără echivoc numele și calitatea moștenitorilor părții decedate; astfel, singurul act care este apt să întrerupă cursul termenului de perimare în cazul dat este cererea de redeschidere a procesului, cerere la care trebuie în mod necesar atașat certificatul de moștenitor, pentru că doar acel act poate „arăta moștenitorii”, în sensul art. 415 alin. (1) pct. 2 Cod proc. civ., iar nu o simplă cerere de redeschidere a procesului, fără a avea atașat actul de moștenire relevant.[13]

12. O nuanță esențială este faptul că perimarea intervine doar în situațiile în care cauza este lăsată în nelucrare din motive imputabile părții interesate, astfel în situația în care solicitarea de repunere pe rol este efectuată de către părțile adverse, este suficient ca aceasta să facă dovada demersurilor rezonabile făcute pentru aflarea moștenitorilor și să ceară instanței concursul pentru obținerea datelor pe care nu le poate obține singură, eventual din motive de protecție a datelor cu caracter personal. [14]

13. Prin urmare, în măsura în care termenul de perimare nu ar curge deloc pe durata suspendării de drept, un proces ar putea rămâne suspendat pe o perioadă nedefinită din cauza decesului unei părți iar acest lucru ar contraveni principiului celerității și scopului justiției de a soluționa litigiile într-un termen rezonabil. Pentru evitarea perimării cererii și a tuturor actelor efectuate în respectivul proces este necesară acțiunea părților în sensul de a depune o cerere de reluare a cauzei temeinic fundamentată.

III. Sancțiunea perimării produce efecte indivizibile în cadrul mai multor acțiuni judiciare formulate în căile de atac, îndreptate împotriva aceleiași hotărâri?

1. Potrivit dispozițiilor legale, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni.
2. În măsura în care sunt mai mulți reclamanți ori pârâți împreună, cererea de perimare ori actul de procedură întrerupător de perimare al unuia va folosi și celorlalți, perimarea constatându-se din oficiu sau la cererea părții interesate.[15]
3. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale privind cererile supuse perimării și efectele acestora asupra coparticipanților, se observă faptul că perimarea va afecta toate actele îndeplinite în fața instanței de judecată, indiferent de autorul acestora, începând cu actul declanșator, respectiv cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs etc. până la ultimul act îndeplinit în cauză în raport de care s-a împlinit termenul de perimare.
4. Ținând cont de faptul că sancțiunea perimării produce efecte indivizibile asupra tuturor persoanelor ce au calitatea de parte în acea fază a procesului, instanța de control judiciar nu va putea decât să verifice condițiile aplicării acestei sancțiuni, fără a avea posibilitatea de apreciere asupra efectelor perimării.[16]
5. Astfel, apreciem că în cadrul căii de atac ordinare sau extraordinare, în măsura depunerii mai multor acțiuni judiciare formulare în căile de atac împotriva aceleiași hotărâri, în cazul îndeplinirii condițiilor perimării, instanța de control judiciar va trebui să constate perimate toate cererile formulate în căile de atac deodată.
6. Potrivit unei decizii relevante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, disjungerea judecării apelurilor este admisibilă exclusiv în cazul unei conexări anterioare a cererilor de apel iar ulterior conexării, instanța ar considera că pentru o mai bună administrare a justiției se impune judecarea separată a unuia dintre apelurile conexate, întrucât, calea de atac este unică iar hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzută de lege.[17]
7. Perimarea se răsfrânge asupra totalității părților din proces, neavând relevanță poziția lor procesuală datorită caracterului unitar al procesului civil.[18]
8. În momentul în care instanța constată perimarea, aceasta va avea ca efect stingerea procesului civil, în faza în care se găsește, împreună cu totalitatea actelor de procedură, părțile fiind repuse în situația anterioară introducerii cererii perimate.[19]
9. Prin urmare, având în vedere faptul că perimarea este o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activității judiciare, nu doar asupra unui act de procedură concret și împotriva tuturor participanților la proces, constatarea ei va conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește, împreună cu toate actele de procedură efectuate în acea instanță.[20]
10. Perimarea nu va afecta dreptul subiectiv civil iar părțile vor fi puse în situația anterioară declanșării procesului.
11. Cu toate acestea, dacă s-a perimat acțiunea judiciară formulată în căile de atac, partea nu se va mai putea exercita o nouă cale de atac împotriva aceleiași hotărâri deoarece ca urmare a perimării apelului se va considera că acesta nu a existat, ceea ce duce la concluzia că împotriva respectivei sentințe nu se va putea declara altă cale de atac iar de la data pronunțării hotărârii de perimare a căii de atac, sentința va deveni definitivă, dobândind autoritate de lucru judecat.[21]
12. În consecință,în cazul suspendării de drept ca urmare a decesului uneia dintre părți, sancțiunea perimării va viza întregul dosar constituit la instanța de control judiciar ca urmare a formulării acțiunilor judiciare formulate în căile de atac.

---

[1] Potrivit art. 38 C. proc. civ. calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății.

[2]  Potrivit art. 412 alin. (1) punctul 1 din Codul de procedură civilă suspendarea operează până la introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate.

[3] A se vedea Drept procesual civil, Gheorghe Liviu Zidaru, Paul Pop, editura Solomon 2020

[4]  Potrivit art. 415 alin. (1) punctul 2 din Codul de procedură civilă

[5]  În temeiul art. 115 din Legea nr. 36/1995 încheierea procedurii succesorale se poate face și înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt și alte persoane îndreptățite la succesiune.

[6]  Potrivit art.116 din Legea nr.36/1995 certificatul de moștenitor se emite în temeiul încheierii privind procedura succesorală.

Potrivit art.115, alin.(1) din Legea nr.36/1995 (interpretare per a contrario) încheierea privind procedura succesorală nu se poate emite înaintea expirării termenului de opțiune succesorală, în cazul în care există indicii cu privire la existența altor persoane îndreptățite la moștenire.

[7] Potrivit dispozițiilor art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, respectiv data decesului.

[8] A se vedea Decizia nr. 493 din 06.03.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, „un astfel de eveniment nu poate țină însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată în continuarea judecății a făcut demersurile necesare și posibile din punctul de vedere al poziției sale procesuale și a identificat și a indicat succesibilii părții decedate. (…) dacă informațiile relative la succesiunea defunctului nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată, în baza rolului său activ, îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin (…)”

[9] A se vedea decizia civilă nr. 315/R/23.10.2018 pronunțată de Tribunalul București  secția a IV-a civilă și decizia nr. 71/13.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,secția I civilă

[10] Potrivit art. 181 alin. (1) punct 3 C. proc. civ. potrivit căruia când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.

[11] A se vedea art. 417 din C. proc. civ. potrivit căruia perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

[12] A se vedea Decizia nr. 283 din 24.09.2015 pronunțată de Curtea de apel Oradea, secția I civilă

[13] A  se vedea decizia civilă nr. 133/14.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă

[14] A se vedea Decizia nr. 493 din 06.03.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, „un astfel de eveniment nu poate țină însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată în continuarea judecății a făcut demersurile necesare și posibile din punctul de vedere al poziției sale procesuale și a identificat și a indicat succesibilii părții decedate. (…) dacă informațiile relative la succesiunea defunctului nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată, în baza rolului său activ, îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin (…)”

[15] Potrivit art. 419 din C. proc. civ. potrivit căruia în cazul în care sunt mai mulți reclamanți sau pârâți împreună, cererea de perimare ori actul de procedură întrerupător de perimare al unuia folosește și celorlalți.

Potrivit art. 420 alin. (1) teza I din C. proc. civ. potrivit căruia perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.

[16] A se vedea Apelul în procesul civil, Gabriel Sandu Lefter, editura Hamagiu 2021

[17]  A se vedea Decizia nr. 2183 din 23 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă

[18] A se vedea Drept procesual civil, Gheorghe Liviu Zidaru, Paul Pop, editura Solomon 2020

[19] A se vedea Drept procesual civil, Gheorghe Liviu Zidaru, Paul Pop, editura Solomon 2020

[20] A se vedea art. 422 alin. (1)  din C. proc. civ. potrivit căruia perimarea lipsește de efect toate actele de procedură făcute în acea instanță.

[21] A se vedea Drept procesual civil, Gheorghe Liviu Zidaru, Paul Pop, editura Solomon 2020