In 29 septembrie 2014, Consiliul European a adoptat Directiva 2014/95/EU, prima Directiva privind raportarea nefinanciara de catre entitatile de interes public din UE, care a intrat in vigoare in noiembrie 2014.
Autor: Matei Dimoftache (foto), Managing Associate, Head of Banking & Finance – Duncea, Stefanescu & Associates
Directiva 2014/95/UE modifica Directiva 2013/34/UE privind situatiile financiare anuale, situatiile financiare consolidate si rapoartele conexe ale companiilor de interes public, avand termen limita de transpunere in legislatiile statelor membre data de 20 iulie 2015. Modificarile aduse prin Directiva 2014/95/UE urmeaza a fi transpuse in legislatiile statelor membre pana cel tarziu la data de 6 decembrie 2016.
Directiva 2014/95/UE amendeaza Directiva 2013/34/UE, in sensul in care introduce obligativitatea raportarii performantei non-financiare in cazul anumitor tipuri de organizatii si a modului prin care implementeaza o politica proprie privind asigurarea diversitatii la nivelurile cele mai inalte de conducere.
Directiva 2014/95/UE ia nastere in contextul in care Parlamentul European a invitat Comisia sa prezinte o propunere legislativa privind prezentarea de informatii nefinanciare de catre intreprinderi, permitand un nivel ridicat de flexibilitate in actiune, pentru a se tine seama de natura multidimensionala a responsabilitatii sociale a intreprinderilor si de diversitatea politicilor in materie de responsabilitate sociala a intreprinderilor.
In considerarea sensului si obiectivelor stabilite prin Comunicarea intitulata „Actul privind piata unica — Douasprezece parghii pentru stimularea cresterii si intarirea increderii — «Impreuna pentru o noua crestere»”, adoptata la 13 aprilie 2011, Comisia a identificat la randul sau necesitatea de a creste la un nivel inalt si comparabil in toate statele membre transparenta informatiilor sociale si de mediu furnizate de intreprinderile din toate sectoarele. Astfel, este necesar ca intreprinderile mari si grupurile de intreprinderi, de interes public, conform definitiilor din Directiva, sa intocmeasca o declaratie nefinanciara care sa contina informatii privind cel putin aspectele de mediu, sociale si de personal, respectarea drepturilor omului, combaterea coruptiei si a darii de mita.
Entitatile de interes public care sunt intreprinderi-mama ale unui grup mare care, la data bilantului pe o baza consolidata, depasesc criteriul de a avea un numar mediu de 500 angajati in cursul exercitiului financiar, includ in raportul de gestiune consolidat o declaratie nefinanciara consolidata care contine, in masura in care acestea sunt necesare pentru intelegerea dezvoltarii, performantei si pozitiei grupului si a impactului activitatii sale, informatii privind cel putin aspectele de mediu, sociale si de personal, respectarea drepturilor omului, combaterea coruptiei si a darii de mita, inclusiv:
– descriere succinta a modelului de afaceri al grupului;
– descriere a politicilor adoptate de grup in legatura cu aceste aspecte, inclusiv a procedurilor de diligenta necesara aplicate;
– rezultatele politicilor respective;
– principalele riscuri legate de aceste aspecte care decurg din operatiunile grupului, inclusiv, atunci cand este relevant si proportional, relatiile de afaceri, produsele sau serviciile sale care ar putea avea un impact negativ asupra domeniilor respective si modul in care grupul gestioneaza riscurile respective;
– indicatori-cheie de performanta nefinanciara relevanti pentru activitatea specifica a intreprinderii.
La solicitarea prezentarii informatiilor, statele membre prevad ca intreprinderea-mama se poate baza pe cadrele nationale (deocamdata inexistente in Romania), ale Uniunii (e.g. Eco-Management and Audit Scheme (EMAS), sau internationale (e.g. United Nations Global Compact (UNGC) etc., in acest caz intreprinderea-mama precizand cadrele pe care s-a bazat.
O intreprindere-mama care este de asemenea filiala este scutita de obligatia de transmitere a declaratiei nefinanciare daca intreprinderea-mama scutita si filialele sale sunt incluse in raportul de gestiune consolidat sau in raportul separat al unei alte intreprinderi.
Daca o intreprindere-mama intocmeste un raport separat, corespunzator aceluiasi exercitiu financiar, care se refera la intregul grup, indiferent daca acest raport se bazeaza sau nu pe cadrele nationale, ale Uniunii sau internationale, care cuprinde informatiile cerute pentru declaratia nefinanciara consolidata, statele membre pot scuti intreprinderea-mama respectiva de obligatia de a intocmi declaratia nefinanciara consolidata, cu conditia ca acest raport separat:
– sa fie publicat impreuna cu raportul consolidat de gestiune, in conformitate cu articolul 30; sau
– sa fie pus la dispozitia publicului intr-un termen rezonabil care nu depaseste sase luni de la data bilantului, pe site-ul intreprinderii-mama, si sa fie mentionat in raportul consolidat de gestiune.
Statele membre pot impune ca informatiile din declaratia nefinanciara consolidata sau din raportul separat sa fie verificate de un prestator independent de servicii de asigurare.
Raportat la transpunerea in legislatia romaneasca a Directivei 34, respectiv a Directivei 95, apreciem ca prevederile actelor normative de transpunere vor avea incidenta directa asupra prevederilor Codului Fiscal, Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, Ordonantei de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice etc.
* * *
Matei Dimoftache (39), Managing Associate, Head of Banking & Finance – Duncea, Stefanescu & Associates
Matei detine o experienta de peste 15 ani in sistemul bancar si de asigurari.
Ofera asistenta in crearea produselor si a procedurilor de creditare retail sau corporate, conceperea si implementarea procedurilor de achizitii, negociere si contracte, proceduri de mediere, proceduri anti-frauda bancare sau specifice sistemului de asigurari, proceduri si sisteme de asistare a clientilor customer care / complaints, precum si aspecte de reglementare.
Inainte de a se alatura echipei Duncea, Stefanescu in 2010, Matei a fost implicat cu precadere in creare de produse de creditare retail sau corporate, creare produse de asigurare in cadrul unor operatiuni de start-up in sistemul bancar, de asigurari sau bancassurance in grupuri bancare internationale de renume.