Statele membre ale Uniunii Europene ar trebui sa furnizeze mijloacele si modalitatea de pastrare a secretului profesional si a confidentialitatii si de respectare a vietii private in cazul avocatilor, precizeaza o noua directiva europeana privind prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor sau finantarii terorismului.
Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European si a Consiliului Europei din 20 mai 2015, care modifica Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului si al Consiliului si abroga Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului si Directiva 2006/70/CE a Comisiei, a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 141/73 din 05.06.2015.
Noua Directiva cuprinde referinte vaste privind masurile de precautie privind clientela si obligatiile profesiilor reglementate de a raporta tranzactiile suspecte ale clientilor. In acelasi timp, sunt instituite exceptii privind raportarea tranzactiilor suspecte in cazul avocatilor si al altor profesii liberale.
La art, 2, alin. 3, lit. b) din Directiva se precizeaza ca printre entitatile carora li se aplica directiva sunt si persoane care exercita profesii juridice liberale, atunci cand participa, in numele si pe seama clientului, la orice tranzactie financiara sau imobiliara, sau cand acorda asistenta pentru planificarea sau efectuarea tranzactiilor pentru client.
In considerente se arata ca membrii profesiilor juridice independente, astfel cum sunt definiti de statele membre, ar trebui sa se supuna prezentei directive atunci cand participa la tranzactii financiare sau la tranzactii intre societati comerciale, inclusiv prin furnizarea de consultanta fiscala, intrucat aceasta prezinta riscul cel mai ridicat ca serviciile respectivilor membri ai profesiilor juridice liberale sa fie folosite in mod abuziv, in scopul spalarii produselor activitatii infractionale sau in scopul finantarii terorismului. Cu toate acestea, ar trebui sa existe scutiri de la orice obligatie de raportare a informatiilor obtinute fie inainte de o procedura judiciara, in timpul acesteia sau dupa aceasta, fie in cursul evaluarii situatiei juridice a unui client. Prin urmare, consilierea juridica ar trebui in continuare sa faca obiectul obligatiei de pastrare a secretului profesional, cu exceptia cazurilor in care juristul participa la spalarea banilor sau la finantarea terorismului, consilierea juridica este furnizata in scopul spalarii banilor sau al finantarii terorismului sau juristul stie ca un client doreste consiliere juridica in scopul spalarii banilor sau al finantarii terorismului. (considerentul 9)
In cazul avocatilor, raportarea catre un organism de autoreglementare constituie o garantie importanta pentru protectia drepturilor fundamentale
Statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea de a desemna un organism corespunzator de autoreglementare in calitate de autoritate care este informata in prima instanta in locul unitatii de informatii financiare. In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, un sistem in care raportarea se face in primul rand catre un organism de autoreglementare constituie o garantie importanta pentru a mentine protectia drepturilor fundamentale in ceea ce priveste obligatiile de raportare aplicabile avocatilor. Statele membre ar trebui sa furnizeze mijloacele si modalitatea de pastrare a secretului profesional si a confidentialitatii si de respectare a vietii private. (considerentul 39)
Conform art. 3, alin. 5 din Directiva, „organism de autoreglementare” inseamna un organism care reprezinta membrii unei profesii si care joaca un rol in reglementarea acestora, in realizarea anumitor functii de supraveghere sau de monitorizare si in asigurarea punerii in aplicare a normelor referitoare la acestia.
Exceptii privind obligatiile de verificare a identitatii clientului si a beneficiarului real inainte de stabilirea unei relatii de afaceri sau de desfasurarea tranzactiei
Conform art. 14, alin 1, statele membre trebuie sa impuna entitatilor obligate verificarea identitatii clientului si a beneficiarului real inainte de stabilirea unei relatii de afaceri sau de desfasurarea tranzactiei.
Se instituie insa o exceptie in cazul notarilor, altor persoane care exercita profesii juridice liberale, auditorilor, expertilor contabili externi si consilierilor fiscali pentru situatiile in care acestia evalueaza situatia juridica a clientului sau indeplinesc sarcina de aparare sau de reprezentare a clientului in proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind initierea sau evitarea acestor proceduri. (art. 14, alin. 4)
Obligatiile de raportare privind tranzactiile suspecte
Articolul 33, alin. (1) prevede ca statele membre solicita entitatilor obligate si, dupa caz, directorilor si angajatilor acestora sa coopereze pe deplin, procedand cu promptitudine la urmatoarele actiuni:
(a) informarea unitatii de informatii financiare, din proprie initiativa, inclusiv prin transmiterea unui raport, in cazul in care entitatea obligata are cunostinta, suspecteaza sau are motive intemeiate sa suspecteze ca fondurile, indiferent de suma in cauza, sunt obtinute din activitati infractionale sau au legatura cu finantarea terorismului, precum si prin transmiterea prompta a unui raspuns la cererile de informatii suplimentare formulate de unitatea de informatii financiare in astfel de cazuri; si
(b) furnizarea catre unitatea de informatii financiare, in mod direct sau indirect, la cererea acesteia, a tuturor informatiilor necesare, in conformitate cu procedurile stabilite prin dreptul aplicabil.
Toate tranzactiile suspecte, inclusiv tentativele de tranzactii, sunt raportate.
Potrivit art. 34, alin. (1), statele membre pot desemna, in cazul entitatilor obligate un organism adecvat de autoreglementare pentru profesia in cauza drept autoritate de primire a informatiilor, care, la randul sau, transmite informatiile catre unitatea de informatii financiare cu promptitudine si sub forma nefiltrata.
Exceptie de la orice obligatie de raportare a informatiilor obtinute fie inainte de o procedura judiciara, in timpul acesteia sau dupa aceasta, fie in cursul evaluarii situatiei juridice a unui client
Articolul 34, alin. (2) prevede ca statele membre nu aplica obligatiile de raportare prevazute la articolul 33 alineatul (1) notarilor, altor persoane care exercita profesii juridice liberale, auditorilor, expertilor contabili externi si consilierilor fiscali, numai in masura in care aceasta derogare se refera la informatiile pe care acestia le primesc de la unul dintre clientii lor sau le obtin in legatura cu acesta in cursul evaluarii situatiei juridice a clientului respectiv sau al indeplinirii sarcinii de aparare sau de reprezentare a clientului in proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind initierea sau evitarea procedurilor, indiferent daca aceste informatii sunt primite sau obtinute inaintea procedurilor, in timpul acestora sau dupa acestea.
Asa cum se arata si in considerentul nr. 9 al Directivei, trebuie sa existe scutiri de la orice obligatie de raportare a informatiilor obtinute fie inainte de o procedura judiciara, in timpul acesteia sau dupa aceasta, fie in cursul evaluarii situatiei juridice a unui client.
Rolul organismelor de autoreglementare in protejarea secretului profesional
Din interpretarea art. 33 si 34 din Directiva, reiese ca trebuie raportate unitatii de informatii financiare orice suspiciuni potrivit carora fondurile, indiferent de suma in cauza, sunt obtinute din activitati infractionale sau au legatura cu finantarea terorismului, cu exceptia informatiilor pe care avocatii le primesc de la unul dintre clientii lor sau le obtin in legatura cu acesta in cursul evaluarii situatiei juridice a clientului respectiv sau al indeplinirii sarcinii de aparare sau de reprezentare a clientului in proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind initierea sau evitarea procedurilor.
In Romania, spre deosebire de alte tari, in special de drept anglo-saxon, numai avocatii, ca profesie liberala, au atributii in evaluarea situatiei juridice, respectiv apararea, reprezentarea si consilierea juridica a clientului.
Chiar daca, potrivit directivei, organismul de autoreglementare trebuie sa transmita, mai departe, unitatii de informatii financiare, informatiile ” sub forma nefiltrata”, din interpretarea art. 33 si 34 reiese clar ca este vorba numai de informatiile pentru care exista obligatia de raportare. Or, aceasta obligatie nu exista in cazul ”informatiilor obtinute fie inainte de o procedura judiciara, in timpul acesteia sau dupa aceasta, fie in cursul evaluarii situatiei juridice a unui client”.
Prin urmare, se poate trage concluzia ca organismul de autoreglementare are rolul de a veghea la pastrarea secretului profesional si de a verifica daca informatiile raportate de membri, care trebuie transmise mai departe unitatii de informatii financiare, nu fac parte din cele exceptate de la raportare, potrivit art. 34, alin. (2) din Directiva.
