Inteligența Artificială (IA) constituie, deopotrivă, o disciplină științifică, de studiu universitar și un ansamblu de tehnologii și interesează dreptul tot sub această dublă ipostază, respectiv precum subiect de reflecție juridică și obiect de reglementare a aplicațiilor sale.
Continuând firul analogiilor, de această dată factual-evolutive, conceptul ca atare de IA a fost folosit pentru prima dată într-un articol în 1956 semnat de mai mulți oameni de știință, vizând organizarea Conferinței de la Dartmouth College (Hanover, New Hampshire), iar lucrările acesteia sunt considerate actul său de naștere.
Mutatis mutandis și transferând greutatea problemei pe tărâm juridic, îndrăznesc să afirm că, prin organizarea acestei conferințe naționale, la momentul în care survine, prin programul și conținutul intervențiilor aferente și perspectivele pe care le deschide, asistăm cu adevărat și de această dată la un eveniment fondator, de sinteză a unor evoluții premergătoare, exprimare de concluzii structurante și desprindere a căilor de evoluție a dreptului IA în România.
1. Depășind „dilema lui Collingridge”, care postulează că, dacă reglementarea unei tehnologii, ale cărei impacturi sunt dificil de prevăzut, e deosebit de complexă, a aștepta ca efectele sale să se realizeze poate conduce la pierderea totală a controlului asupra ei, legislatorii și reglementatorii s-au ocupat de IA așa încât utilizarea sa să fie, în cele din urmă, încadrată.
Așa se face că, chiar și într-un context geopolitic și juridic mai incert și tensionat s-a înregistrat o mișcare convergentă de reglementare a IA în mai toate regiunile lumii, care a atins un prim punct culminant al său în 2024.
Autoritățile publice, naționale și interguvernamentale, dar și unii operatori privați au resimțit urgența de a iniția această evoluție, revelatoare a unei conștientizări a riscurilor directe pentru indivizi și a celor mai sistemice pentru democrație, suveranitate, mediu și chiar a unora existențiale pentru umanitate, pe care folosirea necontrolată a IA le poate provoca atunci când revoluționarea tehnologiei se dezvoltă generalizat.
În același timp, construirea unor reglementări ale domeniului nu putea să apară de la sine.
Ea presupunea surmontarea a numeroase dificultăți inerente însuși obiectului de încadrat: unul prin excelență înalt tehnologic, eminamente evolutiv, cu contururi ferme greu de definit, a cărui punere în aplicare depășește cadrul frontierelor statale, un obiect marcat de puternice mize sociale, economice, ecologice, politice și chiar filosofice, care nu se lasă ușor înțeles și cu atât mai puțin să fie strunit juridic, în chingile prescripțiilor clasice.
Nu întâmplător, ci tocmai de aceea s-a început prin recurgerea la calea instrumentelor mai degrabă de soft law, inițiate în cadre diverse (Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OCDE, UNESCO ș.a.), din care s-au degajat principii etice și proceduri de conformare spre a tinde să se prevină apariția riscurilor legate de implementarea și operaționalizarea sistemelor de IA. Sub presiunea realităților tehnologice și cu impulsul reflecției angajate s-a avansat rapid în abordarea gestionării riscurilor aferente, așa încât în numai câțiva ani s-a ajuns la cadre normative juridice semnificative.
Punctul culminant a fost atins la nivel european prin adoptarea, anul trecut, la diferență de timp de numai circa o lună, în cadrul Consiliului Europei, a Convenției-cadru privind inteligența artificială și drepturile omului, democrația și statul de drept și, respectiv, a Regulamentului (UE) 2024/1689 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială.
Complementare ca viziune și principii și ilustrând două fațete ale unei noi ordini juridice în formare, cele două reglementări fixează reperele cadrului juridic european și îi conferă vocația de model mondial de încadrare normativă a inteligenței artificiale. Este principalul motiv pentru care o atare temă a fost aleasă spre a constitui obiectul dezbaterii primei ediții inaugurale a conferinței naționale de dreptul inteligenței artificiale. Dilemele și problemele descifrării semnificațiilor acestui nou moment juridic fondator european sunt numeroase.
Am înțeles să oferim prin expunerile și dezbaterile proiectate o viziune de ansamblu asupra reglementării europene, în conexiune cu reglementările și practicile existente în plan național și sub spectrul ramurilor tradiționale: dreptul civil, dreptul penal, dreptul administrativ, drepturile de autor sau, mai recent, dreptul drepturilor omului, cel al mediului, al digitalului sau cel al regimului protecției datelor cu caracter personal.
Nu ne rămân indiferente nici reacțiile de drept comparat, ci, dimpotrivă, le circumscriem viziunii integratoare care marchează materia.
2. Apelul mondial, lansat la 22 septembrie 2025, cu ocazia celei de-a 80-a sesiuni a Adunării Generale a ONU de la New York, de un grup de ONG-uri și de personalități (printre care pionierii IA Yoshua Bengio și Geoffrey Hinton (laureat al Premiului Nobel pentru fizică, 2024) ori laureații Premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz și Daron Acemoglu) a cerut guvernelor „să încheie un acord politic privind limitele clare și de netrecut pentru IA înainte de sfârșitul lui 2026, în scopul de a preveni riscurile cele mai catastrofice legate de această tehnologie”.
Documentul se pronunță ferm pentru reglementarea domeniului, subliniind că „Fără reguli internaționale constrângătoare, umanitatea se expune la pericole iminente: pandemii de origine artificială, manipulare de masă, destabilizare geopolitică ori pierderea controlului asupra sistemelor autonome”. R
evendicând ca sursă de inspirație tratatele internaționale care au vizat utilizarea armelor biologice sau clonarea umană, promotorii săi pledează pentru instaurarea de „limite” „clare și verificabile” pentru anumite utilizări și comportamente de IA, considerate ca „universal inacceptabile din cauza riscurilor de daune extreme și ireversibile la care expun umanitatea”.
În scopul de a lăsa marje de manevră unei eventuale negocieri internaționale, autorii apelului nu precizează care sunt „liniile roșii”, ci cer trasarea acestora. În același timp, se citează exemple de limitare a unui comportament ori o utilizare a IA care pot fi avute în vedere: lansarea de arme nucleare, armele autonome, supravegherea de masă și scoringul social, manipularea voluntară, atacurile cyber de amploare, dezvoltarea de arme chimice sau crearea de IA care ar putea să se autoreplice ori pe care umanii nu le-ar putea dezactiva ș.a.
Documentul e considerat o inițiativă a curentului de gândire centrat pe „securitatea IA” și se exprimă preocupat de „riscurile existențiale” pe care le-ar ridica această tehnologie. Apelul ne amintește de petițiile lansate în 2023 pentru a se impune o „pauză de 6 luni” în cercetările privind sistemele de IA cele mai avansate sau pentru a încerca a face din riscurile de extincție generate de IA „o prioritate mondială alături de alte riscuri de mare amploare precum pandemiile ori războiul nuclear”.
Asemenea preocupări au ocupat un loc central și în cadrul dezbaterilor primului summit mondial privind IA (Londra, noiembrie 2023).
Dar, după aceea, alertele referitoare la „riscurile existențiale” au avut mai puțin ecou, în special la summitul de la Paris (februarie 2025), la care organizatorii au decis să dea o tonalitate diferită și mai „optimistă” și să se concentreze mai ales asupra „acțiunii” în domeniu.
De asemenea, în SUA Administrația D. Trump a anulat bazele de reglementare instituite de predecesorul său, J. Biden. În paralel, cercetătorii în etica IA se tem că „centrându-se pe riscuri ipotetice și pe termen lung s-ar oculta dezbaterea asupra reglementării necesare contra riscurilor pe care le vedem astăzi și acum”, cum subliniau anumiți specialiști în contextul petiției de „moratoriu în dezvoltarea IA.
Acest curent consideră mai urgent ca în domeniu să se combată erorile, dezinformarea, riscurile de atingere a vieții private, prejudecățile discriminatorii sau costurile de mediu. Totuși, potrivit reprezentaților uneia din organizațiile campaniei privind „liniile roșii”, toate tipurile de riscuri sunt importante, nu le putem prioritiza; balanța se întoarce în alt sens și redevine favorabilă discursului privind riscurile existențiale.
Personalitățile implicate subliniază pericolele crescânde legate de „agenți”, un nou tip de IA, întâlnite de utilizatorul de acțiuni precum a răspunde la un e-mail ori a naviga on-line; se notează, de asemenea, și avansurile IA în matematică și în cod informatic, ori discursurile patronilor de întreprinderi de IA care anunță o viitoare „superinteligență”.
Desigur, a trasa „linii roșii” la nivel internațional și a crea un regulator asemănător Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) – cum sugerează unii – rămâne o provocare semnificativă.
Negocierile referitoare la armele automate sunt în curs de mai mulți ani, fără a se ajunge la un rezultat. AI Act conține deja unele interdicții de scoring social, de supraveghere în masă ori de aplicații vizând a manipula utilizatorul. Și încadrează utilizările de „risc înalt”. Dar Administrația D. Trump a amenințat, în numele libertății de expresie și de întreprindere, că SUA va sancționa orice stat care va reglementa prea consistent IA și giganții sectorului, în iureșul „sprintului” pentru supremația tehnologică.
Noul demers comun al cercetătorilor domeniului și reprezentanților societății civile, promovat în chiar forumul mondial al statelor privind instaurarea unui cadru reglementar internațional care să fixeze limitele utilizării IA spre a preveni efectele devastatoare pentru umanitate, consolidează perspectiva majoritară a unei atare abordări în condițiile în care „IA posedă un potențial imens pentru bunăstarea omenirii, dar traiectoria sa actuală prezintă un pericol fără precedent”.
3. Ca prim cadru reglementar complex și adecvat pentru inteligența artificială din lume, care stabilește, totodată, o normă mondială, AI Act se înscrie astfel în termenii identității juridice europene. El valorifică și continuă tradițiile civilizaționale continentale și exprimă particularitățile construcției europene de a fi, înainte de toate, o structură bazată pe reguli și sub autoritatea legii.
Dar după cum UE nu e doar o simplă uniune de drepturi, ci și una bazată pe valori democratice, statul de drept și protecția drepturilor omului și dreptul său privind IA se sprijină pe ele și le reflectă specific semnificațiile. Jurisprudența Curții de Justiție a UE va aduce contribuții majore la precizarea, dezvoltarea și afirmarea regimului juridic în discuție.
Complementar, în multe privințe, cu Convenția-cadru privind IA, încheiată în cadrul Consiliului Europei și împreună cu acesta regulamentul unional-european întregește și desăvârșește modelul european de guvernanță în domeniu, oferindu-se astfel primul răspuns juridic structurat din perspectivele cristalizării unei noi ramuri de drept și inedite discipline științifice: Dreptul inteligenței artificiale (DIA).
Născut, prin excelență, ca o reglementare europeană, DIA se afirmă și în plan intern prin adaptarea și ajustarea cadrului juridic preexistent, organizarea aplicării dreptului european și internațional pertinent și adoptarea de norme juridice particularizatoare. Asistăm, în acest fel, la un fenomen de construire a unei normativități menite să încadreze revoluția IA și să deschidă orizonturile dreptului viitorului.
4. În această ecuație a evoluției și influențelor reciproce, ne întrebăm: va conduce IA la o transformare a lumii dreptului în chiar natura și misiunea sale tradiționale?
Într-o formulare devenită clasică, din L’esprit des lois (1748) Montesquieu afirma că „Judecătorii nu sunt decât gura care rostește cuvintele legii; ființe neînsuflețite care nu le pot modera nici forța și nici severitatea”. O atare constatare vizează în mod direct și pe acei doctrinari tehniciști, majoritari care reduc știința dreptului la tehnica interpretării și deslușirii textelor legale în sensul și în vederea aplicării lor.
Am putea spune că, deci, chestiunea automatizării justiției și a învățării automate a dreptului nu e nouă, dar dobândește o cu totul altă perspectivă odată cu avântul inteligenței artificiale și cu influența ei crescândă, dominantă în sfera juridică. În condițiile noii revoluții tehnico-științifice, acestei constatări i se adaugă una suplimentară, dar tot atât de relevantă; astfel, într-unul din documentele Consiliului Europei IA e definită precum o disciplină care reunește științe, teorii și tehnici, al cărei scop e acela de a parveni la a face să se imite de către o mașină capacitățile cognitive ale unei ființe umane.
Așadar, din moment ce obiectivul său ultim e acesta, apare întrebarea: va deveni IA capabilă să gândească dreptul? Răspunsul reprezintă una din marile provocări ale reflecției juridice în raport cu revoluția IA. Într-adevăr, chiar dacă acest instrument poate aduce soluții numeroaselor lacune din sistemul judiciar, procesul de investigare și de cunoaștere a normativității juridice, eficacitatea și fiabilitatea intervențiilor sale se impun analizate și evaluate în comparare și confruntare cu ariditatea disciplinelor juridice și necunoscutele științei dreptului.
Profesiile domeniului vor fi augmentate și transformate, dar și suplinite în mare parte din funcțiile lor de elementul tehnologic. Cercetarea juridică, profesională și universitară va fi complet acaparată de mașina tot mai sofisticată. Singură investigația științifică a dreptului, preponderent reflexivă, creativă și novatoare de analiză a determinărilor ultime și a finalităților definitorii ale dreptului va rămâne apanajul câtorva inițiați, preocupați mai ales ca disciplina lor să nu dispară, ci, dimpotrivă să se afirme în câmpul cunoașterii umane.
5. Ca pol de dezvoltare și iradiere a dreptului inteligenței artificiale în România, Universitatea Ecologică din București (UEB) și-a asumat inițierea și organizarea, în colaborare cu Editura Universul Juridic în seria de manifestări anuale consacrată dezbaterii problemelor de actualitate ale marilor ramuri de drept, și a Conferinței naționale de dreptul inteligenței artificiale.
Într-adevăr, sub auspiciile universității noastre s-au inaugurat primele studii și cercetări, s-au introdus întâile cursuri de licență și de master și de specializări doctorale, s-au elaborat și publicat manuale universitare și alte lucrări consacrate acestei noi ramuri de drept și inedite discipline juridice, s-a contribuit astfel la formarea și afirmarea sa în câmpul dezbaterii și reflecției juridice.
Alături de dreptul mediului și al climei, de dreptul urbanismului, iată că un nou domeniu juridic de o înaltă complexitate și de maximă actualitate devine un fel de emblemă și marcă de leadership științific național pentru universitatea noastră, adăugându-se acquis-ului său de citadelă a progresului științific și inovației academice.
6. Conferința de față marchează un moment semnificativ în acest proces complex de sesizare, de asimilare și de exprimare juridică a problematicii ridicate de noile tehnologii în general, și de cea a inteligenței artificiale în special. Ea întregește și stimulează, în formulă și termeni proprii, demersurile universitare specifice de instruire, de formare și de cercetare științifică și sugerează noi piste de completare și amplificare ale unor atari evoluții.
Un prim rezultat în acest sens îl reprezintă lansarea inițiativei editării și publicării periodice a Revistei de Dreptul Inteligenței Artificiale (RDIA), ca tribună de exprimare și de dezbatere a diverselor probleme juridice pe care le generează la nivelul societății dezvoltarea IA, particularitățile specifice României, precum și de afirmare a contribuției școlii naționale de profil.
În aceeași perspectivă a consolidării studiului și cercetărilor științifice pertinente și a valorificării și diseminării corespunzătoare a rezultatelor aferente, se va iniția un ciclu de conferințe lunare cu tema Ramurile de drept și disciplinele juridice în era IA; cu participarea specialiștilor domeniului se vor analiza și se vor prezenta astfel reacțiile specifice ale drepturilor tradiționale la provocările aplicațiilor noilor tehnologii, adausurile reglementare particularizatoare, contribuțiile jurisprudențiale și doctrinale adecvate, într-o viziune integratoare, având ca rezultantă constituirea unui corpus juridic autonom, cu tendințe de afirmare în termenii unui drept nou, special, cu concepte noi și dominat de principii inedite.
Nu în ultimul rând, în planul de cercetare științifică al Școlii Doctorale de Drept se va înscrie tema evaluării necesității, fundamentării conținutului și prefigurării anteproiectului unei legi privind IA și drepturile fundamentale.
7. Cu investiții record, de sute de miliarde de dolari pe întregul lanț de valoare, de la microprocesoare și până la centrele de date, trecând prin furnizarea de energie electrică pentru a le face să funcționeze, emergența tehnologiilor de inteligență artificială constituie astăzi principalul motor al creșterii în SUA și în, din ce în ce mai multe, regiuni ale lumii. Totodată, ele au devenit un element principal al concurenței economico-tehnice globale și de poziționare geostrategică, cu un puternic impact, chiar decisiv, asupra evoluțiilor viitoare.
Noua eră a tehnologiilor, dominată de provocările inteligenței artificiale nu este și mai ales nu va fi numai una a revoluției tehnico-științifice, ci și o veritabilă transformare în privința devenirii socio-umane, a afirmării dreptului ca fenomen socio-științific. De aceea putem spune, la acest nou prag al dezbaterilor teoretice asupra problematicii aferente, că însuși dreptul, în general, și cel al inteligenței artificiale în special se află în fața unor progrese și opțiuni fundamentale. Pe care suntem chemați dacă nu să le dezlegăm, măcar să le ridicăm, să le punem în discuție și să reflectăm creator asupra lor.
P.S.: Singura inițiativă anunțată în discursul din fața Adunării Generale a ONU la 23 septembrie a.c., de președintele SUA, D. Trump, se referă la depunerea „unui efort internațional spre a face să se aplice convenția privind armele biologice”, utilizându-se în acest scop „un sistem de verificare prin inteligență artificială, în care fiecare parte să aibă încredere”, ceea ce ne arată, încă o dată, omniprezența și importanța problematicii noii tehnologii.
