Ministerul Justitiei face referire la unele dispozitii ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.18/2016

Referitor la pozitii exprimate in spatiul public cu privire la unele dispozitii ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.18/2016 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru completarea art.31 alin.(1) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, Ministerul Justitiei face urmatoarele precizari:

Ministerul Justitiei urmareste asigurarea stabilitatii, coerentei si aplicarii unitare a unor dispozitii legale, tinand cont in principal de reforma ampla a Codurilor. In acest sens, Ministerul Justitiei a propus Guvernului adoptarea OUG 18/2016 in vederea:

–          Punerii in acord a unor dispozitii  din aceste coduri, cu precadere ale Codului de Procedura Penala (CPP), cu decizii ale Curtii Constitutionale (CCR) care au retinut neconstitutionalitatea acestor dispozitii;

–          Clarificarii unor dispozitii din CPP a caror aplicare in practica a generat probleme pentru aplicarea lor uniforma;

–          Preluarii in dreptul intern a unor directive al caror termen de transpunere era demult depasit.

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala a intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014. Ulterior acestei date, Curtea Constitutionala a admis mai multe exceptii de neconstitutionalitate invocate in legatura cu dispozitii ale CPP. Potrivit art. 147 alin. 1 din Constitutie,  dispozitiile declarate neconstitutionale trebuie puse in acord cu deciziile CCR in cel mult 45 de zile, sub sanctiunea incetarii efectelor acestor dispozitii legale.

In mod concret, OUG 18/2016 pune in acord texte declarate neconstitutionale de numeroase decizii ale CCR, incepand cu decizia nr.599/2014 din 20.10.2014 pentru care textele trebuiau puse in acord la data de 01.04.2014 si terminand cu decizia nr.23/2016, publicata la 31.03.2016 pentru care textele trebuiau puse in acord la data de 15.05.2016. Dintre acestea, 20 de decizii ale CCR au un impact semnificativ asupra CPP, intarzierile considerabile pentru punerea in acord a textelor fiind de natura sa creeze instabilitate legislativa pentru sistemul judiciar.

Adoptarea OUG 18/2016 succede unei ample consultari de catre Consiliul Superior al Magistraturii, in cursul anului 2015, in cadrul sistemului judiciar. Textele astfel finalizate au fost ulterior supuse dezbaterilor parlamentare astfel incat acestea au fost insusite de Comisia juridica a Senatului (prima Camera) si adoptate de Senat in cursul lunii mai 2015. Intarzierile in adoptarea acestor texte prin procedura parlamentara au contribuit la prelungirea instabilitatii legislative. Primele propuneri de modificari au fost formulate de Guvern inca din februarie 2014, continuand cu propuneri de punere in acord formulate pana in aprilie 2016.

Referitor la textele care nu decurg direct din decizii CCR, acestea au fost determinate de probleme din aplicarea in practica a codurilor si de corelari necesare pentru o aplicare uniforma a prevederilor noului Cod de procedura penala, asa cum au fost ele semnalate de practicieni.

Cat priveste transpunerea integrala a unor directive directive europene, aceasta avea termene incepand cu 16.11.2010. Intarzierile considerabile sunt de natura sa genereze proceduri de incalcare a prevederilor de drept european (infringements).

Dispozitiile din CPP la care s-a facut explicit referire in spatiul public dupa adoptarea OUG 18/2016 sunt urmatoarele:

Art.153 CPP – Obtinerea de date privind situatia financiara a unei persoane

 Procedeul probator nu are o natura intruziva, cum sunt cele care reclama garantia reprezentata de autorizarea data de un judecator de drepturi si libertati; obtinerea de date privind situatia financiara  nu se realizeaza continuu. Simpla informare in sensul ca o persoana are sau nu cont intr-un unitate bancara difera de supravegherea miscarii conturilor, reglementata procedural de art. 1461 CPP Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane.

S-a eliminat sintagma „alte situatii financiare”, care este imprecisa. In practica, au aparut discutii daca autorizarea este necesara atunci cand se solicita: informatii privind declaratiile fiscale ale unei persoane, mentiunile din cartea funciara sau automobilele detinute de o persoana. Aceste imprejurari creeaza o stare de incertitudine inacceptabila in materia probelor.

Referitor la Capitolul IV din Titlul IV – Metode speciale de supraveghere sau cercetare, facem precizarea ca autorizarea judiciara nu este elementul comun al tuturor masurilor de cercetare speciale, deci necesitatea autorizarii nu rezulta automat din reglementarea unei institutii in acest capitol. Obtinerea de date privind situatia financiara a unei persoane  este de natura a fi in favoarea persoanei vizate, deoarece poate determina eliminarea extrem de repede din randul suspectilor a unor persoane prin simplul raspuns negativ primit din partea unei institutii de credit sau a altei institutii care detine date despre situatia financiara a unei persoane.

Se precizeaza faptul ca acest text a fost in dezbaterea Senatului si este public.

http://www.senat.ro/legis/PDF%5C2015%5C15L095FS.pdf

Art.215 Controlul judiciar

 Alin.8 este completat cu teza plangerii la judecatorul de drepturi si libertati (coreleaza garantiile aplicabile).

Noul alin.81 al art.215 consacra formal rolul procurorului in ceea ce priveste masura controlului judiciar in faza urmaririi penale de a impune noi obligatii, de a inlocui sau inceta obligatiile dispuse initial. Aceeasi prevedere se regaseste deja in alin.3, referitor la prelungirea controlului judiciar. Aceste aspecte sunt retinute de Decizia nr.4/2015 a ICCJ pronuntata in recursul in interesul legii, competenta de modificare a continutului controlului judiciar fiind determinata de faza procesuala (urmarirea penala).

Cata vreme in cursul urmaririi penale procurorul este cel care dispune asupra prelungirii masurii controlului judiciar, chiar daca masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, este evident ca a fortiori tot procurorul trebuie sa fie competent sa dispuna asupra impunerii unor noi obligatii pentru inculpat ori asupra inlocuirii sau incetarii celor dispuse initial, in aceeasi ipoteza analizata.

Se precizeaza faptul ca acest text a fost in dezbaterea Senatului si este public.

http://www.senat.ro/legis/PDF%5C2015%5C15L095FS.pdf

Art.228 CPP Incunostiintarea despre arestarea preventiva si locul de detinere a inculpatului arestat preventiv

Textul alin.(1) abrogat se regaseste, identic, in cuprinsul art. 226 alin.(3) din Codul de procedura penala, care este anterior, in ordinea numerotarii, fara a se restrange drepturi fundamentale. Aceasta situatie este contrara dispozitiilor art.16 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

Art. 226 alin. (3) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventiva.

Art. 228 alin. (1) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventiva.

Se precizeaza faptul ca acest text a fost in dezbaterea Senatului si este public.

http://www.senat.ro/legis/PDF%5C2015%5C15L095FS.pdf

Art.172 Dispunerea efectuarii expertizei sau a constatarii

Noul alin.12, privind posibilitatea dispunerii sa se efectueze o expertiza, are in vedere faptul ca textul anterior OUG prevede dispunerea expertizei in mod obligatoriu, ceea ce incalca libertatea organului judiciar de apreciere si dispunere cu privire la probe.

Acest text a fost propus de Guvern prin proiectul de lege promovat in 05 februarie 2014 (la patru zile dupa intrarea in vigoare a CPP) si este public.

http://www.senat.ro/legis/PDF/2014/14L158FG.pdf