Constituită în noiembrie 1995, prin asocierea a doi dintre cei mai valoroși avocați români, Valeriu Stoica și Cristiana I. Stoica, societatea de avocați STOICA & ASOCIAȚII a construit, în trei decenii, o instituție sinonimă cu performanța juridică, cu onestitatea față de profesie și cu încrederea clienților săi.
Partenerii fondatori și-au dedicat vasta experiență acumulată deopotrivă în practica avocațială, cât și în activitatea academică, punând bazele uneia dintre cele mai renumite societăți de avocați din România.
STOICA & ASOCIAȚII a dobândit recunoaștere națională și internațională – fiind menționată în cele mai importante ghiduri juridice: Chambers Europe, Legal 500, WTR 1000, IAM Patent 1000, IP Stars -, prin întreaga sa activitate de asistență juridică și de reprezentare a unui portofoliu vast de clienți – corporații multinaționale și internaționale, întreprinderi mici și mijlocii -, din România sau din străinătate.
Cu o echipă de peste 40 de avocați, STOICA & ASOCIAȚII a dovedit că este o echipă puternică, bazată pe respectarea principiilor sale: Fidelitas, Integritas, Fortitudo.
Aniversarea a 30 de ani de activitate reprezintă un moment de reflecție și de recunoștință pentru întreaga echipă STOICA & ASOCIAȚII. Este o ocazie pentru a onora tradiția, valorile și oamenii care au contribuit la consolidarea unei reputații construite prin rigoare, profesionalism și spirit de echipă.
Am profitat de acest moment aniversar pentru a împărtăși câteva gânduri și perspective din practica recentă a avocaților din cadrul STOICA & ASOCIAȚII, dar și pentru a privi înainte – spre provocările și oportunitățile care definesc evoluția avocaturii de business în România.
30 de ani de la înființarea STOICA & ASOCIAȚII și o carieră profesională legată de acest cabinet. Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest statut?
30 de ani reprezintă o viață de om. Într-adevăr, după finalizarea studiilor, activitatea mea profesională s-a desfășurat exclusiv în cadrul societății STOICA & ASOCIAȚII, pentru aproape jumătate din cei 30 de ani aniversați acum. Am avut marea șansă de a putea învăța și crește din punct de vedere profesional și uman în această societate. Norocul mi-a surâs și prin prisma oamenilor excepționali care m-au îndrumat: fondatorii societății, domnul și doamna Stoica și mentorul meu – Dragoș Bogdan. Le voi fi totdeauna recunoscător pentru rolul pe care l-au avut în formarea mea, atât ca avocat, cât și ca om.
Ați reprezentat clienți în litigii complexe de proprietate intelectuală, de la mărci și brevete până la concurență neloială. Care considerați că este cea mai mare provocare pentru companiile românești atunci când își protejează inovațiile?
Probabil că una din cele mai mari provocări pentru companiile românești, care încearcă, în mod real, să ”iasă în față” prin produse, servicii sau concepte originale, inedite, este conștientizarea valorii reale a proprietății intelectuale și integrarea protecției acesteia în strategia de business, încă de la început. De multe ori, inovațiile sau ideile valoroase sunt tratate ca simple etape de parcurs, nu ca active care pot aduce un avantaj competitiv clar – sau, invers, pot atrage riscuri majore dacă nu sunt bine protejate sau dacă eventuale anteriorități nu sunt cercetate la timpul potrivit.
Mai există și o componentă legată de viteză și de reacție. Trăim într-un mediu în care totul se mișcă foarte repede – apar produse noi, branduri noi, campanii creative – și, uneori, companiile se concentrează exclusiv pe lansare și pe marketing, amânând chestiunile juridice. Exact acest tip de decalaj, între inovație și protejarea ei, le poate crea probleme. Și, poate cel mai important, lipsa unei culturi juridice solide în jurul acestui domeniu face ca multe firme să reacționeze abia când apar conflictele – fie că vorbim de contrafaceri, fie de concurență neloială sau de încălcarea unor drepturi. Din experiența mea, prevenția și colaborarea strânsă cu echipa juridică pot face o diferență uriașă.
Experiența dumneavoastră acoperă și litigii privind drepturile de autor și media & telecomunicații. Cum vedeți adaptarea legislației la realitățile digitale actuale, în special în era AI și a streamingului?
Bineînțeles, legislația încearcă să țină pasul, dar nu e vreun secretă că tehnologia avansează cu o viteză mult mai mare decât procesul de legiferare. În zona drepturilor de autor, de exemplu, vedem deja provocări serioase legate de conținutul generat de inteligența artificială, reutilizarea sau adaptarea creațiilor existente sau difuzarea acestora prin platforme de streaming care operează transfrontalier.
Multe din normele actuale (care își au originile în acte convenționale adoptate acum aproape 150 de ani) încă se bazează pe modele clasice de exploatare – tipărire, difuzare lineară, reproducere, închiriere – și nu reușesc mereu să acopere noile forme de utilizare digitală, cum ar fi remixurile, deepfake-urile sau conținutul generat automat.
Pe de altă parte, vedem la nivel unional o preocupare din ce în ce mai serioasă pentru clarificarea regimului juridic al AI-ului. Rămâne însă esențial ca legiuitorul să colaboreze strâns cu practicienii, industria creativă și mediul tech – pentru că doar așa vom putea avea reglementări care nu sunt doar teoretice, ci și aplicabile în realitatea actuală.
Privind spre viitor, care credeți că va fi domeniul cel mai disputat juridic în următorii ani: datele personale, proprietatea intelectuală, fiscalitatea, sau noile reglementări din energie și tehnologie?
Grea întrebare. Cred că toate domeniile pe care le-ați menționat vor genera dispute importante, dar, dacă ar fi să aleg unul singur, probabil aș paria pe datele personale – mai ales în contextul utilizării tot mai extinse a inteligenței artificiale și al profilării automatizate. Vedem deja atâtea tensiuni între nevoia de inovare și respectarea drepturilor individuale, iar pe măsură ce AI-ul devine tot mai sofisticat și mai prezent în deciziile comerciale, financiare sau chiar medicale sau juridice, discuțiile despre consimțământ, transparență și controlul datelor vor deveni din ce în ce mai aprinse.
În același timp, proprietatea intelectuală va continua să fie un teren minat, pentru că AI-ul ridică acele întrebări unde răspunsurile nu sunt fără echivoc: cine este autorul? Cine răspunde pentru încălcări?
În ceea ce privește, fiscalitatea și reglementările din energie/tehnologie, ele sigur vor veni cu propriile provocări, dat fiind că orice schimbare majoră în societate (de la digitalizare la tranziția energetică ce face parte deja din viețile noastre) vine cu impact juridic.
Cert este că nu vom duce lipsă de muncă, iar adaptabilitatea și flexibilitatea va fi una dintre cele mai importante calități pentru juriștii viitorului.
