Mediul de afaceri trebuie să înceteze să mai spere în idealuri și să contrabalanseze pârghia de forțe prin acțiuni

Interviu: Luisiana Dobrinescu, Partener Fondator Dobrinescu Dobrev

Menținerea societății în top cinci firme de avocatură cu profil fiscal conform unuia dintre cele mai prestigioase directoare internaționale, timp de cinci ani, este o realizare remarcabilă. Care sunt strategiile cheie încă de la începuturile firmei, mai precis, 2012, care v-au permis să atingeți și să mențineți această performanță? Cum a reușit Dobrinescu Dobrev SCA să rămână printre firmele de top cu o rată de succes de 90% în materia contestațiilor și litigiilor fiscale?

    În 2012, am înființat alături de Dumitru Dobrev propria practică de avocatură, promițându-ne că ne vom menține exigența față de calitatea muncii noastre și disponibilitatea față de clienți.

    Succesul nostru se datorează în parte componenței mixte a echipei, de consultanți fiscali și avocați. Pe fiecare proiect, știm deopotrivă drept, contabilitate și fiscalitate. Nu ne întrebăm colegii din alte divizii sau firme afiliate, nu cheltuim ”bugete”, ci pur și simplu lucrăm împreună. Din toate aceste motive, rezultatul muncii noastre este rapid și de calitate.

    Ne caracterizează optimismul cu care privim în față, dorința de a ne simți bine cu ceea ce facem, de a fi demni în profesia noastră și de a fi din ce în ce mai buni profesional.

    Deși nu avem logistica unei mari corporații, ne implicăm mai mult, ne pasă, suntem competitivi și înțelegători față de provocările clienților noștri – nimănui nu îi place să plătească taxe și mai ales să facă obiectul unor impuneri suplimentare de zeci de milioane sau a unor litigii de ani de zile. Suntem de multe ori psihologi și avocați. Faptul că munca noastră salvează afaceri și sute de locuri de muncă, ne dă acea energie prețioasă de care avem nevoie.

    Ce planuri de dezvoltare aveți pentru viitorul casei de avocatură? Aveți în vedere extinderea serviciilor sau a echipei de avocați?

    Nu ne-am impus niciodată ținte de atins, altele decât cele strict bugetare. Miza noastră este să fim apreciați de către clienți și de către colegii de breaslă, să fim o opțiune de preferat în fața marilor noștri competitori și să fim implicați în proiecte diverse și frumoase. Lucrăm în dosare mari, de la E-Transport la timbru muzical, la fondul de mediu, TVA, impozit pe profit și fonduri europene ș.a.

    Echipa noastră a crescut natural, cu câteva pierderi colaterale generate de concurența acerbă de pe piață, dar și de prioritățile de viață ale foștilor noștri colegi.

    Sunt extrem de fericită că am avut și încă am o influență hotărâtoare în cariera colegilor mei – încercăm să asigurăm acel echilibru între calitatea muncii și o atmosferă chiar de invidiat, la birou. Ne-am creat ”microclimatul” nostru, care ne permite să creștem și să ne perfecționăm, îndrăgind ceea ce facem și apreciind timpul petrecut împreună.

    În ceea ce privește creșterea echipei, suntem reactivi – ne mărim echipa în funcție de numărul și de natura proiectelor.

    Care sunt cele mai comune greșeli pe care le fac contribuabilii în relația cu autoritatea fiscală din România?

    În fiecare afacere se comit erori – de management, de contabilitate, de fiscalitate. A greși este omenesc.

    Din punctul meu de vedere, cea mai frecventă greșeală pe care o fac contribuabilii este față de ei înșiși – investesc foarte puțin în prevenție și uneori exagerat de mult în tratamentul ulterior.

    Oricât de bun este departamentul contabil, aș recomanda ca pe cifrele mari, să solicite consultanță de calitate.

    Inspecțiile fiscale ale ultimelor luni au reliefat erori fiscale dintre cele mai diverse – de la omisiunea în ajustarea TVA-ului dedus, la probleme de reversare a provizioanelor, de documentare și de facturare a serviciilor, etc.

    Care sunt cele mai importante schimbări legislative din domeniul fiscal din ultimul an în România, schimbări cu care v-ați întâlnit și în litigiile reprezentate de societatea dumneavoastră?

    Deficitul în colectarea impozitelor și digitalizarea sunt marile provocări ale ultimului an. Ambele au generat măsuri cu intenții bune (e-factura, e-transport, e-tva), însă, cel puțin deocamdată, cu o implementare care contrazice bunele intenții.

    Când vrei să introduci ceva nou, la care populația este reticentă, mi se pare cea mai mare greșeală să sancționezi drastic și să confiști munca oamenilor de luni bune.

    Societatea românească ajunsese la sfârșitul anului 2023 să accepte într-o anumită măsură că gradul său de conformare voluntară la plata impozitelor nu este tocmai meritoriu. Acest stadiu psihologic deosebit de important în evoluția unei societăți trebuie exploatat prin introducerea unor măsuri care să arate respectul și aprecierea față de contribuabilii corecți. Marea greșeală a măsurilor fiscale luate abrupt în anul 2024 a fost tocmai pierderea bruscă a adeziunii din partea contibuabililor corecți, prin sancționarea lor drastică (amenzi uriașe și cconfiscări).

    Problema nu este dacă măsurile de tip e-factura, e-transport, e-tva și alte e-uri trebuie să existe – acestea reprezintă viitorul conformării și mai ales al administrării fiscale în toată lumea. Întrebarea este CUM trebuie construite acestea pentru ca cei corecți să îi constrângă pe cei mai puțin corecți. În prezent, favorizați sunt ultimii – iar aceasta este nota de corijență a politicii fiscale din 2024.

    Doamna Av. Luisiana Dobrinescu, care au fost provocările și realizările majore în dosarele fiscale pe care le-ați inițiat la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și cum au influențat acestea legislația fiscală românească?

    Demersurile pe care le-am inițiat în numele clienților noștri la Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene ne-au ajutat nu doar punctual, în dosarele respective, ci mai ales în formarea unui mod deschis și creator de a gândi pe diferite spețe.

    Participăm cu altă voce la dezbatarea măsurilor naționale de politică fiscală, tocmai pentru că suntem în permanență conectați cu ce se întâmplă la nivel european. Experiențele altor state membre, feedbackul direct primit din partea membrilor Comisiei Europene pe probleme fiscale sau ai Curții de Justiție a Uniunii Europene, ne construiesc altă viziune și ne dau încredere în propunerile noastre.

    Fiind un lector care frecventează diverse conferințe și seminarii de fiscalitate, care sunt tendințele emergente pe care le observați în domeniul dreptului fiscal și cum ar trebui profesioniștii să se pregătească pentru acestea?

    Dreptul fiscal este într-o continuă evoluție. Tendința firii umane de a se eschiva pe cât posibil de la plata taxelor, provocările lumii digitale, în care comerțul cu bunuri și servicii este mult mai dificil de identificat, conduc lumea fiscală spre o permanentă căutare de soluții.

    Nu în ultimul rând, vorbim despre politică ce trebuie să se finanțeze, să dea vina și să își aroge merite din măsurile fiscale.

    Din păcate, fiscalitatea este o monedă de schimb în cadrul lumii politice și în România. Este cu atât mai vizibil, cu cât schimbările politice sunt frecvente, nicio echipă nemanifestându-și interesul de a avea o viziune pe termen mediu și lung. Tot ceea ce contează este ce se întâmplă în mandatul lor. Din păcate, această mentalitate se propagă de la centru, până la ultimul funcționar public: contează să emită decizii de impunere, fără a avea un minim interes de a urmări și ce se întâmplă ulterior cu aceste decizii.

    Profesioniștii și mediul de afaceri, în general, trebuie să înceteze să mai spere în idealuri și să contrabalanseze pârghia de forțe prin reprezentativitate, reacție rapidă și hotărâtă.

    Gândește-te de două ori înainte să postezi ceva pe social media. Din experiența unui avocat, ce măsuri ar trebui să fie luate pentru a preveni situații similare cu cele întâlnite în dosarele firmei în care magistrații trebuie să se lupte ani de zile pentru a-și apăra drepturile și imaginea profesională? Credeți că a fost încălcat dreptul la liberă exprimare al clientului dumneavoastră?

    În cazul meu, discreția este o deformare profesională. Nu îmi place să îmi expun public aspecte din viața personală și nici să îmi exprim ideile public, altele decât cele ce țin de specializarea mea ca avocat.

    Noi, avocații, suntem persoane foarte hotărâte, ne place să avem întotdeauna dreptate, să convingem. Din păcate, acest lucru face ca opiniile noastre de apartenență politică și ideologică (de la candidați la primărie, la vaccin și simpatii pentru diverse personaje din politica externă) să fie exprimate foarte virulent, părăsind limbajul elevat ce ar trebui să ne caracterizeze. Toate aceste valuri trec, însă pata produsă de astfel de manifestări rămâne.