Transformarile rapide din secolul 21 la nivel de infrastructura, sisteme mai eficiente si mai rapide de comunicare (Internet) au generat dezvoltarea unor relatii mai stranse intre tari, economii si companii, precum si relatii comerciale si de investitii mai apropiate. Evolutiile din mediul economic, geopolitic, social si tehnologic au atras dupa sine oportunitati economice fara precedent, dar interconexiunile dintre ele au implicat, de asemenea, mari riscuri sistemice.
Autor: Constantin Magdalina (foto), Knowledge Management, EY Romania
Riscurile globale emergente afecteaza atat guvernele, cat si stakeholderii din toate sectoarele de business. Pentru a le gestiona eficient si pentru a dezvolta o rezistenta capabila sa faca fata impactului lor, trebuie sa intelegem, sa masuram si sa prevedem interdependenta dintre aceste riscuri emergente globale prin completarea si diversificarea instrumentelor traditionale de management al riscurilor.
Raportul pe 2014 privind riscurile globale, prezentat in cadrul Forumului Economic Mondial prezinta o analiza a riscurilor globale avand la baza un sondaj derulat in randul a peste 700 de lideri. Cele mai importante trei categorii de riscuri globale socio-economice identificate, in functie de nivelul de ingrijorare generat, probabilitatea, impactul si legatura dintre ele sunt:
1. Crizele fiscale din economiile unor tari importante (de ex. SUA, in 2013), rata crescuta a somajului structural si rata scazuta de ocupare a fortei de munca din tari aflate in dificultate (de ex. Spania) – sunt considerate ca fiind cele mai grave dupa efectele sociale, economice si politice generate de criza financiara.
2. Riscurile macroeconomice – sunt considerate ca fiind cele mai interconectate cu alte riscuri: problemele sociale, cresterea inegalitatii veniturilor si a instabilitatii politice si sociale (de ex. Grecia).
3. Erodarea increderii in institutii – este considerata in conexiune cu managementul defectuos al datelor si pare a fi, in opinia respondentilor, urmatoarea tendinta de urmarit la nivel de riscuri globale socio-economice.
Restrangand cadrul de analiza, sondajul realizat de EY in randul unor companii din 21 de tari, atat din pietele dezvoltate, cat si din cele emergente, ne ofera o imagine mai clara cu privire la riscuri si oportunitati. Studiul analizeaza in detaliu modul in care companiile abordeaza provocarile si oportunitatile prezente si viitoare si identifica primele 10 riscuri si oportunitati pentru perioada 2013-2015, in diferite sectoare. Clasamentul riscurilor indicate de catre respondenti, desi stabil in prima parte, fluctueaza in a doua parte, in timp ce clasamentul oportunitatilor este mult mai echilibrat.
In prima parte a clasamentului, primele cinci riscuri clasate pentru 2013 si 2015 sunt asemanatoare: (1) presiunea pe preturi; (2) reducerea de costuri si presiunea pe profit; (3) riscurile de piata; (4) riscul macroeconomic – perspective slabe sau volatile de crestere economica si (5) managementul talentului si deficitul de aptitudini. In a doua parte a clasamentului, se pot observa unele modificari: extinderea rolului guvernelor in economie – pe locul 6 in 2013, va cobori pe locul 7 in 2015; reglementarea si conformitatea – pe locul 7 in 2013, urca pe locul la 6 in 2015; datoriile suverane si impactul austeritatii fiscale sau criza datoriilor suverane coboara de pe locul 8 in 2013, pe locul 10 in 2015; importanta tehnologiilor emergente clasata pe locul 9 in 2013, este pe locul 8 pentru 2015 iar socurile provocate de schimbarile politice in urcare de pe pozitia 10 in 2013, pe 9 pentru 2015.
Oarecum similar cu scara riscurilor, pe scara oportunitatilor, de aceasta data, primele sase clasate raman aceleasi, atat pentru 2013 cat si pentru 2015. Astfel, inovarea in produse (1), cresterea cererii pe pietele emergente (2), investitiile in procesele de business, in instrumente si training pentru a atinge o productivitate mai mare (3), noile canale de marketing (4), imbunatatirea strategiei de executie in toate functiile de business (5), investitiile in IT (6). Imbunatatirea relatiilor cu investitorii coboara o pozitie – de pe 7 in 2013, pe 8 in 2015, programele de CSR si cresterea increderii publice urca o pozitie – de pe 8 in 2013, pe 7 in 2015. Investitiile in tehnologiile verzi si optimizarile globale si de relocare a functiilor-cheie se mentin pe aceleasi pozitii pentru 2013 si 2015, respectiv pe locurile 9 si 10.
Daca definim grosso modo PIB-ul ca suma performantei companiilor unei tari, mediul macroeconomic (economic, social, fiscal etc.) poate fi vazut ca spatiu de intersectie dintre riscurile si oportunitatile globale mentionate in prima parte si cele ale companiilor rezultate din studiul EY.
1. Mediul de afaceri – Companiile care au rezistat crizei sunt mai bine pregatite sa faca fata riscurilor actuale. Cu toate acestea, asa cum arata studiul EY Romania – „O noua viziune a cresterii”, numai 56% dintre directorii de companii respondenti au declarat ca intentioneaza sa ramana pe piata pana cand aceasta se va stabiliza, in cazul in care piata nu va mai fi stabila si predictibila sau, dimpotriva, va intra in declin in urmatoarele 12 luni, in scadere de la 76% cati au mentionat aceasta intentie in 2013. Este un semnal important care arata orientarea catre oportunitati, chiar daca sunt in alte piete.
2. Mediul fiscal – Nu singurul risc, dar poate principalul pentru consolidarea fiscala din Romania este o redresare economica mai lenta in 2014, fata de cea estimata, situatie in care veniturile realizate din colectarea de taxe si TVA vor fi mai mici. Expertii UE considera ca Romania trebuie sa intareasca disciplina fiscala si sa creasca nivelul de colectare care, in prezent, reprezinta 31-32% din PIB, fata de media de 40% din UE. Pe de alta parte, vestea buna adusa de prevederile fiscale de tip holding care prevad scutiri de impozit pe castigurile de capital si dividende poate reprezenta o oportunitate pentru cresterea investitiilor straine.
3. Mediul economic – Redresarea economica din Romania ar trebui sa continue cu mai multa forta in 2014, perspectivele pentru sustinerea nivelului exporturilor dovedindu-se destul de solide pe masura ce asistam la o crestere a cererii venind dinspre principalii parteneri comerciali din Zona Euro. Pe plan intern, desi costurile mici sunt considerate in continuare un factor important pentru competitivitatea companiilor pe piata, conform raspunsurilor din studiul EY Romania mentionat anterior – 26% dintre directorii de companii respondenti, aceasta optiune inregistreaza o scadere a ponderii cu 5% fata de 2013.
Chiar daca prognozele implica o anumita doza de risc, tarile sau companiile care nu reusesc sa priveasca in perspectiva si sa infrunte riscurile vor fi devansate de cei care vor sti sa valorifice oportunitatile si sa atinga performante de top. De acum inainte, este esential atat pentru tari, cat si pentru companii sa invete cum sa faca fata atat marilor riscuri sistemice, cat si riscurilor la scara mai mica, pana la nivel de unitate de business. Atat sistemul, in ansamblu, cat si fiecare din partile sale componente trebuie sa devina mai rezistente la risc.
