Legal & Tax Alert BIRIȘ GORAN: Stabilirea produselor cu risc fiscal ridicat, comercializate în relația B2B, în contextul facturării electronice (e-Factura)

Autori: Alin Lazăr, Tax Manager & George Boca, Tax Consultant

• Stabilirea produselor cu risc fiscal ridicat, comercializate în relația B2B, în contextul facturării electronice (e-Factura)
• Aprobarea unor proceduri de colectare a TVA prin regimurile speciale OSS
• Ratificarea Convenției multilaterale pentru implementarea măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor

În data de 10 ianuarie 2022, au fost publicate, în Monitorul Oficial nr. 27 următoarele acte normative:

1. Ordinul președintelui ANAF nr. 12/2022 privind stabilirea produselor cu risc fiscal ridicat, comercializate în relația B2B

• Pentru context, amintim că prin OUG nr. 130/2021 au fost stabilite, în cazul comercializării produselor cu risc fiscal ridicat în relația B2B:
  • posibilitatea de a transmite facturile electronice emise în sistemul RO e-Factura pentru perioada 1 aprilie – 30 iunie 2022, indiferent dacă destinatarii sunt sau nu înregistrați în Registrul RO e-Factura;
  • obligativitatea transmiterii facturilor electronice emise în sistemul RO e-Factura începând cu 1 iulie 2022, indiferent dacă destinatarii sunt sau nu înregistrați în Registrul RO e-Factura.
• Prin Ordinul nr. 12/2022, au fost stabilite ca produse cu grad fiscal ridicat, comercializate în relația B2B, legumele, fructele, rădăcinoasele și tuberculii alimentari, alte plante comestibile, băuturile alcoolice, construcțiile noi, produsele minerale (apa minerală naturală, nisipul și pietrișul), precum și produsele de îmbrăcăminte și încălțăminte. Totodată, a fost prezentată justificarea încadrării acestor produse în categoria de risc fiscal ridicat.

2. Ordinul președintelui ANAF nr. 10/2022 pentru aprobarea unor proceduri de colectare a creanțelor bugetare reprezentând TVA datorată de contribuabilii care aplică regimurile speciale prevăzute de art. 314, 315 și 315² din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

• Prin acest ordin se reglementează următoarele proceduri aplicabile contribuabililor care utilizează regimurile speciale One Stop Shop (regimul UE, regimul non-UE, și regimul import), atât în situația în care România este stat membru de înregistrare, cât și în situația în care România este stat membru de consum:
  • Procedura de evidențiere și plată a sumelor reprezentând TVA datorată de contribuabilii care utilizează regimurile speciale;
  • Procedura de restituire a sumelor reprezentând TVA plătită în plus de contribuabilii care utilizează regimurile speciale.
• În condițiile în care regimurile speciale OSS în cauză presupun, în principiu, declararea și plata într-un singur stat membru, pentru TVA datorată în alte state membre de consum, ceea ce presupune o alocare ulterioară a sumelor între statul de înregistrare și statul de consum, procedurile aprobate prin Ordinul nr. 10/2022 clarifică aspecte administrative importante privind (i) modalitatea de plată / virare a sumelor datorate (cu reguli distincte inclusiv în situația plății cu întârziere), (ii) stabilirea obligațiilor accesorii (cu mențiunea că în principiu, calculul accesoriilor se va realiza conform legislației naționale a statului membru de consum), precum și (iii) restituirea sumelor achitate în plus.
• De asemenea, ordinul prevede formularistica specifică aferentă obligațiilor accesorii, restituirii TVA achitate în plus, și solicitării de dobânzi aferente.

În data de 10 ianuarie 2022, în Monitorul Oficial nr. 28, a fost publicat următorul act normativ:

Legea nr. 5/2022 privind ratificarea Convenției multilaterale pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, deschisă spre semnare și semnată de România la Paris la 7 iunie 2017

• Convenția multilaterală („MLI”) reprezintă modalitatea de a transpune acțiunile BEPS în cadrul Convențiilor pentru evitarea dublei impuneri („CEDI”). În concret, patru acțiuni BEPS se vor aplica în CEDI prin intermediul MLI, și anume:
  • Acțiunea 2 – Aranjamente hibride;
  • Acțiunea 6 – Abuzul de prevederile din CEDI;
  • Acțiunea 7 – Sediu permanent;
  • Acțiunea 14 – Soluționarea litigiilor, arbitraj.
• Statele semnatare ale MLI pot opta pentru a nu aplica anumite prevederi din cadrul Convenției multilaterale, sau pentru a nu aplica MLI în relație cu anumite CEDI;
• Prevederile din MLI vor fi aplicabile în relația dintre România și alte state cu care există semnată o CEDI doar în contextul în care, prin MLI, celălalt stat contractant s-a obligat să aplice aceleași prevederi precum cele aplicate de România. MLI nu se va aplica în ipoteza în care statul contractant nu a depus instrumentul de ratificare, a optat pentru neaplicarea unor prevederi din MLI aplicabile României sau a exceptat CEDI semnată cu România de la aplicarea Convenției multilaterale;
• Următorul pas pe care România trebuie să îl îndeplinească pentru aplicarea MLI este depunerea instrumentului de ratificare la OECD.