Leaua Damcali Deaconu Păunescu & LALIVE câștigă cel de-al doilea proces intentat României de frații Micula

Consorțiul format din Leaua Damcali Deaconu Păunescu (LDDP) și „LALIVE” din Elveția a apărat România într-un unui arbitraj comercial. Așadar, fraților Micula li s-au respins pretențiile de 9 milioane de lei formulate în baza acuzării de încălcare a obligațiilor internaționale privind impozitarea băuturilor spirtoase, precum și adoptarea unui nou regim de prețuri pentru apa minerală. Potrivit unor surse oficiale citate de avocați, frații Micula ar fi fost obligați să ramburseze României 75% din costurile suportate de statul român în acest proces.

Hotărârea emisă de Tribunalul  de arbitraj de la Wasington pe 5 martie 2021 încheie un arbitraj inițiat cu reclamații din 2014 în baza acordului dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei, privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor.

Frații Micula au câștigat în trecut un proces cu statul român la Tribunalul internațional de arbitraj de la Washington, urmând să încaseze 84,4 milioane de euro. Pentru că statul român nu a virat banii, dobânzile și penalitățile s-au acumulat, suma ajungând una exorbitantă – 395 de milioane de euro. În încercarea de a-şi recupera banii, fraţii Micula s-au îndreptat către companiile de stat. În decembrie 2019, Guvernul Orban le-a plătit fraților Micula suma datorată de stat.

În cadrul emisiunii Legile Afacerilor din 15 martie 2020, difuzată la acel moment pe DIGI 24, doamna Crenguța Leaua, avocatul momentului în România, a punctat reușita de a păstra 9 milioane de lei în Trezoreria de la București:

„Sunt un membru al consorțiului care a luptat 6 ani pentru apărarea statului român în litigii complicate. Această sumă de bani poate fi utilizată de statul român pentru alte priorități decât ar fi fost în situația în care dosarul nu ar fi avut succes.

Reușită se bucură de două perspective – suma de bani pe care am reușit să o protejăm, iar pe de altă parte, motivarea pe care Tribunalul a dat-o în această soluție și în care subliniază că statul român are mecanismele necesare pentru a realiza protecția investițiilor străine – un sistem echilibrat, integrat. Iar acest fapt garantează că România este un stat ca o bună gazdă în investiții.”

Emisiunea poate fi urmărită integral aici: 

YouTube player

Membrii echipei care au contribuit la acest succes al României în cazul fraților Micula au fost Crenguța Leaua, dr. Gheorghe Matei, Mihaela Maravela, Marius Grigorescu, prof. Ștefan Deaconu, Raluca Popa și Sofia Cozac din cadrul LDDP și de Dr. Veijo Heiskanen, Matthias Scherer, Laura Halonen, Sam Moss, Alptug Tokeser, Juliette Asso și Tessa Hayes din cadrul LALIVE.

„Suntem foarte mulțumiți de rezultatul dosarului, care arată că România nu a încălcat Tratatul Suedia-România. Acest caz a implicat analiza unui volum foarte mare de argumente și informații cu privire la lupta României împotriva evaziunii fiscale, fiind unul dintre cele mai complexe dosare, în care probleme de drept fiscal substanțial și procedural, din perspectivă macroeconomică, au fost introduse într-un arbitraj de investiții. Suntem foarte încântați de faptul că efortul semnificativ al specialiștilor în domeniul arbitrajului și dreptului fiscal de a explica detaliile de fapt și de drept necesare tribunalului arbitral a dus la o hotărâre în care poziția României a avut succes. De asemenea, suntem foarte bucuroși că aceasta este cea de a patra victorie a echipelor Lalive și Leaua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP în apărarea României în arbitraje investiționale”, a declarat Crenguța Leaua, din cadrul LDDP, pentru o publicație de profil.

Leaua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP” din România și „Lalive” din Elveția, au mai apărat cu succes în trecut statul românși în cauzele ICSID: The Rompetrol Group NV vs. Romania (No. ARB/06/03), unde investitorului i-au fost respinse toate pretențiile financiare împotriva statului român și Hassan Awdi ș.a. vs. România (No. ARB/10/13), unde investitorului i-au fost respinse pretenții în valoare de peste 439 milioane euro plus dobanzi, fiind admisă doar cererea de restituire a unor sume efectiv achitate către statul român, în sumă de aproximativ 7,5 milioane euro plus dobânzi, respectiv 1,7 % din ceea ce solicitase.