Leading Professional / The Winner: Flavius Antoniu BAIAS

Categoria „leading professional“ a acestui clasament al inovaţiilor în avocatură, constituie o inovaţie prin prisma persoanei votate drept câştigătoare a acestei secţiuni. Asta pentru că personalitatea anului în avocatura românească este un profesor de avocaţi, „responsabil“ cu şlefuirea unei părţi importante a actualei elite a avocaturii noastre.

Flavius Antoniu Baias va intra în curând în cel de-al 10-lea an de când îndeplineşte funcţia de decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, iar performanţele profesionale şi academice îl fac să nu mai aibă nevoie de -nicio prezentare. Este unul dintre acei doctori în drept şi la propriu şi la figurat, care a reuşit să convingă an de an numeroşi absolvenţi că pentru această profesie e nevoie de vocaţie pe lângă o pregătire de tip enciclopedic.

Din postura de conducător al celei mai importante „fabrici“ de avocaţi din ţară, acesta e pregătit să reacţioneze prompt la semnalele şi cerinţele pieţei de profil, chiar dacă realitatea e contradictorie de multe ori, anumite specializări prezentând interes chiar peste aşteptări, în timp ce altele, în mare vogă „afară“, nu prind încă la noi.

Faptul că an de an, absolvenţii Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti sunt printre primii clasaţi la examenul de admitere în Barou şi în Magistratură ţine în opinia lui Flavius Baias de trei factori: „Este vorba de tradiţia facultăţii, a doua ca vechime din ţară, din 1859 (n.a. – 157 de ani de la înfiinţare pe 25 noiembrie), pe care noi încercăm să o valorificăm şi în ziua de azi, când lumea pune tot mai puţin accept pe tradiţie.

Al doilea factor este că, la cunoştinţele noastre, această facultate este singura cu vocaţie naţională. Ceea ce vreau să spun folosind această sintagmă este că noi avem întreaga ţară ca bazin din care ne recrutăm studenţii, prin examenul de admitere. Evident, având o plajă atât de largă de recrutare şi valoarea absolvenţilor de liceu, viitori studenţi ai noştri, are alţi parametri.

Al treilea factor este valoarea cadrelor didactice, care-şi spune cuvântul. Nu ezit să spun, cu toată preţuirea pentru colegii de la celelalte facultăţi de profil din ţară, Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti are cel mai valoros corp profesoral din România.

Adunaţi, aceşti factori determină ca, -într-ade–văr, absolvenţii noştri să fie cei mai buni şi explică faptul că au cele mai bune rezultate. În ultimii 3-4 ani, absolvenţii noştri au reprezentat cam 40- 45, într-un an chiar 49 la sută, din cei care au reuşit la examenul de admitere în avocatură şi în mod constant de la înfiinţarea sa, din 1997, la Institutul Naţional al Magistrataturii avem o rată de reuşită a absolvenţilor noştri între 25 şi 30 la sută pe an. Aceste cifre dovedesc că absolvenţii noştri sunt cei mai bine pregătiţi din ţară“.

„Din informaţiile noastre, absolvenţii noştri asigură un număr mare de candidaţi pentru cabinetele de avocaţi. Nu spun însă că nu există alţi absolvenţi valoroşi la alte facultăţi din ţară, de stat sau private. Am constatat şi personal că sunt unii absolvenţi foarte buni care vin de la facultăţile private. Până la urmă, omul sfinţeşte locul“.

În ceea ce priveşte necesitatea şi posibilitatea pieţei de avocatură din România de a absorbi numărul impresionant de noi avocaţi – anual sunt peste 3.000 de absolvenţi de drept, din care, în medie, a şasea parte reuşesc să devină şi avocaţi trecând peste hopul examenului de admitere în Barou – Flavius Baias e mai sceptic: „Din păcate nu există la nivelul Ministerului Educaţiei, la nivelul ARACIS (Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior) o situaţie statistică, reală, în care să avem încredere, dar pot să fiu de acord totuşi cu această cifră având în vedere că în momentul de faţă sunt circa 58 de facultăţi şi programe de studii de drept în România – prea multe după părerea mea – din care douăzeci de stat şi aproape patruzeci private. În acelaşi timp îmi pun şi eu întrebarea, alături de colegi de-ai mei şi de avocaţi activi, dacă piaţa românească a servi-ciilor juridice este capabilă să absoarbă în integralitate această cifră. În linii mari, există, încă, o disponibilitate a pieţei de a oferi locuri de muncă în fiecare an celor care trec de examenul de admitere în Barou. Oricum este o profesie concurenţială şi unii dintre tinerii avocaţi ajung să lucreze în societăţi de avocatură importante şi să obţină venituri consistente, iar o altă parte ajung în cabinete mai mici“.

Curiculla Facultăţii de Drept, în aceşti nouă ani de când Flavius Baias o conduce, a suferit câteva modificări, unele inovative, pornite de la cerinţele pieţei mondiale, însă rezultatele au fost contradictorii din acest punct de vedere. „Una dintre modificări impusă de evoluţia istorică a României şi care a influenţat şi piaţa profesiei de avocat, a fost după intrarea României în UE: în 2008 am introdus, în mod firesc, studiul dreptului UE pentru două semestre. Am ferma convingere că ar trebui să facem modificări mai ample în acest domeniu, ar trebui ca planul nostru de învăţământ să fie mult mai flexibil, să avem mult mai multe materii opţionale şi mai puţine obligatorii. Am cel puţin două argumente în acest sens: mai întâi, aceasta este tendinţa la nivel european şi mondial şi, apoi, studenţii sunt pregătiţi având un evantai mai larg de opţiuni profesionale la terminarea facultăţii, comparativ cu situaţia în care toţi studenţii fac acelaşi materii din anul I până în anul IV. Or, prin astfel de planuri de învăţământ «flexibile», oferă studenţilor posibilitatea de a se specializa într-un domeniu sau altul, unii în penal, alţii – în comercial (deşi există acum o dispută între noi dacă mai există dreptul comercial sau nu, dar asta e o altă poveste…), alţii – în civil. De altfel, la începutul primului mandat, am reintrodus în anul IV module opţionale, structurate după marile domenii ale dreptului, marile zone de interes ale viitorilor absolvenţi“, a susţinut Flavius Baias.

„Eu cred că trebuie să reacţionăm mai prompt şi mai dinamic la genul acesta de semnale, pentru că, într-adevăr, în practică apare o nevoie de specializare. Realitatea este însă contradictorie. A impune programe de studiu pornind de la ne-voile practicii poate să nu aducă mereu rezultatele scontate, şi am să vă dau două exemple în acest sens, radical diferite. Primul: în 2013 am introdus un program de master de arbitraj internaţional în limba engleză, care s-a dovedit de succes din primul an, atrăgând zeci de candidaţi în fiecare an. Al doilea: când, împreună cu colegii noştri din Franţa şi Belgia am introdus un master de drept al urbanismului, ţinând cont de importanţa normelor de urbanism într-o societate modernă, surpriza noastră a fost majoră: în primul an au fost 9 înscrişi, în al doilea an 7, iar în al treilea an niciunul. Asta – în ciuda evoluţiei dreptului urbanismului în alte ţări și în ciuda nevoii României – cred eu – de-a avea specialiști buni în acest domeniu…“, ne-a mai mărturisit decanul Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti.

Referitor la modificările masive făcute în ultimii cinci ani în justiţia românească, un nou cod civil, nou cod penal, nou cod de procedură civilă, nou cod de procedură penală, toate acestea în mai puţin de cinci ani, Flavius Baias e de părere că acestea erau necesare, însă timpul va decide dacă acestea sunt şi benefice: „Cred cu tărie că au fost necesare, în primul rând pentru că aceste coduri – orice s-ar spune și cu toate modificările din ultimii ani – erau, în ansamblul lor, concepute în epoci istorice… dispărute: codul civil și codul de procedură civilă – în secolul XIX, iar codurile penale – în 1968! Iar noi, după cum se știe, suntem în secolul XXI și suntem membri ai Uniunii Europene de un deceniu! Se impunea, așadar, o reformă unitară, pe cele două domenii – civil şi penal. Nu ştiu dacă au uşurat accesul la justiţie…  Cred, mai degrabă, că accesul la justiţie nu a fost influenţat nici pozitiv și nici negativ de aceste reglementări, care pur şi simplu au fost necesare. Iar în ceea ce priveşte codul civil şi codul de procedură civilă, am convingerea că aplicarea lor va dovedi, în timp, că adoptarea lor a fost benefică pentru societatea românească. Asta – cu condiţia să fie corect aplicate de cei chemaţi să facă acest lucru: absolvenţii noștri, care devin practicieni ai dreptului!“. υ