Interviu cu George Butunoiu, head-hunter
De ce ati ales sa deschideti un restaurant si nu ati optat pentru un alt gen de afacere?
In primul rand, nu este o afacere, pentru ca nu ma astept sa castig bani din asta. As fi foarte bucuros daca as reusi sa acopar cheltuielile, pentru ca la recuperarea investitiei nu prea pot spera. Eu sunt obligat sa merg foarte des la restaurant, zilnic, adesea de 2 sau chiar 3 ori pe zi. Restaurantele la care se mananca bine si foarte bine si, mai ales, fara riscul de a te imbolnavi, sunt putine, unele destul de scumpe si nu prea aproape de biroul meu. Asa ca mi-am zis ca mai bine imi fac eu un restaurant la care sa mananc, sa mancam toti cei din firma, clientii, invitatii etc., stiind bine ce avem in farfurie, fara surprize. Si, oricum, restaurantele au fost dintotdeauna pasiunea mea; ca sa nu mai spun ca mananc de pe la 13 ani prin restaurante, de cand am plecat de acasa, de langa ai mei, care locuiau la tara, si m-am mutat la scoala la oras.
Care este povestea numelui acestui restaurant? De ce „La George Butunoiu si Oscar”?
Asta e legata direct de concept. In lume (in Europa, dar nu numai) sunt foarte multe restaurante mici, unifamiliale, tinute de catre o familie, la care lucreaza cu totii si la care ai sentimentul ca mergi in vizita la oamenii aceia acasa, fiindca restaurantul sau bistroul adesea se confunda cu casa omului si nu rareori e deschis chiar in casa lui, intr-o camera, iar bucataria e cea pe care o foloseste familia in mod curent. In Bucuresti nu prea am vazut asa ceva, ceea ce m-a mirat foarte tare. Multi spun ca nu ar “prinde” un astfel de concept aici, insa eu nu cred asta si m-am hotarat sa incerc si, sper eu, sa si demonstrez ca se insala. Asadar, oamenii vor veni la mine “acasa”, si numele devine, astfel, foarte natural.
Ce investitie a presupus deschiderea restaurantului?
Investitia a presupus 60,000€, dar tocmai am fost anuntat ca o sa depasim aceasta suma. Nu ma mira…
Cand va fi lansarea oficiala?
In ianuarie, sper ca in a doua sau a treia saptamana.
Care va fi specificul restaurantului?
Nu va avea niciun specific. Vom gati in fiecare zi in functie de ce gasim la piata. Nu avem meniu fix, e exact ca acasa, dupa cum am spus. Si, mai mult, vor veni tot felul de oameni sa gateasca acolo, de la bucatari profesionisti, de mare clasa, la bucatari “amatori” dar talentati, care stiu sa faca un fel sau doua sau cateva de care sunt ei foarte mandri si vor sa arate si celorlalti ce stiu sa faca. Asadar, vom avea cate un “specific” de la o zi la alta, sau chiar de la o ora la alta… Miercuri seara vom avea fine dining, cu un chef de foarte mare clasa.
Ce capacitate va avea restaurantul?
E un restaurant foarte mare! Va avea 3 mese: doua de cate 4 persoane si una de 2, asadar 10 persoane in total.
Veti opta pentru un chef din strainatate sau veti alege unul de la noi din tara?
Dupa cum am spus, vom avea un bucatar si un ajutor de bucatar permanenti, si zeci de bucatari (chefs) invitati, si superprofesionisti, si profesionisti, si semi-profesionisti si amatori si chiar pe mamele sau bunicile unor prieteni la care am mancat acasa la ei niste feluri de care imi aduc si acum aminte. Si chiar doi angajati de la mine din firma sunt foarte interesati sa gateasca si ei cate ceva, din cand in cand, mai ales deserturi.
Aveti un restaurant preferat care v-a influentat in decizia de a deschide propria afacere in acest domeniu?
Da, restaurantele pe care le-am vazut eu in Franta si in Germania, mai ales in zonele rurale, neturistice.
