O componenta importanta a economiei romanesti, agricultura necesita in continuare investitii. Daca marii fermieri pot, in principiu, obtine finantare de la institutiile financiare, micii fermieri intampina cel mai adesea greutati in obtinerea de finantare. Cel mai des, micii fermieri apeleaza la finantare din partea furnizorilor de materii prime. In schimb, furnizorii sunt interesati de constituirea de garantii pentru creantele izvorate din vanzarea de materii prime al caror pret urmeaza a fi achitat dupa ce fermierii isi vor fi valorificat recoltele.
Autori: Claudia Chiper (foto articol), Avocat Senior, si Tudor Nistor (foto dedesubt), Avocat Colaborator, Wolf Theiss
In acest context, Codul Civil reglementeaza in alin. (2) al articolului 2.425 ipoteca asupra recoltelor calificand-o ca ipoteca privilegiata. Textul mentionat prevede ca: „ipoteca asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obtine prin valorificarea acesteia, constituita in scopul obtinerii sumelor necesare pentru a produce recolta, precum si ipoteca constituita in perioada de crestere a plantelor ori in cursul unei perioade de 6 luni inainte de recoltare sunt preferate din momentul inscrierii lor in arhiva oricarei alte ipoteci”.
Ipotecile mobiliare privilegiate sunt amintite si la articolul 161 din legea de punere in aplicare a Codului Civil, care stabileste ca, in exercitarea dreptului sau de urmarire, creditorul ipotecar trebuie sa tina seama de privilegiile mobiliare reglementate de articolul 2.425 din Codul Civil, chiar daca acestea au fost inscrise dupa inscrierea ipotecii sale. Cu alte cuvinte, se instituie o exceptie de la regula generala de stabilire a ordinii de prioritate (prior temore potior jure), ipoteca mobiliara privilegiata asupra recoltelor sau asupra produselor ce se vor obtine prin valorificarea acestora, avand prioritate in raport de orice alte ipoteci neprivilegiate constituite cu privire la aceste bunuri. Cu toate acestea, privilegiile mobiliare speciale inscrise (ipotecile mobiliare privilegiate nu trebuie confundate cu privilegiile legale, acestea din urma avand drept izvor legea, spre deosebire de cele dintai, care au ca izvor conventia partilor, iar numai rangul acestora este dat de lege) nu pot fi devansate de ipotecile mobiliare privilegiate incheiate ulterior constituirii unui privilegiu mobiliar special in legatura cu care s-au efectuat formalitatile de publicitate.
Prin urmare, aceste ipoteci privilegiate vor fi opozabile si persoanelor care au dobandit anterior drepturi asupra bunului ipotecat, ele primind ca efect al legii un rang preferential indiferent de momentul in care se realizeaza publicitatea la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
In ceea ce priveste limitele obiectului unei astfel de ipoteci privilegiate, textul de lege se refera la recolta sau la produsele acesteia. Utilizarea conjunctiei „sau” nu ar trebui insa interpretata in sensul inlaturarii posibilitatii ca ipoteca sa se constituie asupra ambelor tipuri de bunuri, produsele fiind oricum acoperite de ipoteca prin extinderea automata prevazuta de articolul 2.392 din Codul Civil.
Notiunea de recolta cuprinde atat plantele care se tin de radacini cat si fructele deja culese. Prin produse (obtinute din valorificarea recoltei), intelegem orice bun in care se regaseste valoarea recoltei, cum ar fi sume de bani rezultate din vanzare, administrare sau schimb sau indemnizatii de asigurare.
In situatia in care obiectul ipotecii il constituie si alte bunuri in afara recoltei si a produselor acesteia, aceste bunuri nu vor beneficia de prioritate potrivit regulilor de mai sus ci vor face obiectul unei ipoteci mobiliare neprivilegiate, avand rangul determinat de momentul inscrierii avizului de garantie la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Desi textul articolului 2.425 alin. (2) din Codul Civil poate lasa loc de interpretare, consideram ca ipoteca mobiliara privilegiata reglementata de acest articol profita doar obligatiilor garantate ce presupun plata unor sume de bani acordate in scopul producerii unei recolte.
Tinand cont de faptul ca in practica pot aparea dificultati in a dovedi modul concret in care au fost folosite sumele de bani avansate de catre creditorul privilegiat, legiuitorul a instituit doua prezumtii absolute care sa ajute la stabilirea cazurilor ce se incadreaza in ipoteza textului articolului 2.425 alin. (2):
1. Garantia a fost constituita in perioada de crestere a plantelor (oricand intre momentul insamantarii si cel a culegerii recoltei). Legea prezuma ca orice credit acordat in aceasta perioada si garantat cu o ipoteca mobiliara avand ca obiect recolta si/sau produsele acesteia, este pentru obtinerea recoltei si se incadreaza in ipoteza textului sau
2. Garantia a fost constituita in cursul unei perioade de 6 luni inainte de recoltare (o perioada minima de germinare si maturizare a unei recolte).
Consideram insa ca stabilind aceste prezumtii, legiuitorul nu a dorit sa excluda faptul ca o ipoteca constituita asupra recoltei si/sau produselor acesteia, in afara celor doua perioade descrise mai sus, sa fie privilegiata in raport cu orice alte ipoteci neprivilegiate constituite cu privire la aceleasi bunuri, cu conditia ca obligatia garantata sa constea in plata sumelor de bani acordate in scopul producerii respectivei recolte. In aceasta situatie, este recomandabil ca partile sa documenteze modul de utilizare a fondurilor astfel incat sa se evite ulterioare probleme de interpretare cu privire la aplicabilitatea articolului 2.425 alin. (2) Cod Civil.
Un alt aspect relevant in legatura cu ipotecile privilegiate asupra recoltelor il reprezinta posibilitatea de a ipoteca sau de a institui obligatia fermierilor de a cesiona in favoarea creditorului privilegiat platile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin in cadrul politicii agricole comune potrivit Regulamentului (UE) nr. 1307/2013. In acest sens, daca din punct de vedere al institutiilor de credit si al institutiilor financiare nebancare acest aspect este solutionat in mod favorabil, in ceea ce priveste furnizorii, o asemenea garantie nu pare posibila, punand astfel furnizorii intr-o pozitie de inferioritate fata de institutiile de credit sau institutiile financiare nebancare cu toate ca in prezent furnizorii reprezinta in cele mai multe cazuri sursa de finantare pentru micii fermieri.
In concluzie, desi prevederile Codului Civil contin reglementari ce permit constituirea de garantii in favoarea furnizorilor care indirect acorda finantare prin acceptarea platii dupa valorificarea recoltelor, posibilitatile de garantare a creantelor acestora sunt mai reduse decat cele disponibile institutiilor financiare conducand la un tratament discriminator aplicat unei categorii de agenti economici ce contribuie intr-o mare masura la dezvoltarea si sustinerea sectorului agricol in Romania.
