INTERVIU Mihaela Lepădatu, associate JGV și Asociații: ,,Singura luptă pierdută este aceea care nu se duce”

De ce ai ales roba?

Am ales roba pentru că în domeniul acesta am simțit că voi avea permanent parte de provocări noi, voi cunoaște foarte mulți oameni și voi putea face o diferență în viața lor. Primesc cu bucurie, după 11 ani de când am ales acest drum, confirmarea a ceea ce am proiectat atunci când am început să visez și să muncesc pentru acest vis.

Dacă ar trebui să te descrii, ca avocat, într-o singură frază, cum ar suna aceasta?

Cred că cel mai bine ne definesc acțiunile noastre, iar eu am considerat mereu că singura luptă pierdută e aceea care nu se duce. Sunt o persoană ambițioasă care luptă pentru ceea ce crede, sunt acea persoană care din ,,nu se poate” înțelege ,,nu se poate acum sau nu se poate ușor” ceea ce face la final satisfacția și mai mare.

Care a fost cea mai mare provocare profesională de până acum?

Totul este o provocare prin faptul că fiecare client, fiecare speță sunt unice. Vin cu acel ceva care te face să cauți o altă soluție, să ai o altă abordare față de cum ai procedat până la acel moment.

Dacă ar fi să schimbi ceva în această profesie ce ai schimba?

Nu ar fi neapărat ceva de schimbat la profesie în sine, cât în legătură cu felul în care funcționează întregul sistem judiciar. S-a putut observa recent că nu avem capacitatea, resursele și unii, din păcate, nici măcar dorința de a ne adapta la contextul pandemiei. Ar trebui să facem din acest eveniment negativ un factor pentru organizarea și modernizarea felului în care se realizează actul de justiție, cu participarea, evident, a partenerului de bază – avocatul.

Cum e să profesezi într-o societate cu peste 40 de avocați?

Este o oportunitate extraordinară să simți forța unui grup atât de mare și unit de aceleași idealuri profesionale. Am avut ocazia să observ diferite stiluri de lucru, dar care converg către îmbunătățirea unor aspecte cheie în sistemul judiciar și, mai ales, către oferirea întregului sprijin clienților noștri. Despre contribuția individuală, firește, consider că trebuie să se simtă din partea fiecărui membru al echipei – unii aduc entuziasm, alții experiență, iar toate elementele împreună conduc la rezultatul urmărit.

Avocatura e o profesie liberală. Te trezești la ce oră vrei, muncești când vrei, ai concediu cât vrei… Sau cum e mai exact?

Pentru mine, libertatea fără responsabilitate nu are sens. Așadar, apreciez șansa pe care o oferă această profesie de a-mi manifesta creativitatea în diferite momente alese flexibil. Însă, momentele de detașare, refacere trebuie alese cu respect fața de obligațiile asumate.

Și totuși puținul timp liber cum îl gestionezi?

Pe acesta încerc să nu îl mai ,,gestionez”, oricât mi-ar plăcea ordinea. Încerc să îl trăiesc, pur și simplu. Uneori simt nevoia să stau cu familia ori să ies cu prietenii, alteori să merg la echitație sau la înot.

Dacă nu ar fi fost avocatura, ar fi fost…

Învățământ preșcolar sau primar. Copiii mici sunt o pânză albă pe care noi, adulții avem responsabilitatea să îmbinăm armonios cele mai frumoase culori.  Nu am renunțat niciodată la această iubire, motiv pentru care parte din timp mi-l dedic celor din centrele de stat sub forma activității de voluntariat.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum în viață și de la cine?

Cel mai bun sfătuitor pentru mine a fost viața însăși. Cum orice monedă are două fețe, ambiția mea a venit cu ”darul” încăpățânării. Nu am luat niciodată de bun ce mi s-a spus, deși intențiile erau uneori pozitive. În schimb, am fost întotdeauna atentă să nu repet aceeași greșeală și să valorific ceea ce deja am trăit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here