Când și de ce ați ales profesia de avocat?
Cred că majoritatea colegilor din generația mea au dat la Drept dintr-o combinație de motive. Pe de o parte am simțit o afinitate față de științele umaniste ce se dădeau la admitere și o atracție față de imaginea ,,glamour” a profesiei, așa cum era descrisă de primele seriale cu avocați ce s-au derulat pe micile ecrane după `89. M-a atras o lume prezumat mai interesantă și posibilitatea de a face lucruri diverse cât mai puțin corelate cu rutina. Evident realitatea ,,a bătut” filmul și în acest caz.
Care a fost primul dumneavoastră client și care au fost serviciile oferite acestuia?
Primul client mi-a dat o lecție de viață extrem de importantă. Abia absolvisem facultatea, încă nu dădusem examenul de intrare în barou, și am fost întrebată de un cunoscut în legătură cu transmiterea dreptului de proprietate, ipoteci, radieri. După ce i-am explicat în detaliu ce drepturi are, ce posibilități de acțiune m-a întrebat pur formal cât mă costă, iar eu i-am răspuns pe un ton prietenos: ,,Dai și tu o bere ca între prieteni!” Mi-a răspuns arogant că dacă eram avocat mă plătea, așa… Nu am mai auzit niciodată de el. A fost momentul în care m-am confruntat cu latura pragmatică a acestei profesii.
Care au fost cele mai importante dosare soluționate?
Cele mai importante dosare ale mele nu sunt relevante. Pentru fiecare client, cel mai important dosar este al lui. Succesul în profesia asta nu e totul. Adevărata satisfacție și împlinire transpare atunci când un fost client te recomandă altuia, dar mai ales atunci când te sună să te întrebe ce faci, îți trimite o felicitare cu diverse ocazii ori un buchet de flori, cu alte cuvinte o dovadă că te apreciază și se gândește la tine. Poate părea naiv și oricum depinde de fiecare, dar pentru mine fiecare dosar, fiecare cauză în parte este extrem de importantă. Succesul îl măsor însă în zâmbete și aprecieri primite din partea clienților, nu în funcție de complexitatea dosarelor, orelor nedormite ori materialelor redactate.
Avocatura este un business reputațional. Ce rol joacă etica în această ecuație?
Punctul de plecare, în opinia mea, îl reprezintă raportul avocatului cu sine însuși. Atât timp cât îți asumi misiunea pe care ți-ai ales-o ca și avocat, aceea de a reprezenta interesele unui client, confidențialitatea, onestitatea și încrederea nu trebuie să rămână doar niște concepte. În cadrul societății de avocatură JGV și Asociații, relația avocaților cu clienții este primordială. Etica, morala și alte valori de genul acesta au un conținut subiectiv. Deși toți declară că le au, mulți au o interpretare personala, de aceea nu se potrivesc viziunile multora. Dacă ar trebui să dau un răspuns direct, cred că orice viziune personală despre etică este corectă dacă nu încalcă prevederile legale, normele de conduită socială. Interacționând cu avocați străini am observat respectul aproape exagerat față de ceilalți confrați, iar modul în care interacționează și socializează arată cât de mândri se simt de profesia lor.
Cât de importantă este echipa din care faceți parte și cât valorează experiența individuală în profesia de avocat?
În realitate, dacă vrei să depășești nivelul în care ,,nu ai șef”, trebuie să îți asumi toate atribuțiile administrative care decurg din profesie: îți faci singur fotocopii din dosare, stai la coadă la Arhivă, Registratură, Ministerul Finanțelor, alergi între trei instanțe zilnic, ai întâlniri și discuții cu clienții, la care se adaugă redactarea cererilor și a lucrărilor. Personal, întotdeauna am preferat să lucrez într-o echipă, să-mi ajut colegii, să construim împreună strategii pe care să le folosim în abordarea diverselor dosare. Asta înseamnă că trebuie să te obișnuiești să vii la birou, să-l împarți cu alții, să asculți și ideile, perspectiva celorlalți, să fii deschis spre comunicare. Cea mai mare mulțumire în munca de echipă este că îi poți învăța pe cei mai tineri decât tine tot ce trebuie să știe ca să fie mai buni, așa cum tu la rândul tău te-ai bucurat de grija și considerația unui mentor. Ca să facem o comparație amuzantă: o armată organizată, în care fiecare are un șef, este cu siguranță mai eficientă decât un cavaler rătăcitor.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră JGV și Asociații și cum este să profesezi într-o societate cu peste 40 de avocați?
Fiind o profesie liberală, nu toți avocații sunt obișnuiți să aibă șefi, drept pentru care coordonarea lor este o provocare. Cred cu tărie că viitorul în avocatură este munca în echipă. Aș zice că aportul unui manager constă în a observa și puncta punctele slabe ale echipei și de a interveni cu sfaturi, sprijin, decizii pentru eliminarea lor. În același timp, un leader trebuie să observe întotdeauna și părțile bune ale echipei pe care trebuie să le aprecieze, confirme, reconfirme și să obțină recunoașterea externă. În această profesie, succesul, nu presupune neapărat un doctorat sau două în Teoria Generală a Obligațiilor, ci mai important este să stăpânești o tehnică de observație umană aplicată sistematic și urmărită. În calitate de avocat coordonator, dar mai ales ca om, consider că inteligența emoțională și relaționarea cu echipa sunt premisele succesului.
Câteva cuvinte despre avocatul Ioana Culachi și despre omul Culachi
JGV și Asociații este locul în care m-am format, aici am făcut primele lucruri cu adevărat importante. În decurs de 6 ani am evoluat profesional și de la un simplu colaborator am ajuns să coordonez activitatea birourilor teritoriale din București, Iași, Galați și Bacău. Este locul în care am putut să fiu eu însămi, să îmi exprim liber părerile și pot spune că personalitatea mea s-a dovedit a fi compatibilă cu sistemul de valori al societății. Confirmarea și evoluția profesională în cadrul JGV și Asociații a dus și la o împlinire personală. Ca mama singură am reușit să-i ofer copilului meu siguranța financiară de care are nevoie pentru a se dezvolta, a crește armonios și a-și împlini visurile. Îmi place foarte mult să citesc, să înot, să călătoresc fiecare experiență fiind unică. Mă ajută să evoluez personal profesional.
