Povara fiscală din România a ajuns la un nivel care descurajează atât investițiile, cât și munca declarată, avertizează avocata fiscalistă Luisiana Dobrinescu. Într-un interviu acordat Legal Marketing, Luisiana Dobrinescu, Managing Partner al casei de avocatură Dobrinescu Dobrev Haraga, spune că taxarea excesivă determină antreprenorii să amâne dezvoltarea afacerilor, iar tot mai mulți români renunță la munca fiscalizată sau își mută rezidența fiscală în alte state. Ea propune reducerea taxării muncii, revenirea impozitului pe dividende la 5% și regândirea regimului microîntreprinderilor, argumentând că un sistem fiscal mai echilibrat ar atrage investiții și ar lărgi baza de contribuabili.
Care considerați că ar trebui să fie nivelul optim al sarcinii fiscale pentru angajatori, astfel încât companiile să poată crea locuri de muncă și, în același timp, să își păstreze resurse pentru investiții și dezvoltare?
Din păcate, constat în ultima vreme o creștere a numărului „abandonurilor” de la munca fiscalizată. Nu este un subiect despre care se aude, pentru că știrile sunt concentrate pe indisponibilizările de la corporații, pe insuccesul companiilor de stat și pe insolvențele companiilor cu vechime în acumularea de arierate. Abandonul de la munca fiscalizată este, prin natura lui, fără zgomot.
Nu este plăcut și nici ușor să fii nebancabil, să știi că nu vei avea pensie și să te ascunzi în permanență de ANAF pentru banii pe care îi cheltuiești. Însă toate acestea sunt atenuate prin satisfacerea nevoilor imediate.
Dintotdeauna, nivelul contribuțiilor sociale aferente veniturilor din salarii a fost descurajator. Sub acest aspect, nu este corect să arătăm cu degetul doar spre micile companii, atâta timp cât marile corporații utilizează cu succes structura de plată pe PFA sau pe micro-companii. Practic, doar modalitatea de abordare diferă: la cei mici, cu munca la gri, la cei mari, cu structurile de optimizare.
Atâta timp cât contribuțiile sociale se vor plăti fără a fi limitate la un plafon rezonabil (n.r. cel de 72 de salarii minime pentru profesiile liberale neîndeplinind un astfel de criteriu) și cât timp persoana fizică asigurată la sistemul de pensii nu are dreptul să își aleagă nivelul la care să fie asigurată, riscurile de a prefera să renunțe complet la acest beneficiu, sunt mari.
Un nivel de taxare efectivă între 35% și 40% ar schimba radical percepția contribuabilului, fie el antreprenor sau salariat, și ar readuce în discuție oportunitatea fiscalizării complete.
Din perspectiva antreprenorilor, ce pondere a taxelor și impozitelor este sustenabilă pentru ca firmele să rămână competitive și să poată reinvesti profitul în extinderea afacerii?
La acest moment, lumea antreprenorilor arată astfel: inflație mare, scădere a puterii de cumpărare, costuri de producție în creștere (utilități și forță de muncă), nivel dublu de fiscalizare față de acum doi ani.
Istoric, economia României s-a bazat mult pe întreprinderile mici și mijlocii, precum și pe micii meseriași și comercianți. În condiții de fiscalizare accelerată, niciunul dintre aceștia din urmă nu își mai dorește să facă profit, pentru că este peste măsură taxat.
Fiscalitatea actuală nu mai remunerează inițiativa și nici asumarea riscului, îndemnând către munca la stat, unde nimeni (angajați și angajatori) nu pare să resimtă vreun impact atunci când sarcina fiscală crește. Unde mai pui că statul, ca manager, este lipsit de exigența unui antreprenor, care nu își permite să facă într-o lună ce poate face în câteva zile.
Din această perspectivă, impozitarea veniturilor din dividende ar trebuie să revină urgent la 5%, cu posibilitatea de alegere a unui plafon de asigurare la pensii și cu un maximum de contribuție la asigurările sănătate.
Există un prag al poverii fiscale peste care companiile încep să amâne investițiile, angajările sau proiectele de dezvoltare? Care e acel prag?
Din păcate, s-a atins acest prag al poverii fiscale, motiv pentru care investitorii străini își regândesc investițiile în România, iar cei români caută să își schimbe rezidența fiscală și să își mute cel puțin o parte din afaceri în state cu legislație fiscală stabilă și mai rezonabile din perspectiva nivelului de taxare.
Acest exod s-a accentuat în ultimul an.
Ce măsuri fiscale ar avea cel mai mare și mai rapid impact asupra mediului de afaceri în 2026: reducerea taxării muncii, diminuarea impozitului pe profit sau introducerea unor facilități pentru reinvestirea câștigurilor?
Aș menționa cinci măsuri care ar destresa mediul de afaceri românesc și care ar atrage investitorii (străini):
- reducerea taxării muncii (prin reducerea pragului la care se datorează contribuțiile sociale și prin actualizarea nivelului avantajelor în natură care nu se supun acestor contribuții, astfel încât angajatorul să aibă o oarecare lejeritate în a acorda ocazional sume propriilor salariați, pentru a le recompensa activitatea/fidelitatea),
- revenirea la un nivel al impozitului pe dividende de 5%, astfel încât să se se descurajeze dorința de mutare a business-urilor și a rezidenței personale în state cu fiscalitate mai avantajoasă;
- diminuarea plafonului de percepere a contribuțiilor sociale pentru persoanele fizice care derulează activități independente (de la micii meseriași și comercianți, până la profesiile liberale). Dacă aceste persoane sunt capabile să își gestioneze singure riscul propriei afaceri, trebuie să li se recunoască și dreptul de a-și gestiona nivelul la care își doresc să se asigure pentru pensie, respectiv în sistemul de sănătate;
- regândirea conceptului de microintreprindere, cu majorarea plafonului la 250.000 de euro și cu modificarea cotei de impozit la 5%. Microintreprinderea poate să rămână o opțiune de sistem simplificat de impozitare, fără grija deductibilităților, însă cu aplicarea unui nivel rezonabil de taxare (faptul că anterior am avut un impozit derizoriu de 1% aplicat la o cifră de afaceri uriașă, de 1 milion euro, nu trebuie să ne conducă la extrema cealaltă);
- introducerea de facilități fiscale pentru românii care se întorc din străinătate și care își deschid afaceri sau se angajează în România. Aceștia vor extinde numărul contribuabililor, ceea ce este esențial în contextul demografic și sociologic actual.
În final, țin să menționez că văd absolut necesară menținerea cotei unice de impozit pe venit de 10% – este singurul element de stabilitate fiscală al ultimilor zece ani. Așa cum am explicat mai sus, decreșterea presiunii fiscale ar trebui făcută prin intermediul contribuțiior sociale.
Deși, la o primă vedere, acest lucru ar agrava presiunea bugetară pentru susținerea pensiilor și a serviciilor de sănătate, măsurile trebuie văzute în sens dinamic: va crește numărul de contribuabili, singura rețetă sănătoasă și de lungă durată, pentru bugetul de stat. În caz contrar, într-o lume cu pandemii, boli incurabile, războaie și lideri politici iresponsabili, fiecare persoană alege să trăiască bine pe moment.
Despre Dobrinescu Dobrev Haraga
Dobrinescu Dobrev Haraga este o firmă de avocatură specializată în drept fiscal și contencios administrativ, cu o echipă interdisciplinară formată din avocați și consultanți fiscali. Coordonată de Luisiana Dobrinescu, Dumitru Dobrev, Bianca Haraga și Anamaria Chiru, firma oferă soluții juridice și fiscale adaptate nevoilor mediului de afaceri. De peste șase ani, Dobrinescu Dobrev Haraga se află în top 5 al firmelor de avocatură cu profil fiscal din România, potrivit clasamentului Chambers & Partners, fiind recunoscută pentru rata ridicată de succes în contestațiile fiscale și litigiile de contencios administrativ.
