Diana Adesman, fondatoarea casei de avocatură Adesman & Asociații, cea care, în urmă cu doi ani, a obținut în premieră în România o victorie importantă la Curtea Constituțională în favoarea echității fiscale și a dreptului operatorilor economici din sectorul energetic de a concura în condiții loiale și de predictibilitate fiscală, a acordat Legal Marketing un interviu exclusiv despre parcursul care a condus-o către propria firmă de avocatură, dosarele cu impact asupra unor industrii strategice și misiunea avocatului într-un mediu economic aflat într-o continuă schimbare.
În cadrul interviului, Diana Adesman explică de ce stabilitatea și predictibilitatea legislativă și fiscală reprezintă unele dintre cele mai importante condiții pentru atragerea investițiilor și dezvoltarea economiei românești. Totodată, vorbește despre valorile pe care a construit Adesman & Asociații, despre relația dintre avocat și client, bazată pe implicare, încredere și rezultate, dar și despre responsabilitatea profesiei de a contribui la un cadru legislativ mai clar, mai echilibrat și mai predictibil pentru mediul de afaceri.
Pentru cei care nu vă cunosc, cine este Diana Adesman?
Dacă ar fi să mă definesc dincolo de profesia de avocat, aș spune că sunt un om căruia îi place să construiască. Am construit o carieră în avocatură timp de 18 ani, iar apoi am construit propria firmă, Adesman & Asociații, din convingerea că excelența profesională poate merge mână în mână cu o abordare umană și orientată spre soluții și cu dorința de a oferi un tip de asistență juridică bazat nu doar pe rigoare profesională, ci și pe înțelegerea reală a businessului fiecărui client.
De-a lungul timpului, activitatea mea profesională s-a concentrat, în principal, pe gestionarea unor mandate complexe în domeniile contenciosului administrativ, energiei, infrastructurii, investițiilor și litigiilor comerciale, asistând atât companii românești, cât și investitori internaționali. Unele dintre cele mai importante momente profesionale au fost cele în care am reușit să contribuim la soluționarea unor spețe cu impact semnificativ, inclusiv în fața Curții Constituționale, confirmând că perseverența și argumentația juridică solidă pot genera schimbări reale.
În același timp, sunt mamă, iar acest rol m-a schimbat profund, inclusiv ca profesionist. Maternitatea m-a învățat că nu poți controla totul, dar poți fi întotdeauna pregătit. Iar în avocatură, pregătirea face, de cele mai multe ori, diferența dintre o problemă și o soluție. Am învățat, astfel, că dincolo de ritmul alert al profesiei, cele mai bune decizii se iau cu echilibru, răbdare și luciditate. M-a învățat și să ascult mai mult, să înțeleg perspective diferite și să privesc fiecare situație în ansamblul ei, nu doar prin prisma unei probleme juridice.
Cred că un avocat trebuie să fie mai mult decât un bun cunoscător al legii. Rolul său este acela de a fi un partener strategic, capabil să înțeleagă obiectivele clientului, să anticipeze riscurile și să construiască soluții care să îi protejeze interesele pe termen lung. De multe ori, cea mai valoroasă contribuție a unui avocat nu este câștigarea unui litigiu, ci prevenirea lui printr-o strategie juridică solidă și prin decizii luate la momentul potrivit.
În relația cu clienții, cred că încrederea se câștigă prin competență, dar se păstrează prin onestitate, implicare și disponibilitatea de a fi alături de ei mereu, la orice oră din zi și din noapte, inclusiv sau mai ales în cele mai dificile momente. Dincolo de pregătirea juridică, îmi doresc ca fiecare client să simtă că are alături un partener care îi înțelege cu adevărat obiectivele și care își asumă fiecare proiect cu aceeași responsabilitate cu care și-ar apăra propriile interese.
Care a fost momentul în care v-ați dat seama că avocatura este vocația dumneavoastră?
Încă din liceu, chiar din primii ani, am simțit că acesta este drumul meu. Nu a fost o decizie luată în ultimul moment, ci mai degrabă o convingere care s-a conturat firesc și care s-a consolidat pe măsură ce am descoperit ce presupune, cu adevărat, profesia de avocat.
M-a atras, înainte de toate, independența pe care o oferă această profesie și faptul că fiecare zi aduce o provocare nouă. În avocatură nu există rutină. Fiecare client, fiecare proiect și fiecare speță sunt diferite, iar tocmai această diversitate m-a motivat și mă motivează întotdeauna.
Îmi place să spun că fiecare proiect este asemenea unui puzzle. La început ai în față multe piese aparent fără prea mare legătură: documente, fapte, interese, norme juridice și, uneori, emoții. Rolul avocatului este să le înțeleagă, să le ordoneze și să construiască din ele imaginea de ansamblu, găsind soluția care servește cel mai bine interesele clientului. Cred că această combinație dintre rigoarea juridică, strategie și creativitate este ceea ce m-a fascinat încă de la început și ceea ce mă motivează și astăzi.
În plus, avocatura este una dintre profesii în care nu încetezi niciodată să înveți. Legislația evoluează, jurisprudența se schimbă, mediul de afaceri se transformă, iar fiecare mandat îți oferă ocazia să descoperi ceva nou. Tocmai această nevoie permanentă de a evolua și dinamismul specific sunt unele dintre motivele pentru care nu m-am îndoit niciodată că aceasta este vocația mea.
Ce profesori, mentori sau experiențe v-au modelat cel mai mult?
Nu aș putea spune că a existat o singură persoană care m-a format. Dimpotrivă, cred că în această profesie înveți permanent de la oamenii pe care îi întâlnești. Există o expresie pe care o auzim des în avocatură: „meseria se fură”. Eu cred că este adevărată, în sensul frumos al cuvântului. „Furi” modul în care un avocat construiește un argument, gestionează o negociere, susține o pledoarie sau își construiește relația cu clientul.
Am avut șansa să lucrez alături de profesioniști remarcabili și să învăț de la fiecare dintre ei și le sunt recunoascătoare fiecăruia în parte. De la unii am învățat rigoarea juridică, de la alții disciplina, strategia, calmul în situații dificile sau atenția pentru detalii. La fel de mult am învățat însă și din experiențele proprii, inclusiv din greșeli, pentru că ele te obligă să evoluezi și să devii mai bun.
Privind în urmă, îmi dau seama că ceea ce sunt astăzi este rezultatul tuturor oamenilor cu care am lucrat, al fiecărui proiect și al fiecărei provocări profesionale. Fiecare dintre ei a contribuit, într-o măsură mai mare sau mai mică, la avocatul și omul care sunt astăzi.
Ce v-a determinat să înființați „Adesman & Asociații”? Care este „problema” pe care ați dorit să o rezolvați în piața juridică din România?
Cred că a fost un pas firesc în evoluția mea profesională. Nu a existat un moment de ruptură sau un singur motiv care să mă determine să înființez Adesman & Asociații. De-a lungul timpului, mulți oameni din jurul meu – familie, prieteni, colaboratori, colegi – mi-au spus că este momentul să fac acest pas și să construiesc ceva care să mă reprezinte în totalitate.
Nu am înființat Adesman & Asociații pentru că în piață lipseau avocații buni. Dimpotrivă, România are profesioniști remarcabili. Am înființat-o pentru că mi-am dorit un loc în care modul de a practica avocatura să fie în totalitate aliniat cu valorile și principiile mele.
Mi-am dorit o firmă în care relația cu clientul să fie mai simplă, mai directă și mai autentică. O firmă în care clientul să știe că avocatul care îi înțelege problema este același avocat care îi construiește strategia, îi răspunde la telefon, îi este alături în negocieri și îl reprezintă în instanță dacă este cazul. Am vrut să creez un model bazat pe implicare personală, flexibilitate și comunicare, în care fiecare client să simtă că are un partener de încredere, nu doar un prestator de servicii juridice.
În același timp, am simțit că era momentul să îmi asum pe deplin propria identitate profesională. De-a lungul carierei am coordonat numeroase proiecte complexe și am contribuit la obținerea unor rezultate importante. A venit natural astfel momentul în care am simțit că este timpul ca responsabilitatea, dar și rezultatele muncii mele, să poarte propriul meu nume. Nu din orgoliu, ci din dorința de a-mi asuma, în mod direct, responsabilitatea pentru fiecare proiect și pentru fiecare rezultat.
Nu am pornit la drum cu ideea de a face avocatură diferit doar de dragul de a fi diferit. Mi-am dorit, în schimb, să construiesc o firmă care să reflecte valorile în care cred: profesionalism, transparență totală, disponibilitate și asumare, cu implicarea mea personală în fiecare proiect.
În 2024 ați obținut o decizie importantă la Curtea Constituțională legată de contribuția la Fondul de Tranziție Energetică. Ne povestiți, pe scurt, de ce acest caz a contat atât de mult (pentru clienți și pentru piață)?
A fost, fără îndoială, unul dintre cele mai importante dosare din cariera mea și a echipei Adesman & Asociații până la acest moment. Nu doar prin complexitatea juridică, ci și prin impactul pe care îl are asupra mediului de afaceri.
Consider că importanța Deciziei Curții Constituționale nr. 640/2024 depășește cu mult sectorul energetic. Ea reafirmă un principiu fundamental pentru orice economie funcțională: fiscalitatea trebuie să fie transparentă, predictibilă și construită astfel încât operatorii economici să își poată planifica activitatea și investițiile pe termen lung.
Desigur, statul are dreptul și, uneori, obligația de a interveni pentru a corecta dezechilibre din piață. Însă astfel de intervenții trebuie să respecte principiile constituționale și să fie fundamentate pe criterii obiective, fără a transfera în mod disproporționat povara asupra unei anumite categorii de operatori economici. Investițiile nu pot exista într-un climat de incertitudine, iar predictibilitatea este una dintre condițiile esențiale ale dezvoltării economice.
Pentru clienții noștri, efectele sunt concrete. În urma acestei decizii și a mecanismului instituit ulterior prin O.U.G. nr. 33/2025, s-a deschis posibilitatea recuperării unei părți din contribuțiile achitate. Totodată, procesul de armonizare a cadrului legislativ cu exigențele stabilite de Curtea Constituțională este unul care continuă și care va avea un impact important asupra întregii piețe.
Din perspectivă profesională, acest dosar a avut o semnificație aparte. A confirmat că o argumentație juridică riguroasă și perseverența pot contribui nu doar la soluționarea unei probleme individuale, ci și la clarificarea unor principii cu impact asupra unei întregi industrii.
În definitiv, rolul unui avocat nu este doar să câștige un dosar, ci, atunci când are ocazia, să contribuie la construirea unei jurisprudențe și a unui cadru juridic mai bun decât cel pe care l-a găsit. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate oferi această profesie: posibilitatea de a genera schimbări care depășesc interesul unui singur client și contribuie la consolidarea unui stat de drept și a unui mediu economic mai echilibrat, mai predictibil și mai corect pentru toți.
Cum construiți strategia pentru cauze cu impact larg (nu doar pentru client, si pentru industrie)? Care este procesul intern de decizie?
Cred că există o concepție greșită potrivit căreia marile dosare se câștigă printr-un argument spectaculos. În realitate, un dosar cu impact se construiește printr-o multitudine de decizii corecte luate înainte de primul termen de judecată.
În cauzele pe care le gestionăm, fie ele cu impact larg sau cu doar cu impact personal, primul nostru obiectiv nu este să găsim argumentul care pare cel mai convingător, ci să înțelegem în profunzime problema clientului. Analizăm cu foarte mare atenție situația de fapt, cadrul legislativ, jurisprudența, practica autorităților și contextul (economic) în care apare litigiul. Abia după aceea începem să construim strategia.
Întotdeauna dezvoltăm mai multe scenarii. Testăm fiecare argument, încercăm să îl combatem chiar noi înainte ca partea adversă să o facă și analizăm nu doar dacă este corect din punct de vedere juridic, ci și ce consecințe poate produce pentru client. De multe ori spun echipei că trebuie să fim propriii noștri adversari înainte de a intra în sala de judecată.
În dosarele de complexitate ridicată colaborăm și cu specialiști din alte domenii – economiști, experți tehnici sau consultanți – pentru că soluțiile juridice solide se construiesc, de multe ori, la intersecția mai multor discipline.
Apoi, procesul nostru intern este unul profund colaborativ. Dezbatem, punem sub semnul întrebării propriile concluzii și reevaluăm permanent fiecare variantă. Nu ne atașăm de prima idee bună. Ne interesează să găsim soluția care rezistă cel mai bine în fața celei mai exigente instanțe, în fața criticilor și care, deopotrivă, servește cel mai eficient obiectivele clientului.
În cele din urmă, cred că diferența dintre un dosar obișnuit și unul cu impact nu este dimensiunea lui, ci responsabilitatea pe care o ai atunci când știi că soluția poate influența nu doar destinul unui client, ci și modul în care va fi interpretată legea pentru o întreagă industrie.
După deciziile recente și implicarea în sectorul energetic, cum vedeți evoluția cadrului fiscal pentru regenerabile în următorii 3 – 5 ani?
Cred că, în următorii trei-cinci ani, întrebarea nu va fi dacă sectorul regenerabilelor va suporta în continuare o presiune fiscală, ci dacă această fiscalitate va deveni suficient de predictibilă pentru ca investitorii să o poată integra în propriile modele financiare.
România are nevoie de investiții masive în capacități regenerabile pentru a-și atinge obiectivele asumate pentru 2030, iar numărul proiectelor aflate în dezvoltare confirmă interesul foarte ridicat al pieței. În același timp, contextul bugetar poate determina statul să caute în continuare surse suplimentare de venit. Tocmai de aceea, riscul apariției unor intervenții fiscale punctuale sau al prelungirii unor mecanisme prezentate inițial drept temporare nu poate fi exclus.
Totuși, cred că perioada măsurilor adoptate rapid, exclusiv ca reacție la situații de criză, trebuie să se încheie.
Investițiile în energie se construiesc pe orizonturi de 20 sau 30 de ani, nu de la un exercițiu bugetar la altul. Nu poți cere mediului privat să finanțeze tranziția energetică și, în același timp, să modifici regulile economice ale proiectului după ce investiția a fost deja angajată.
Din perspectiva mea, cadrul fiscal va trebui să evolueze în trei direcții: reguli mai clare și mai stabile, o diferențiere reală între profiturile conjuncturale și veniturile necesare recuperării investițiilor și o mai bună coordonare între fiscalitate, schemele de sprijin și mecanismele de piață. Altfel, riscăm ca măsurile destinate să producă venituri bugetare pe termen scurt să descurajeze exact investițiile de care sistemul energetic are nevoie pe termen lung.
Decizia Curții Constituționale nr. 640/2024 a transmis deja un avertisment important: nici măcar într-un context excepțional statul nu poate ignora exigențele de claritate, proporționalitate și predictibilitate. Cred că această decizie va influența nu numai eventualele litigii viitoare, ci și modul în care vor fi concepute noile intervenții fiscale în sector.
Direcția către energia regenerabilă este ireversibilă, inclusiv prin angajamentele asumate de România la nivel european. Dar viteza investițiilor va depinde de încredere. Iar în energie, încrederea nu se construiește prin facilități acordate astăzi și retrase mâine, ci prin reguli care rămân valabile suficient de mult încât investitorii să își poată construi proiectele în jurul lor.
Ce rol trebuie să aibă avocatura în dezvoltarea politicilor publice în domenii complexe, precum energie, fiscalitate etc?
Din punctul meu de vedere, avocații nu ar trebui să scrie legile. Dar cred că au obligația profesională de a contribui la îmbunătățirea lor, atât în sala de judecată, cât și, cu precădere, înafara ei.
Avocații sunt cei care văd, zi de zi, cum funcționează legea în practică. Ei sunt în contact permanent cu investitori, antreprenori, autorități și instanțe și observă foarte repede unde apar blocaje, neclarități sau soluții legislative care, deși bine intenționate, produc efecte diferite de cele urmărite de legiuitor.
De aceea, cred că rolul avocaturii nu ar trebui să se limiteze la aplicarea și interpretarea legii, ci să includă și participarea activă la dialogul privind îmbunătățirea cadrului legislativ. Nu prin susținerea intereselor unui client anume, ci prin împărtășirea experienței practice acumulate în gestionarea unor situații reale.
În domenii precum energia sau fiscalitatea, unde legislația evoluează rapid și are un impact economic major, dialogul dintre autorități, mediul de afaceri și profesioniștii dreptului este esențial. O reglementare eficientă este aceea care își atinge scopul fără a crea incertitudine juridică și fără a descuraja investițiile.
Cred că avocatura are responsabilitatea de a aduce în această dezbatere nu doar argumente juridice, ci și o perspectivă pragmatică. Uneori, cea mai valoroasă contribuție a unui avocat nu este câștigarea unui litigiu, ci identificarea unei soluții care face ca acel litigiu să nu mai fie necesar în viitor, contribuind la un cadru legislativ mai clar și mai echilibrat.
În fond, un sistem juridic matur nu se construiește doar în sălile de judecată. Se construiește și prin dialog, consultare și prin capacitatea tuturor actorilor implicați de a transforma experiența practică în legislație mai bună.
Ne puteți transmite o lecție de viață pe care ați învățat-o pe durata unui caz important?
Sunt mai multe lecții pe care le-am învățat de-a lungul anilor, însă una dintre cele mai valoroase este aceasta: în avocatură, optimismul este important, dar nu poate ține loc de strategie. Am învățat că trebuie să fii pregătit mereu, fără excepție, pentru cel mai dificil scenariu, chiar și atunci când ești convins că ai dreptate. Tocmai această pregătire îți oferă libertatea de a gestiona orice evoluție a dosarului.
Am mai învățat un lucru: să nu mă grăbesc niciodată să trag concluzii. În dosarele complexe, primele impresii sunt rareori cele mai bune. De multe ori, diferența o face răbdarea de a pune încă o întrebare, de a mai verifica un document sau de a analiza încă o dată o ipoteză care părea deja clarificată.
O altă lecție esențială este să încerci mereu să fii propriul tău adversar. Înainte ca argumentele noastre să ajungă în fața instanței, încercăm să le atacăm chiar noi. Ne punem în locul celeilalte părți, căutăm punctele vulnerabile și trecem fiecare argument prin ceea ce eu numesc „cenzura instanței”: dacă aș fi judecător, ce întrebări aș pune, ce obiecții aș avea și ce argumente m-ar convinge cu adevărat?
Cred că această disciplină intelectuală face diferența între o strategie bună și una cu adevărat solidă. Uneori, cel mai valoros lucru pe care îl poți face pentru clientul tău este să descoperi singur slăbiciunile propriului caz, înainte ca ele să fie descoperite de partea adversă.
Până la urmă, cele mai importante lecții pe care mi le-a oferit această profesie nu țin doar de drept, ci și de modestie. Oricât de bine pregătit ai fi, fiecare dosar te învață că trebuie să rămâi curios, riguros și dispus să îți pui permanent propriile convingeri sub semnul întrebării. De aceea, spun mereu adesea că cel mai greu adversar pe care trebuie să îl conving într-un dosar sunt eu însămi…
