Bryan Jardine nu și-a imaginat niciodată că România îi va schimba viața. A venit la București în vara lui 1996 pentru un proiect de un an, într-o țară care încă își căuta drumul după comunism. Planul era simplu: urma să contribuie la modernizarea cadrului juridic, apoi să plece mai departe. Aproape trei decenii mai târziu, este încă aici, iar România a devenit locul pe care îl numește acasă. Bryan Jardine, Managing Partner, Wolf Theiss România, vorbește, într-un interviu în exclusivitate pentru Legile Afacerilor, emisiunea difuzată la Prima News, despre acest extraordinar (și surprinzător) parcurs.
„Am venit în România pentru un an. N-am crezut niciodată că voi rămâne aici aproape trei decenii”, spune astăzi partenerul coordonator al biroului din București al Wolf Theiss și unul dintre cei mai experimentați avocați de business din Europa Centrală și de Est.
Povestea lui cu România a început însă cu șapte ani înainte de a ajunge aici. În iarna lui 1989, Bryan era student la Drept la UCLA și lucra temporar la Washington D.C. Revoluția română o urmărea zilnic la radio, prin emisiunile National Public Radio. Pentru generația lui, obișnuită să vadă marile evenimente la televizor, experiența era neobișnuită. România era o țară despre care, pe atunci, știa puține lucruri, dar care îi stârnise curiozitatea. Citea despre istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, despre importanța strategică a câmpurilor petroliere de la Ploiești și despre rolul acestei regiuni în Europa, fără să bănuiască faptul că, peste doar câțiva ani, destinul său profesional și personal avea să fie legat de această țară.
După absolvirea facultății, și-a început cariera de avocat în Los Angeles, însă își dorea o experiență internațională. O oportunitate oferită de American Bar Association, printr-un program finanțat de USAID, l-a adus în Europa de Est, într-o perioadă în care fostele state comuniste încercau să construiască instituțiile unei economii de piață.
„Era o perioadă incredibilă. Revoluția se încheiase, dar adevărata provocare abia începea. Totul trebuia creat”, își amintește el.
În august 1996 a aterizat pentru prima dată pe aeroportul Otopeni. Își amintește și astăzi căldura sufocantă din acea zi și prima impresie pe care i-a lăsat-o Bucureștiul. Orașul îi amintea surprinzător de mult de America Latină, unde lucrase anterior, în Ecuador și Costa Rica. Dar, odată ce a început să-l descopere, a observat și contrastul puternic dintre frumusețea arhitecturii și urmele lăsate de deceniile de comunism.
„Clădirile aveau o frumusețe extraordinară, dar purtau încă urmele comunismului. Era ca și cum eleganța lor fusese ascunsă sub praful istoriei”, povestește Bryan.
Misiunea sa în România era una complexă. A lucrat alături de parlamentari, judecători și specialiști din Consiliul Legislativ, a călătorit prin aproape întreaga țară și a discutat cu avocați și reprezentanți ai barourilor despre modul în care funcționează profesia în Statele Unite și în democrațiile occidentale. Pentru el, acea perioadă a fost una de pionierat, în care exista sentimentul că participă direct la construcția unei societăți noi.
Dincolo de proiectele profesionale, România a început să-l cucerească prin oamenii pe care i-a întâlnit. Într-o perioadă marcată de dificultăți economice și incertitudine, a descoperit un optimism pe care spune că l-a întâlnit rar în alte locuri.
„Oamenii voiau să construiască. Voiau să recupereze timpul pierdut. Simțeai că întreaga societate încearcă să se reinventeze”, spune el.
În aproape 30 de ani petrecuți aici, Bryan Jardine a fost martor la unele dintre cele mai importante momente din istoria recentă a României: alegerile din 1996 și prima alternanță democratică la putere, procesul de aderare la NATO, vizita președintelui american Bill Clinton, intrarea în Alianța Nord-Atlantică și, mai târziu, aderarea la Uniunea Europeană.
Dintre toate aceste etape, consideră că integrarea în Uniunea Europeană a schimbat fundamental România. Din perspectiva sa, nu doar fondurile europene au făcut diferența, ci mai ales regulile, predictibilitatea și cadrul juridic modern care au oferit investitorilor mai multă încredere.
Astăzi, privind în urmă, spune că România din 1996 și România de astăzi par aproape două țări diferite. Orașele și multe dintre clădirile lor au rămas aceleași, însă economia, infrastructura și mediul de afaceri s-au transformat profund. Chiar dacă există încă provocări, precum birocrația sau schimbările legislative frecvente, Bryan consideră că diferența dintre percepția externă și realitatea din teren este mai mare ca oricând.
„Există o diferență foarte mare între riscul real și riscul perceput al României. Imaginea unei țări în care nimic nu funcționează fără un plic cu bani nu mai are legătură cu realitatea pe care o văd zi de zi”, afirmă el.
Poate cea mai mare surpriză pe care i-a oferit-o România nu este însă dezvoltarea economică, ci faptul că modernizarea nu a venit cu prețul pierderii identității. De mai bine de două decenii petrece mult timp în Dealu Mare, unde a descoperit o Românie care și-a păstrat tradițiile, comunitățile și valorile.
„Cred că acesta este lucrul pe care îl admir cel mai mult la România. A reușit să se schimbe enorm, fără să uite cine este”, spune Bryan Jardine.
Iar când privește în urmă la cei aproape 30 de ani petrecuți aici, concluzia vine firesc și cu un zâmbet: „Am venit aici pentru un an. Și, fără să-mi dau seama, au trecut aproape treizeci.”
