Cum e să fii stagiar într-o casă de avocatură cu peste 40 de specialiști?
Cred că o carieră în avocatură presupune o pregătire intensă pe tot parcursul vieții, însă anii stagiaturii sunt vitali în atingerea țelurilor profesionale. Primii pași în avocatură sunt mai ușor de parcurs alături de oameni dispuși să-ți ofere sprijin în dificultățile ,,de etapă’’. Mă simt mândră și recunoscătoare că în cadrul echipei JGV și Asociații nu am doar un maestru, ci 40.
Cred că visul oricărui avocat aflat la început de drum este acela de a activa într-o casă de avocatură cu prestigiu, așa cum este JGV și Asociații. Debutul într-o astfel de societate reprezintă un start extrem de important în cariera mea. E adevărat că munca într-o astfel de companie vine la pachet cu un set clar de așteptări. Trebuie să dai dovadă de responsabilitate și să-ți creezi o notorietate pozitivă. Ce îmi place cel mai mult aici este că nu mă plictisesc, datorită multitudinii de spețe de care mă ocup. În fiecare zi devin confidenta poveștilor de viață a clienților. Îmi formez astfel o imagine de ansamblu asupra societății în care trăiesc, element fundamental în procesul de formare profesională al unui tânăr avocat.
Îți amintești prima zi în companie?
Prima zi mi-a adus confirmarea că mă aflu în locul potrivit în traseul meu profesional. A fost răsplata pentru nopțile nedormite, cărțile subliniate și codurile adnotate cu zeci de postit-uri. La sfârșitul zilei am resimțit mulțumire interioară, că activez într-o companie de renume, că mi-am ales o profesie prin care pot schimba în bine destinele oamenilor.
Cât de important este îndrumătorul în această profesie?
În viziunea mea, îndrumătorul ocupă un rol crucial în viața profesională a unui avocat stagiar. Promovarea examenului de admitere în Barou îți conferă doar iluzia unui progres semnificativ. Realitatea este cu totul alta. Reprezentarea acestei profesii, conturată prin propriul filtru al imaginației unui proaspăt absolvent de drept, este puțin deformată față de ceea ce înseamnă cu adevărat avocatura și ceea ce implică această profesie. Bagajul bogat de cunoștințe tehnice acumulat de-a lungul anilor de studiu nu este decât un ingredient necesar, dar nici pe departe suficient pentru a-ți asigura succesul în avocatură. Aici intervine mentorul, care îți oferă sprijin informațional, practic și nu în ultimul rând emoțional. Pentru că, în viziunea mea, mentoratul nu este menit să-ți ofere doar suport strict profesional. Cred cu tărie că, pentru a putea transmite corect anumite cunoștințe, între stagiar și mentor trebuie să existe un schimb afectiv bazat pe încredere și dispoziție receptivă.
De ce ai ales Dreptul și ulterior profesia de avocat?
Am ales dreptul, datorită felului meu de a fi. La vârsta la care mă aflam încă pe primele trepte ale devenirii mele, în anii studenției, eram motivată de faptul că de acolo de sus, la sfârșitul acelei scări abrupte, mă privea ,,un erou cu pelerină’’. Am considerat întotdeauna avocatura o profesie plină de provocări. A îmbrăca roba de avocat înseamnă, pentru mine, a dobândi câte puțin din înțelepciunea unui profesor, umanitatea unui medic, răbdarea unui psiholog, discreția unui preot, iar lista poate continua la nesfârșit. Nu-ți poți apăra clientul, dacă nu-i înțelegi problemele, durerea, drama prin care trece. Am întotdeauna satisfacția că pot ajuta oameni aflați în dificultate.
Avocatura oferă multe avantaje precum relaționarea și comunicarea interumană. Este o profesie complexă, cu multe provocări, dinamică, ce exclude monotonia sau plafonarea. Cred că avocatura poate fi comparată cu sportul de performanță, întrucât sentimentul triumfului este același, doar că imnul se cântă undeva înăuntrul tău, seara, când tragi linie după o zi plină de reușite.
Ce a fost mai greu: examenul de admitere în profesie, căutarea unui loc pentru începutul stagiaturii ori mutarea de la Craiova la București?
Au fost trei etape distincte, cu o încărcătură emoțională deosebită, pe care nu le-am perceput însă ca pe niște ,,greutăți’’, ci mai degrabă ca pe veritabile lecții de viață necesare în mediul profesional în care urma să acced. Examenul de admitere în profesia de avocat m-a învățat ce înseamnă sacrificiul, dedicarea, efortul, dar și satisfacția realizării. Căutarea unei echipe în cadrul căreia să-mi încep stagiatura mi-a arătat ce înseamnă selecția și importanța alegerilor bine făcute, în vreme ce mutarea într-un alt oraș m-a transformat într-o persoană responsabilă și sigură pe mine, chiar și în momentele dificile.
De ce ai ales să practici avocatura în București?
Eu cred în profesia de avocat în forma sa clasică. Mă bucur de frumusețea meseriei și diversitatea spețelor. Mă simt întotdeauna motivată de provocări. Fiind vorba de capitala României, consider că acest oraș îmi oferă oportunități infinite de dezvoltare profesională, proiecte interesante, posibilități de promovare, deschidere către multe arii în care un tânăr avocat se poate specializa.
Cât de important este pentru un avocat să știe să susțină un discurs – în fața instanței, a clientului, a autorităților cu care intră în contact?
Cum activitatea de avocat presupune interacțiunea permanentă cu instanțele de judecată, instituții publice sau cu servicii auxiliare ale instanțelor de judecată, cred că un discurs bine elaborat, temeinic argumentat și logic structurat asigură finalitatea urmărită, adică aceea de a convinge. Cred, astfel, că susținerea unui discurs trebuie să devină, în timp, o veritabilă deprindere a unui avocat, poate cea mai importanta.
Ai fost vreodată într-o situație în care ai avut impresia că nu mai știi nimic?
Încep prin a spune că înainte de a fi avocat sunt om, iar psihicul și fizicul uman sunt componente diferite, însă ele fac parte din același sistem și se influențează reciproc. Am avut uneori blocaje cognitive, din cauza emoțiilor puternice, însă în timp am învățat să le fac față și să trăiesc cu ele.
Cum a fost prima experiență în instanță? Ce ai simțit când ai pledat prima dată?
Pentru mine prima pledoarie a fost un pas important înainte. Aceasta experiență a reprezentat un veritabil examen psihologic, în urma căruia am realizat că mă regăsesc în totalitate în rolul de avocat litigant.
Cum arată o zi obișnuită din viața unui stagiar?
O zi din viața unui avocat stagiar începe devreme și se termină târziu în noapte, deoarece avocatura devine un mod de viață. După ce termini programul nu poți închide brusc fluxul gândirii așa cum închizi computerul, ci continui să procesezi, să cauți soluții, uneori chiar și în somn. Nu pot afirma, însă, că avocatura îmi consumă timpul liber și tinerețea, și chiar dacă aș face sacrificii în acest sens, ar fi o alegere conștientă, întrucât în drumul spre succes nu exista limite.
Cum te vezi peste 5 ani? Care este cel mai mare vis profesional al tău?
Mă văd activând într-un mediu concurențial, ce presupune o continuă autodepășire. Cel mai mare vis profesional al meu este de a mă regăsi printre cei mai buni, de a urca pe podium.
Dacă nu ar fi fost avocatura, ar fi fost…
Categoric avocatura. Este foarte important să obții jobul pe care mereu ți l-ai dorit. Numai așa îți poți atinge obiectivele, nivelul de productivitate crește și înveți constant lucruri noi.
Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum în viață și de la cine?
,, Să fii într-o continuă concurență cu tine însăți, apoi cu ceilalți. Nu lăsa niciodată pe locul doi motivația și voința în a progresa constant.’’ Sunt cuvintele bunicului meu, care au devenit un adevărat motto pentru mine.
Andrada Barbu este avocat stagiar din 2018. A promovat examenul de admitere în Barou imediat după absolvirea facultății. În cadrul echipei JGV și Asociații, Andrada are în lucru peste 60 de cauze. Gestionează dosare complexe în vederea obținerii despăgubirilor civile cuvenite familiilor victimelor ce și-au pierdut viața ori persoanelor grav vătămate în accidente de circulație. Reprezintă și asigură asistență juridică clienților, persoane fizice și juridice, atât în fața instanțelor de judecată, cât și în fața parchetelor ori altor organe de cercetare penală.
